Descrierea experientei:

Ziua in care ‘am murit’ era o zi aspra de iarna cu fulgi rari. Pe data de 27 Ianuarie, 1996 eram la pirtia de schi din Aspen, statul Colorado. Eram cu prietena mea. Aveam de gind sa o dau gata cu o manevra periculoasa de slalom cind am intrat cu mare viteza direct intr-o tulpina de brad. Izbitura m-a lasat lesinat. Am fost uimit cind m-am trezit cu citiva metri deasupra corpului. Prietena mea incerca sa ma readuca la viata dar fara nici un succes. Imediat a inceput sa strige la alti schiori sa o ajute. ‘Uite, iese singe!’ a stigat unul dintre ei. Cu foarte mica curiziotate am remarcat ca intr-adevar mi se scurgea singele pe falca pe care eram culcat in zapada. Prietena mea si-a scos caciula alba de blana si mi-a pus-o sub cap. ‘Perna’ insa s-a imbibat imediat cu singele meu rosu si-mi aduc aminte ca m-am gindit in sinea mea ca acum o sa trebuiasca sa-I cumpar o caciula noua. Cind a venit patrula de salvare i-am urmat in timp ce coborau muntele cu trupul meu lipsit de vlaga. Mi se parea ca dureaza prea mult pina vine ambulanta, asa ca am zburat spre oras sa vad daca pot afla ceva. Nu eram ingrijorat, dar eram cam nervos ca le trebuia atita timp ca sa vina la fata locului in timp ce eu muream. Am observat ambulanta venind si am urmat-o. A inceput o furtuna de zapada care s-a transformat intr-un viscol teribil ceea ce l-a facut pe soferul ambulantei sa vireze de o parte si alta a drumului. L-am auzit cum injura ori de cite ori pierdea controlul. "Hei, calmeaza-te!" am strigat la el. Dar aici povestea devine stranie. Cu toate ca zapada era deasa, puteam vedea prin ea. Am observat ca fulgii de zapada treceau direct prin bratele mele si corpul meu lumina usor. Nu am simteam frigul. In schimb simteam tot ceea ce simteau cei din jur. Totul parea ca un film intens. Pluteam cind inlauntrul cind in afara ambulantei care abia se misca pe strazile inzapezite.

Dintr-o data insa toate senzatiile/emotiile ce le aveam au disparut si am devenit constient de o alta dimensiune. Toate grijile s-au topit si am simtit ca ma aflam acasa si eram patruns de aceasta iubire enorma, calda, care venea de la o sursa pe care am recunoscut-o cumva. Stiu ca ceea ce povestesc suna de necrezut, dar am simtit ca apartin unei parti din acest imens, minunat univers. Acest loc unde ma aflam nu se poate descrie in cuvinte. Parea ca a existat dintotdeauna si ca este parte din totul ce se petrece acum si pentru eternitate. Am vazut un loc purpuriu si am simtit cum o fiinta plina de iubire pentru mine m-a intrebat ‘in gind’ daca vreau sa stau sau sa ma intorc inapoi la viata mea. M-am gindit la facultate si la viata mea din viitor. Am intrebat-o, daca ma reintorc acum va fi vreo problema cind vreau sa vin din nou aici mai tirziu. Am auzit un ris inabusit si m-a bufnit si pe mine risul si apoi ce s-a petrecut a fost instantaneu. M-am gasit din nou in lumea durerii. Mi s-a spus ca fusesem lovit la cap si ca fusesem inconstient timp de treisprezece ore. Zilele ce au urmat au fost foarte grele pentru mine.

M-am schimbat mult dupa aceea. Nu am putut discuta cu nimeni despre cele traite in acele momente caci nu ar fi inteles si ar fi crezut ca mi-am pierdut mintile. Am devenit mult mai serios, am inceput sa studiez cu atentie psihologia, religiile, filozifia si in general am incercat sa aflu anumite adevaruri din literatura, conferinte si din alte locuri. Parintii s-au bucurat mult de schimarea mea dar prietena si-a gasit un alt prieten. Mai bine asa. Cred ca am speriat-o cu povestile mele in privinta acestui incident, cum am auzit convorbirile dintre ea si patrulele de schi, etc. Imi pare bine sa stiu ca o data ma voi intoarce in acel loc plin de calm si iubire. Nu mai am nici o teama in ceea ce priveste propria moarte sau moartea bunicilor mei.