Descrierea experientei:

Experienta mea s-a petrecut in 1953, pe cind aveam 20 de ani. Eram pe cale de a naste. Dupa 5 ore pe masa de nastere eram pe punctul de a muri, aveam nevoie de o transfuzie dar nu se gasea singe in oraselul unde locuiam. Atunci doctorul a hotarit sa fiu dusa cu salvarea in spitatlul Vanderbilt din Nashville , cam la 4 km de acolo. Cred ca acestea s-au petrecut pe la mijlocul noptii. Pe vremea aceea salvarea arata ca un dric, iar sotului meu ii era teama sa fie linga mine daca imi dadeam duhul, asa ca mama s-a suit ea linga mine. Experienta de LMV (limita dintre Viata si Moarte) a inceput imediat, in timp ce se decideau unde sa ma trimita, insa doctorul crezuse ca intrasem in coma – dar eu auzeam fiecare cuvint. Cind directorul de la casa de pompe funebre a sosit (el era in acelasi timp si soferul salvarii) asa cum eram intinsa acolo pe spate si cu toate ce se petreceau in jurul meu, chiar cu ochii inchisi i-am vazut picioarele si am vazut ca sireturile de la pantofi erau legate si ca nu purta sosete!! Acest lucru m-a ingrijorat caci mi-a fost frica ca se va impiedica si va cadea. Au trebuit sa ma duca pe carucior prin camera de asteptare si am auzit-o pe soacra-mea spunind intr-una – “a murit, uite cum I s-au dat ochii peste cap". In acelasi timp nu vedeam nimic-era intuneric peste tot. Cind m-au pus in salvare, atunci am simtit ca plutesc deasupra trupului. Gemeam si am auzit cum gemeam-ma gindeam: “as vrea sa taca, sa nu mai geama.” Era ca si cum trupul acela apartinea altcuiva si mi se parea ca ma distrage de la ceva important si imi doream mult sa taca! O auzeam pe mama cum vorbea acelui trup si-I spunea ca vom ajunge in curind la destinatie. Salvarea mergea ca fulgerul si se auzea sirena, si-mi aduc aminte ca vedeam sine de tren si ma gindeam ca ar trebui sa incetineze- nu simteam nici o durere, dar trupul gemea in continuare. Cind am ajuns, ne asteptau si 5 oameni m-au impins in lift si apoi m-au dus direct in camera de nastere –in acel moment stateam aproape de tavan si priveam totul in jur ca si cum ma uitam la televizor. Ma simteam atit de bine si atit de… n-am cuvinte – poate ‘senin’ este cuvintul cel mai potrivit. Insa nu ma interesa nici trupul si nici copilul ce trebuia sa se nasca. Nu i-am vazut pe cei ce m-au urmat din camera de asteptare, si nici nu ma gindeam la nimeni. In timp ce pluteam in camera si ma uitam in jos am simtit cum sint trasa inapoi spre tavan si apoi fara sa simt ceva, mergeam inainte cu o viteza ametitoare, dar nu mi se parea ca este tunel, era ceva intunecat care avea la celalalt capat o lumina alba stralucitoare si voiam sa ajung cit mai repede acolo. Singurui zgomot ce l-am auzit era ca zgomotul unei cascade. M-am trezit a doua zi,doctorul era linga patul meu, eram atit de emotionata si am vrut sa-I spun de trairea avuta dar el mi-a zimbit, m-a mingiiat pe cap si mi-a vorbit de copilul meu. Mi-a spus ca voia sa ma pregateasca pentru clipa cind il voi vedea- fusese atit de mult timp in uter ca avea capul tuguiat – mi-a spus de asemenea ca era posibil ca creierul sa-I fi fost afectat (fusesem in durerile nasterii timp de o saptamina). Dar in cele din urma a trecut testul de inteligenta cu 160 puncte. S-a nascut in duminica dupa Pasti si a murit 25 ani mai tirziu in prima duminica dupa Pasti – intr-un accident de avion in Alaska, unde lucra ca pilot. Mai era sa moara de citeva ori inainte de acest accident fatal. Cum m-au schimbat cele traite? Inainte de acest LMV fusesem profesoara intr-o biserica fundamentala foarte stricta. Dupa aceea am stiut ca nimic din ceea ce credeam nu se asemana cu cele traite acolo – peste noapte am devenit o persoana spirituala- a fost ca o ozmoza, transformare subita – nici o carte, absolut nimic din jurul meu nu se compara cu cele traite acolo, totul era ca o soapta pe linga cele ce ‘stiam si cunoscusem’. Totusi voiam sa le spun tuturor din jur despre cele traite. In cele din urma s-a dus vorba ca nu copilul meu ci eu insumi era cea care a ramas cu creierul afectat de acea experienta. Asa ca pe tot parcursul anilor inainte de a auzi de dr. Moody mi-am tinut gura. Din aceasta experienta am inteles ca nu exista moarte – numai o transformare la alt nivel. Numai aceasta cunoastere m-a ajutat atunci cind mi-am pierdut copilul – am suferit enorm dupa plecarea lui si pentru cei din jur care l-au iubit, dar am stiut cu siguranta ca nu a suferit durere si nici tristete atunci cind a trecut pragul, desi a avut o fetita la 2 saptamini dupa ce a murit - numai ca-mi doream sa fi vazut-o – apoi mi-am dat seama ca de fapt el o vedea.