Descrierea experientei:

Nu îmi este clar dacă am avut o experiență în afara corpului. Am doar senzația că m-am văzut dusă pe targă pe coridorul spitalului. Când mi-am revenit, am avut senzația că fusesem într-un loc în care m-am simțit în siguranță și foarte liniștită.

Am fost în comă timp de două zile. Încerc să-mi amintesc unde am fost și ce s-a întâmplat. Nu am putut să vorbesc din cauza faptului că am fost intubată după ce un plămân mi-a intrat în colaps, comunicam doar prin scris. Îmi amintesc că aveam o poftă incredibilă să mănânc un baton de ciocolată Butterfinger, și asta am mâncat prima dată după ce mi-au scos tuburile. Am fost în terapie intensivă timp de 11 zile. Din ce mi-au povestit asistentele, au fost nevoiți să-mi lege mâinile, ca să nu atac personalul medical care se ocupa de mine. Durerea era insuportabilă. Morfina nu m-a ajutat foarte tare având coastele rupte.

Abia după ce am fost transferată în salonul meu am devenit mai conștientă de ce se întâmplă. Se pare că fusesem adusă la Urgențe în stare de ”moarte la internare” în ziua accidentului. Personalul de la Urgențe nu mi-a depistat pulsul. Cred că dacă nu era șeful secției de chirurgie cu mine când m-au adus paramedicii, nu aș mai fi azi aici. Au încercat să mă resusciteze multă vreme fără niciun răspuns, și erau gata să renunțe. Șeful secției de chirurgie a insistat să mai încerce. Nu voia să renunțe așa ușor la mine, având în vedere că aveam 28 de ani la acea vreme.

Am fost internată în spital în jur de două luni. Din 20.07.1979 până în 17.09.1979. Aveam răni extinse. Un plămân colapsat, coaste rupte, ruptură de pelvis, și splina ruptă, ceea ce a dus la splenectomie, contuzie hepatică, fractură deschisă a tibiei și a peroneului stâng, nas rupt și câteva cicatrici pe față. Medicii credeau că voi suferi leziuni cerebrale din cauza umflăturii și a comoției. Mi-au dat șanse de supraviețuire de doar zece la sută. Am stat în tracțiune pe toată durata internării. Am pierdut șirul intervențiilor chirurgicale la care am fost supusă cât am stat în spital, ca să nu mai vorbesc de operațiile de după ce m-am întors acasă.

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 20 iulie 1979.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Accident.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Amestecat.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Niciun răspuns.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Singurul lucru care a părut a fi un vis este senzația că m-am văzut pe targă dusă pe coridoarele spitalului. Și, desigur, sentimentul că am fost undeva unde m-am simțit foarte bine.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Nesigur. Am fost deasupra corpului meu, priveam cum corpul îmi este dus pe targă pe coridorul spitalului. Priveam în jos și îmi vedeam ceafa.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost complet inconștientă. Nu-mi amintesc nimic. Nu am știut ce mi s-a întâmplat, până nu mi s-au arătat poze cu mașina. Nu mi-a venit să cred că s-au întâmplat atâtea, iar eu nici măcar nu am fost acolo. Sunt recunoscătoare că nu-mi amintesc. Am fost puțin neliniștită când, în sfârșit, am putut să conduc din nou și am trecut pe lângă locul unde avusesem accidentul. Mi-era teamă că simpla mea prezență acolo va declanșa din nou acel eveniment, dar, din fericire, nu s-a întâmplat nimic, iar după ce m-am întors la muncă, am început să conduc zilnic pe acel traseu.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Nu până am devenit semiconștientă și am simțit că am fost undeva. Cred că a fost o zonă în care am simțit siguranță și o stare de bine.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ? Nu.

Ați văzut vreo lumină? Nu.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Nu.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Tot ce știu este că nu mai îmi este frică de moarte.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Nu.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur.

Care este religia dvs acum? Liberală.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Da. Nu mai îmi este frică de moarte. Mă tem doar de suferința de dinainte.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Am ieșit dintr-o căsnicie abuzivă. Am devenit mai empatică și am mai multă compasiune față de ceilalți. Am dezvoltat abilități de vindecare. Mi-am găsit un soț sensibil și atent.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Mă prețuiesc mai mult. Am avut o relație abuzivă și distructivă la momentul accidentului. Am depășit acea perioadă și nu voi mai tolera niciun fel de abuz. De asemenea, sunt mult mai empatică și am mai multă compasiune față de oameni. Am devenit maseuză și vindecătoare.

După Experiența LMV:

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Cred că am devenit mai paranormală.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai frumoasă parte a fost înțelegerea morții la un alt nivel. Și faptul că am reușit să merg din nou. Și sentimentul unei puteri interioare, pe care nu o avusesem înainte. Partea cea mai grea a fost durerea și suferința prin care a trecut corpul meu.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nesigur. Am trecut printr-o histerectomie în 1996 din cauza căreia am avut hemoragie și am stat internată mai mult decât s-a anticipat. Am suferit destul de tare atunci.

Mai este ceva ce doriți să adăugați despre experiența dvs? Am mult mai mult respect pentru profesiile medicale. De asemenea știu cum este să fii într-o stare total vulnerabilă și dependentă. Trebuie să spun că m-am tot întrebat de ce am supraviețuit. Cred că nu a fost încă timpul meu să plec! Încă mai aveam lucruri de făcut aici în planul fizic.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Nu-mi vine nimic în minte în acest moment.