Descrierea experientei:

M-am trezit intr-un loc in care predomina lumina. Nu pot descrie in cuvinte lumina aceea. Imaginati-va lumina soarelui de la ora 12:00 ziua, peste tot in jurul vostru, nimic altceva decat lumina.

Peste tot unde priveam, era numai lumina. Tot ce pot sa va spun este ca intr-un loc ca acela orice urma de suferita dispare efectiv.

Faceam parte din lumina aceea, eu (spiritul) reflectam lumina, era minunat, simteam pace, simteam iubire, liniste, pur si simplu eram fericit.

Toate lucrurile acestea le simteam si totusi, aveam pe buze sunetul acela de bocet care-mi ramasese dinainte sa fi ajuns acolo, deoarece inainte sa fac "trecerea", plangeam.

Acum devenise un bocet fals ca sa-i zic asa, deoarece eu simteam total opusul, eram fericit, doar ca nu constientizam ce se intampla cu mine. Atunci am auzit o voce care mi-a zis: De ce plangi?

M-am uitat, si in fata mea, la vreo 4-5 metri statea cineva care lucea la fel ca lumina care domina acel loc. Din cauza ca stralucea nu am reusit sa-i vad fata clar, si nici nu mi-a zis cine este, dar eu simt ca acea persoana era Domnul Isus.

Langa El mai era cineva, o femeie, care stralucea la fel ca si el.

Eu i-am raspuns: Vreau la mama!

El mi-a zis: Nu-ti place aici?

Eu i-am raspuns: Ba da, imi place!

El mi-a zis: Daca te duci inapoi s-ar putea sa nu te mai poti intoarce aici.

Iar raspunsul meu a fost acesta: Vreau la mama!

Acum ca sa va explic, raspunsurile date au fost din cauza ca nu realizam ce se intampla, nu intelegeam de ce ma aflam acolo. Tot ce pot sa zic este ca eram foarte fericit.

Apoi m-am trezit in pat, la spital, iar mama era langa mine.

Trairea mea este probabil mai diferita decat restul, de aceea va rog sa o studiati si sa-mi spuneti si voi ce credeti.

Va multumesc!