Descrierea experientei:

nu stiu cum am ajuns aici; sau, unde ma aflu. Cerul este de un albastru senin cu cativa nori firavi. Uitandu-ma in jur, vad ca sunt pe un drum prafuit care serpuieste printre niste copaci pe o lungime de cativa metri inainte de a disparea printre niste coline din apropiere. Dealurile sunt pietroase cu un pamant uscat maroniu. Copacii nu sunt prea inalti; coaja este mai mult gri decat maro iar frunzele sunt mai degraba maro decat verzi. Din loc in loc se vede iarba uscata maronie si tufe de un auriu palid acopera pamantul. Stanci gri, unele de marimea unui cap de om altele de marimea unui cap de elefant sunt imprastiate pretutindeni pana aproape de baza dealurilor. Pare ca o scena din serialul Bonanza sau orice fel de alt film de western.

Imi dau seama ca ma aflu pe un cal; aud pe cineva zicand “hai sa mergem sa ne distram un pic”. Si cand ma intorc, imi dau seama ca ma aflu printre altii care arata ca niste cowboys. Toti sunt imbracati in fulgarinele acelea lungi, prafuite, negre murdar sau maro cu dungi. Ei poarta palarii care le acopera fruntea iar fetele le sunt acoperite de niste basmale. Calarim inspre un oras tipic de western; nu este decat un singur drum, cu placarde simple, albe, cu anunturi publicitare. Cei din jur incep sa traga in aer si sa chiuie. Dar ceva nu e in regula; poate au mai fost aici caci oamenii din oras ne asteptau. Ei trag in noi, din spatele cladirilor. Vad mici rotocoale de praf si gauri cum apar pe hainele tovarasilor mei de calarie. Simt cum am fost lovit intre umeri; nu am durere, dar cad jos pe pamant si nu ma pot misca. Tovarasii mei ma iau in brate si ma pun intr-o caruta. Tragem la un magazin alimentar care este in acelasi timp si cabinet medical. office. Ma pun pe o tijghea si cineva ma intreaba daca vreau sa raman acolo ca sa ma vada doctorul sau vreau sa merg mai departe cu ei. Eu spun ca vreau sa raman acolo. cand ma intorc sa ma uit la persoana care imi vorbeste, parca ma uit prin acele gauri de gloante. Nici un pic de sange, dar nici carne; baticul acopera oasele golase ale unui craniu.

Acum totul este intunecat in jurul meu; cu exceptia unui cerc de lumina undeva la distanta. Trebuie sa fie vreo pestera sau gura unui canal. Pe cand eram mic ma jucasem in amandoua locurile, asa ca nu m-am speriat. Cu toate ca lumina este ireal de puternica in timp ce ma apropii de ea. Tunelul se termina ca o palnie intr-o caverna sau camera. Peretii tunelului si podeaua sunt dintr-o roca neagra poroasa. In timp ce merg mai sus spre spatiul cosmic culoarea podelei se schimba mai intai intr-un negru mai deschis, apoi cenusiu, apoi alburiu, apoi alb stralucitor pana cand devine prea stralucitoare pentru a te mai putea uita inainte cu usurinta. La fel se intampla si cu peretii, care devin din ce in ce mai netezi si albi, se extind in afara si se pierd intr-o mare stralucire. Vad niste piloni care se extind de la podea pana la un tavan atat de inalt ca nu-l pot vedea. Pe jos vad ceva care seamana cu niste furtune de apa. Observ undeva la margine cum cineva uda cu un furtun peretele ce se extinde in afara tunelului. In loc de apa, vad o lumina de un galben stralucitor care spala negreala din tunel. Nu stiu cum, dar simt ca una din aceste raze de lumina ma doboara la pamant. There is what reminds me of fire hoses lying around. Nu simt nici o durere; dar cad jos si nu ma pot misca. Cineva ma ia in brate si ma pune pe o masa sau pat. Sunt intrebat daca vreau sa merg cu ei, sau sa raman acolo pina voi fi bandajat. Nu pot distinge nici o fata din jur; lumina pare sa se reflecteze de pe fata lor sau poate sursa de lumina chiar sunt fetele lor. Apoi nu mai pot vedea atat de clar. Cand mi se mai clarifica vederea, lucrurile sunt cu totul altfel. Acum lumina se afla deasupra mea; este la fel de luminoasa, dar parca nu este la fel ca inainte. Oamenii din jurul meu au masti pe fata si in jurul capului meu vad niste stalpi argintii, stralucitori pe care se afla niste obiecte. Din nou intuneric.

Imi recapat cunostinta. Nu ma pot misca, nu pot vorbi si nu pot vedea clar. Ma aflu intr-un pat de spital, si sunt acolo de patru saptamani. Dupa cinci luni pot din nou sa vorbesc, iar vederea imi este aproape normala. Aceste doua simturi imi paralizasera impreuna cu restul trupului. Acum sunt quadriplegic de gradul C6/C7. Am fost lovit de o masina.

In noaptea aceea nu putusem sa conduc asa ca mergeam acasa pe jos. Era ianuarie si ninsese cu cateva zile inainte, dar in acea zi era destul de cald. Zapada se topea si era o ceata foarta deasa. Dupa ce am calcat intr-o baltoaca, m-am hotarat sa merg pe autostrada. Era tarziu si nu se vedea nici o masina. Mi s-a spus mai tarziu ca masina venise cu 75 km la ora. Nici unul din noi nu am avut timp sa ne dam la o parte din fata celuilalt. Trebuie sa ma fi intors cand am vazut lumina de la faruri. Piciorul drept a fost zdrobit in bucatele si a fost nevoie sa-mi puna o tija care duce de la glezna la genunchi. Piciorul drept s-a lovit de capota masinii si a fost pus in ghips mai multe luni. M-am lovit cu capul de parbriz dar nu m-am oprit acolo, am intrat pana la scaunul de pasageri; capul s-a dat pe spate pana mi-a atins spinarea. Conducatorul a pus frana. A durat 45 de minute pana a sosit ambulanta la locul accidentului. Aveam presiunea de 0/50, dar eram in viata. Un doctor a spus familiei sa-si ia ramas bun de la mine. Nu credeau ca voi rezista pana ma vor duce la spitatul care era cu aparatura medicala de care aveam nevoie. Cred ca m-au intrebat de doua ori; sa fie siguri ca intelegeam. Inca mai sper ca intr-o buna zi voi fi din nou sanatos. Sunt un barbat anglo-saxon, de 38 ani, cred in Dumnezeu. Dar detest religia organizata, inainte beam; dar nu am luat niciodata droguri, alergam la maraton.

NDERF: daca aveti ceva comentarii cu privire la ce semnificatie ar putea avea imginile de cowboy. Va multumim ca ne-ati impartasit experienta.! Alan: nu am nici o idée cine erau acei cowboys. Cred ca m-au intrebat de doua ori ce voiam sa fac; ca sa fie siguri ca intr-adevar voiam sa ma intorc pe pamant. De cand ma stiu imi placea sa iau riscuri si imi aduc aminte ca spuneam ca mai bine sa mor decat sa fiu paralizat.