Descrierea experientei:

Sufeream de cancer testicular. Mi se extirpase testiculul stâng. Parte a tratamentului era chimioterapia. Aceasta mi-a dat stări de rău și m-a slăbit foarte tare. La acel moment în viața mea, sufeream de apnee în somn (o tulburare a somnului caracterizată prin pauze ale respirației sau perioade în care respirația este foarte slabă în timpul somnului). Am avut nenumărate ”evenimente” în care mi s-a oprit respirația în somn. De obicei intram în convulsii sau spasme și mă trezeam chinuindu-mă să primesc aer. Cred că efectele chimioterapiei mi-au slăbit corpul într-atât încât partea cu trezitul și respiratul nu s-a mai întâmplat. Cum stăteam întins în pat și dormeam, partea logică a creierului meu a dat un mesaj: ”Respirația s-a oprit. Dacă nu se reia, va avea loc decesul”. Era atât de simplu. Simțeam presiune în corp, cumva ca presiunea dintr-un balon foarte umflat. Nicio durere, doar presiune. Pentru o clipă am fost cuprins de panică, realizând că mor. Apoi panica s-a dus, și mă gândeam ”Asta e moartea? Ce simplu și natural e. De ce mă temeam?” M-am simțit ușor prostuț că fusesem atât de înfricoșat.

În acest context, o ”senzație” a venit peste mine. Era o emoție caldă ce a pătruns în fiecare părticică din mine. Era un sentiment unic de pace totală. Niciodată în viața mea nu mai simțisem așa ceva. Apoi am simțit ca și când aș fi plutit pe spate deasupra unei ape. Am început să mă scufund ușor în apă. Părea să devină din ce în ce mai întunecat și gol. În clipa următoare a devenit luminos; foarte luminos. Era un obiect în fața mea, care arăta ca soarele. Era atât de strălucitor, dar nu mă orbea. Brusc, am început să înțeleg lucruri. Am înțeles de ce aveam cancer și cât de important era pentru mine să am cancer. De fapt, era atât de important încât mi-am dat seama că nu ar fi fost cu putință altfel. Dar nu pot explica de ce era atât de important, doar am înțeles că era. Apoi obiectul mi-a vorbit. Mi-a spus ”Bună, Arthur. Mă bucur atât de mult să te văd”

În acel moment am menționat ceva din trecutul meu de care nu eram foarte mândru. Apoi obiectul a spus: ”Nu ți-a plăcut, așa-i?” Am răspuns: ”Nu, nu mi-a plăcut”

Apoi obiectul a spus ”Nici nu credeam că-ți va plăcea”

În acest moment, în fața mea era o linie imaginară, și știam că dacă voi trece de ea, nu voi mai putea să mă întorc. Ezitam.

Lumina m-a întrebat ”Ce faci?”

Am răspuns ”Voi muri”

Lumina m-a întrebat ”Ești pregătit să mori?”

Am răspuns ”Nu! Mai am lucruri de făcut”

Lumina mi-a răspuns ”Așa este. Du-te înapoi și fă-le. După ce termini, întoarce-te la mine”

În acel moment am reintrat în corp. Îmi amintesc că-mi atingeam mâna stângă cu cea dreaptă. Se simțea ciudat. Pielea era ca a unui cadavru. Rece și fără viață. Era ca și când energia vieții încă nu mi se întorsese cu totul în corp.

M-am ridicat în camera întunecată. Mi-am privit soția care dormea lângă mine. Mă întrebam ce s-a întâmplat. Aș fi crezut că a fost un vis, numai că sentimentul acela de pace, căldură, strălucire - încă era în mine. A mai rămas așa câteva zile.

Acesta era singurul indiciu al faptului că mi s-a întâmplat ceva extraordinar.

Informații generale:

Genul: Bărbat

Data când s-a petrecut întâmplarea: 1984

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Nesigur. Boala. Dormeam în pat și posibil să fi avut o criză de apnee în somn. Chimioterapia îmi slăbise organismul, astfel că nu am mai avut acel ”spasm” (de trezire) când mi s-a oprit respirația.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nesigur. Eram sub chimioterapie pentru tratarea cancerului.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Într-un fel au existat elemente similare visării, dar senzațiile și emoțiile nu erau de natură onirică. Acestea au fost foarte reale. Niciun vis până atunci, sau de atunci încolo - nu a fost așa.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Era ca un corp cu mâini și picioare, dar părea să fie doar conturul unui trup, o formă întunecată cu margini albe clare ale unei persoane. Nicio trăsătură pe care să mi-o amintesc.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? S-a întâmplat în timpul somnului.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Timpul părea să se deruleze foarte rapid. Multe lucruri curgeau spre mine cu viteză.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de zi cu zi, de dinainte de momentul experienței. Nu

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nesigur. Era ca și când m-am scufundat într-o piscină cu apă. Nu știu dacă chiar era delimitată.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau încă trăiesc pe Pământ? Da. Această minge de lumină care arăta ca soarele.

Ați văzut vreo lumină? Da. Foarte strălucitoare. Ca privitul în soare, numai că nu orbea.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decat cea pământească? Nu.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? La început teamă, realizând că voi muri. Apoi surpriză, când mi-am dat seama că acest lucru era ”normal”. Apoi prostuț că mi-a fost teamă inițial. Apoi ceva foarte puternic; o emoție de pace și fericire. O senzație atât de copleșitoare încât nu găsesc cuvintele potrivite pentru a o descrie.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătura cu Universul. Am înțeles motivul pentru care aveam cancer. Am înțeles că viața mea nu-mi aparține, ci ”aparținea” multor altora. Am înțeles că tot ce mi s-a cerut a fost să-mi pese de ceilalți, și să le fiu de ajutor, dacă pot.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Cred că am văzut doar un fragment scurt dintr-un eveniment din trecutul meu, care m-a făcut să mă simt foarte trist.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simtit o limită de care nu puteați trece? Nesigur. Părea să existe o linie imaginară în fața mea. Dacă aș fi trecut-o, n-aș mai fi putut să mă întorc.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Am avut de ales. Aș fi putut să refuz să mă întorc, dar amândoi știam că era nevoie să mă întorc. Amândoi am înțeles și am acceptat asta.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur

Care este religia dvs acum? Moderat

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței tale după experiență, ca urmare a experienței? Nesigur. Am început să îmi privesc semenii cu mult mai multă toleranță și compasiune.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Chiar am o existență liniștită și discretă. Vreau să spun: obosesc și mă supăr exact ca ceilalți, numai că acum îmi pot tempera aceste trăiri cu o înțelegere mai bună a motivului pentru care se întâmplă lucrurile. Cred că sunt mult mai calm în cea mai mare parte a timpului.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? Încerc să fiu mult mai înțelegător cu oamenii. Las de la mine multe chestii mărunte. Sunt mai calm. Sunt mulțumit cu un stil de viață simplu. Nu mi-e teamă de moarte, pentru că nu există moarte; e doar o mică schimbare. Totuși, sunt preocupat de ”procesul” morții. Nu prea fac față durerii, și nu prea mă încântă suferința.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. Pot descrie procesul, dar nu găsesc cuvintele pentru a descrie emoția.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai bună este senzația de pace și înțelegere. Cel mai rău a fost momentul de teamă când am realizat că mor.

Ați împărtășit cu altii experiența avută? Da. Diferă în funcție de individ. Unii sunt sceptici, unii sunt fascinați, iar unii sunt doar plictisiți. Încerc să le povestesc oamenilor care au pierdut un prieten, sau pe cineva din familie. Sper că le ușurez durerea dacă află că de fapt nu au pierdut pe nimeni; că de fapt este vorba doar despre o pauză temporară în comunicare. Într-o bună zi va fi cu siguranță reluată. I-am povestit tatălui meu. Câțiva ani mai târziu, fiind pe patul de moarte din cauza unui cancer la ficat, i-a spus mamei mele ”Să-i spui lui Arthur că voi căuta lumina”. Pot doar să sper că acea fărâmă de cunoaștere i-a ușurat tranziția între lumi.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Le-ar face bine tuturor să aibă parte de o asemenea experiență în viață. Ne ajută să ne înțelegem mai bine călătoria. Aș vrea să le pot transmite tuturor acest mesaj simplu: ”Să vă pese de semenii voștri. Ajutați, dacă puteți”

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Nu-mi vine nimic în minte. Dar vreau să vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit oportunitatea să-mi spun povestea. Mă face să mă simt mai bine.