Descrierea experientei:

Aveam programare la doctor ca să văd de ce în ultimii trei ani nu pot merge prea departe fără să adorm. Orice efort fizic era epuizant pentru mine. După ce am făcut niște teste cu substanță de contrast, doctorul era mirat că încă trăiesc, având în vedere că 85% dintr-o arteră și 95% din artera principală a inimii erau înfundate. Stăteam pe masă, și doctorul mi-a spus să nu mă ridic, că el nu-și asumă ce se poate întâmpla dacă o fac. Din toate punctele de vedere, ar fi trebuit să fiu deja mort, sau urma să mor foarte curând. O intervenție de triplu bypass a fost programată pentru a doua zi dimineață.

Dimineața, înainte de operație, pe 3 aprilie 2000, iubita mea mi-a adus copiii să mă vadă. Fiica mea m-a rugat să-i fac cu mâna când ajunge în parcare, pentru că știa la ce fereastră e salonul meu. Asistenta mi-a administrat ceva ce m-a adormit aproape imediat, astfel că nu am mai apucat să le fac cu mâna la copii.

Vina m-a urmărit în timpul experienței LMV.

Când am murit prima dată pe masa de operație, nu mi-am dat seama că sunt mort. Nu a existat nicio experiență în afara corpului, niciun tunel, nicio lumină la capătul tunelului, niciun spirit, nimic. Am ieșit din corp și direct am fost catapultat în cel mai frumos loc pe care l-am văzut vreodată. Lumina nu este vizibilă acolo. Simțurile sunt impresii atotcuprinzătoare ce mi-au inundat ființa dintr-o dată. Experiența este atât de intensă, încât e greu de descris, pentru că nu urmează o secvență logică, și este total învăluită în emoție. Cuvintele sunt prea limitate ca să poată descrie, dar fac tot ce-mi stă în putință să spun ce s-a întâmplat.

Simțurile sunt extrem de amplificate, și nu prea funcționează la fel ca aici. Cuvintele sunt total inadecvate, pentru că toate simțurile sunt învăluite unul în celălalt. Avem cel mai complex vocabular de pe pământ bazat pe descrierea evenimentelor în termeni vizuali. Deși am simțit experiența, cel mai bine o pot descrie vizual.

Iarba era atât de verde încât era dureros de privit, și se simțea atât de bine! Puteam inclusiv să gust iarba simțind-o, avea gust de pepene. Să mergi pe iarbă era minunat - aveam un sentiment incredibil. Cel mai bine o pot descrie prin ”DUMNEZEULE! WOW!!!”. Simțul mirosului nu era cu nasul. Mai degrabă îmi pătrundea prin obraji, sub ochi, ca și când aș fi mirosit cu sinusurile.

Nu aveam viziune de 360 de grade, ca alții. Presupun că din cauză că eram focusat pe iarbă și alte lucruri îmi erau mai aproape, și mai accesibile atenției. Restul lucrurilor care ar fi putut fi acolo, erau neimportante. Cea mai potrivită descriere ar fi că parcă eram într-un antreu. Antreul este zona din casă care nu este casa în sine, dar nu este nici afară. În antreu nu este nici la fel de cald ca în casă, nici la fel de frig ca afară. Este undeva la mijloc, o zonă cu trafic intens, unde invitații își lasă pantofii, și se pregătesc să intre în casă.

Apoi au apărut trei lumini galbene. Veneau din partea stângă a unui brad incredibil de verde (culoarea frunzei de arțar vara, când bate lumina soarelui pe ea). Aveam sentimentul de galben, și gust de limonadă. Nu galben ca o banană, ci mai degrabă o emoție de galben. Cumva ca o flacără ce dansează deasupra lumânării la o cină emoționantă, și în același timp ca sentimentul unui soare călduros, galben. Nu i-am văzut cu adevărat, dar știam că sunt acolo. Nu pot să-i denumesc entități, îngeri sau diavoli. Erau mai degrabă niște prezențe. Aceste prezențe erau ca potențialul curentului din baterie, erau energie care era pur și simplu acolo.

Nu auzeam cu urechile. Mai degrabă auzeam cu mijlocul capului, undeva în spatele lobului frontal. Prezența din dreapta mea, a comunicat telepatic cu mine. Comunicarea nu este cu cuvinte, așa cum o știm noi. Această ființă mi-a comunicat esența sensului ”Poți rămâne dacă vrei, sau te poți întoarce. Dar dacă te întorci, ai ceva de făcut”. Știam că trebuie să mă întorc dintr-un motiv. Motivul era mai degrabă că nu am terminat ce aveam de făcut, nu pentru că aveam ceva în plus de făcut. Este greu de explicat, dar e ca și când tu ești șeful, este ceva de făcut, dar cine s-o facă? Am ales să mă întorc și să termin câteva sarcini.

Parte din decizia mea de a mă întoarce, au fost copiii mei. Oricât de fericit eram acolo, m-am întristat foarte tare. Mi-am amintit că nu mi-am luat rămas bun de la ei. Trebuia să mă întorc, să-mi iau rămas bun. Apoi am intrat înapoi în corp.

Au! Vedeam despărțitoarele de coaste, și auzeam un tip care urla. Vedeam dispozitivul de aspirație cum extrăgea sângele din cavitatea toracică. Mi-am simțit mâna stângă și piciorul arzând când au luat venele pentru bypassul la inimă. Simțeam presiunea apăsării pe inimă. Nu puteam să respir. Au! A durut! Și din nou am ajuns pe partea cealaltă.

Din nou, nu au fost tunele sau spirite. A fost doar o catapultare, și eram direct acolo. Totuși, de data asta a fost diferit. Deși eram 90% acolo, aveam și sentimentul că nu sunt acolo. Experiența a fost aproape la fel ca data trecută, dar cu vreo zece procente mai puțin intensă decât prima dată. A doua oară nu am mai fost întâmpinat la ușă, și nici nu am fost lăsat să trec în antreu.

Am fost nespus de bucuros să o văd pe Meme, bunica mea. Arăta ca în fotografiile cu ea din ziua de dinaintea nunții. Era tânără, sănătoasă și vibrantă. Întotdeauna a fost foarte specială pentru mine, pentru că a fost singura care m-a iubit cu adevărat pentru ceea ce sunt. Nu trebuia să fac nimic; mă iubea pur și simplu pentru că m-am născut. Primul lucru care mi-a venit în cap, a fost să întreb de ce mă aflu acolo. Meme era foarte religioasă, iar eu nu eram. Mă întrebam de ce suntem amândoi în același loc.

Apoi Meme mi-a comunicat ”Billy, nu poți să intri. Nu poți rămâne, trebuie să te întorci”. Am protestat, pentru că durea foarte tare în corp. Mi-a spus că va veni și ea cu mine, dar nu pot rămâne. Am vrut să o îmbrățișez, dar nu am putut. Parcă era într-o bulă de săpun. Simțeam îmbrățișarea, dar știam că nu mă îmbrățișează fizic. E ca zicala că o îmbrățișare e 10% un act fizic, și 90% altceva.

Spre uimirea mea, am aterizat înapoi în corp și nu am mai simțit durere. În sala de operație am văzut o lumină deasupra luminilor de la masa de operație. Era mult mai strălucitoare decât becurile din sală. Am știut că este Meme. Mi-a făcut mâna să se ridice și să-l lovească pe doctor. Am auzit ”S-a întors”, și au reînceput să mă resusciteze și să finalizeze intervenția. Meme a blocat durerea, ca și când a luat-o. Eram conștient că-mi zâmbește.

Recuperarea a fost foarte dificilă. Eram deprimat. Tot ce puteam vedea, era o persoană epuizată fizic. Pe de o parte nu voiam să fiu aici, pe de altă parte chiar îmi doream să fiu cu copiii mei. Știam că voi rămâne pentru ei.

După ce m-am vindecat, am știut că misiunea mea este să lucrez cu copiii. Am știut că trebuie să-mi deschid un parc de joacă ”Dungeon and Dragons”. În iunie 2002, m-am simțit atins. Eram la o întâlnire de familie, și m-am dus să iau pizza dintr-un loc în care nu mai fusesem. Peste drum de pizzerie, am văzut un magazin gol. Am zis - imposibil. Mintea mea rațională spunea că orașul era prea mic pentru un parc de joacă. Dar, uite că se putea. Erau cel puțin 40 de copii în partea dreaptă, și 30 de copii pe partea stângă în magazinul gol. Am știut că aici îmi voi construi parcul, parte din motivul pentru care m-am întors. A doua zi am închiriat spațiul, și în 22 iunie 2002 (la solstițiul de vară), a fost deschis Castelul lui Cody (Cody's Castle).

EXPERIENȚA ADDENDUM

La vreo săptămână după ce am vorbit pentru prima dată despre experiența mea LMV, și am început s-o integrez în realitatea de zi cu zi, am avut cea mai impresionantă experiență.

Eram pe calculator, pe un chat, într-o vineri noaptea la ora 2:30. De regulă ignor mesajele pop-up, pentru că de obicei acestea de redirecționează către site-uri cu pornografie. Totuși, de data asta am dat click pe el, în loc să-l ignor. Imediat am simțit o furnicătură de electricitate ce-a trecut de la tastatură spre mâna mea, dându-mi fiori în tot corpul. Femeia care scria era tot o persoană care a trăit o experiență LMV.

De obicei nu solicit femeilor informații personale înainte de a le cunoaște. Totuși, de data asta m-am simțit mânat de forțe din exteriorul meu. I-am cerut numărul de telefon, ca să o sun. Mi l-a dat. Apoi când am sunat-o, m-am simțit mânat să-i cer adresa, știind că locuiește la câteva ore de mers cu mașina de orașul meu. Mi-a dat adresa ei. Toate astea sunt atât de străine de comportamentul meu obișnuit, dar nu-mi puteam stăpâni compulsia. Am sărit în mașină și am condus jumătate de stat, ca să pot fi acolo. Știam că trebuie să merg la ea, și că trebuie să merg acum.

Nu știam unde merg, nu am mai fost acolo niciodată, dar am ajuns fără probleme. M-a întâmpinat la ușă. Ea credea că sunt acolo pentru sex, și a trebuit să-i explic că nu aveam așa ceva în minte. Eram acolo să-i dau un mesaj. În următoarele 24 de ore urma să i se întâmple ceva foarte rău, și avea nevoie de ce aveam eu să-i ofer, ca să poată face față calvarului.

Eram conștient că fac lucruri pe care nu le-am mai făcut în viața mea. Și totuși nu mă puteam abține. Mi-am poziționat mâinile în fața și în spatele pieptului, în jurul zonei inimii ei. I-am spus ”Iată-ți puterea”. De asemenea, parcă am luat ceva de la ea. Dintr-o dată s-a produs un transfer extraordinar de energie de la mine la ea. Venea din zona plexului solar, într-o formă rectangulară. Energia era ca vântul de la ventilator, pornea din mine și intra în ea. Mi-a făcut părul să mi se ridice și aveam piele de găină pe mâini. I-am spus că este un cadou de energie, și că eu eram doar un mesager.

Pentru că era dimineață, iar ea era diabetică, s-a dus să-și ia medicamentele. Chiar atunci a sunat telefonul. Amândoi am știut că ”asta este”. Urmau să vină știrile. A ridicat telefonul și a început să plângă. Mama ei era la terapie intensivă. M-a rugat să o duc la spital, pentru că mama ei a intrat în comă. I-am spus că nu se poate, pentru că era ceva ce trebuia să facă ea singură. Am știut atunci că mama ei fusese cea care m-a trimis la ea să-i ofer darul de energie, și să-i fiu alături când primește vestea.

După ce a închis telefonul, s-a dus să-și ia insulina. Un val de energie a țâșnit de la mine spre ea, și a înghețat-o ca pe o căprioară când vede farurile unei mașini care se apropie. A fost înmărmurită timp de vreo zece bătăi de inimă. Apoi s-a întors ușor spre mine. Umpluse seringa de insulină, și intenționa să-și ia viața cu o supradoză. I-am spus că acum este purtătoarea darului. Nu poate face așa ceva.

În acel moment a fost ca un scut de energie care a înconjurat-o. Se învârtea în jurul ei ca o tornadă cu susul în jos. Era ca și când a primit putere și un nou scop. Și-a adunat hainele și s-a pregătit de plecare, de parcă mergea la luptă. A fost impresionantă transformarea.

În drum spre casă, eram extenuat pentru că nu dormisem de câteva zile. Mi-am reamintit momentul transferului de energie, și a fost ca o revitalizare. Am condus apoi spre casă simțindu-mă odihnit, de parcă dormisem ore întregi.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: Aprilie 2000.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Operație pe cord.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Tulburător.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Da. Mi-au fost administrate în vederea operației.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Da, unele au fost suprarealiste, ca oamenii, și bunica mea Memé.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. M-am catapultat înăuntrul și în afara corpului / realității, și asta s-a întâmplat de două ori.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Incredibil de conștient.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Am pierdut total noțiunea timpului.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Da. Am avut o discuție cu trei entități, fiecare a întrebat lucruri similare, dar nu cu cuvinte, ci prin simțuri - ca un fel diferit de comunicare.

Ați trecut printr-un tunel, sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Da. Trei lumini / culori / oameni - aceștia mi s-au adresat, dar nu în cuvinte rostite. Vă rog să mă sunați dacă doriți mai multe detalii, este destul de stresant să scriu.

Ați văzut vreo lumină? Nu.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Uimire; tristețe la plecare; determinare de a mă întoarce acolo; frustrare că trebuie să rămân aici să fac ceva.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Suntem cu toții interconectați, și aceste tipare interconectate sunt parte dintr-un mecanism mai complex. Omul este singura ființă care folosește modelul cauză - efect în luarea deciziilor. Folosirea egoului care interferează cu tiparele de cauză și efect universale, formează un dezechilibru total între om și univers. Este o deconectare completă între cine suntem, și cum ne potrivim în tabloul general. În loc să trăim în lume, noi o dominăm. Făcând asta, nu suntem parte din lume. Simt lumea urlând. M-am întors cu un fel de misiune. Acum încerc să o îndeplinesc.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Religiile sunt niște porcării autosuficiente.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Da. Știam că trebuie să deschid un parc de distracții Dungeon and Dragons, ca să ajut copiii. Puteam să mă întorc numai dacă aveam un impact în viața cuiva. Voi impacta multe vieți, dar în special o persoană anume. Va fi o Femeie care va veni la locul de joacă, cu părul ud, va fi tensionată și va încerca să nu țipe. Eu o voi putea ajuta. Apoi va fi o chestiune de doi - două ore, două zile, doi ani, nu știu - știu doar că doi. Apoi voi putea pleca din lumea asta. Sunt eliberat de această realitate. Această realitate este îngrozitoare în acest moment. Mă simt ca un zmeu fără coadă, când se învârte - nu are stabilitate. Se prăbușește. A trebuit să fac această înțelegere pentru a mă întoarce. Este destinul meu, iar apariția acestei femei este o piatră de hotar în viața mea. A trebuit să îndeplinesc aceste solicitări, pentru a mi se permite să mă întorc și să-mi iau rămas bun de la copii.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. A doua oară acolo, am fost aruncat de pe un perete atunci când am încercat să o îmbrățișez pe Memé a mea.

Ați ajuns la o graniță, sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Prima dată mi s-a oferit de ales între a rămâne acolo, sau a mă întoarce aici. Am ales să mă întorc pentru că i-am promis copilului meu că-mi voi lua rămas bun.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur. Niciuna.

Care este religia dvs acum? Niciuna. Anti Religie - religia e o păcăleală. Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței dvs după experiență, ca urmare a experienței? Da. Moartea nu este ceva de care să te temi. În iulie 2002, fiul meu cel mai mare în vârstă de 21 de ani, a murit într-un accident de mașină. Am fost lângă el pe patul de moarte. Deși era în comă, era supărat. Mi se pare ciudat că nu am avut sentimentele pe care societatea spune că trebuie să le ai. În schimb, îi spuneam că mi-aș fi dorit să pot merge cu el, pentru că acolo unde se va duce - este un loc minunat. Tristețea fiului meu că nu mai putea să termine toate lucrurile pe care și le propusese în viață, s-a transformat în curiozitate. A înțeles că este în regulă, și a plecat. M-am dus să-i spun asistentei că s-a dus. Asistenta insista că este în viață, pentru că respiră. Da, m-am convins că religiile organizate sunt o mare fraudă care perpetuează o minciună în umanitate. Sunt atât de supărat pe religiile organizate. Am fost crescut ca un catolic devotat, dar după experiența LMV, sunt foarte deziluzionat. Am pierdut unul dintre cei mai buni prieteni, un pastor care-mi era ca un frate mai mic, pentru că nu am putut să suport porcăriile pe care le spunea oamenilor.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Involuție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Prea implicat ca să se repete.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? Mi-am deschis afacerea probabil în cel mai rău loc pe care l-aș fi putut alege, pentru că era locul potrivit pentru așa ceva. Nu știu sigur de ce, dar se simte absolut corect.

Experiența LMV mi-a dat viața peste cap. Nu mă pot înțelege cu iubita mea (mama copiilor), care acum nu mai suportă nici să fie în aceeași cameră cu mine. M-a dat afară din casă. Am fost împreună 14 ani. Mi-am dedicat viața copiilor de când s-au născut. Sunt foarte atașat de ei, chiar dacă nu am făcut multe lucruri care implică efort fizic împreună. Încerc să fac față tuturor acestor emoții intense datorate experienței LMV, și acum și celor legate de o relație distrusă.

Deocamdată am multe sentimente reprimate, în încercarea de a face față durerii. Cel mai mult îmi lipsesc joaca și îmbrățișările de dimineață cu copiii, de dinainte de a pleca la școală. Îmi este foarte greu. Pentru mine, Acasă nu este partea cealaltă, Acasă este unde sunt copiii mei. Chiar și atunci când voi părăsi acest plan, voi veghea asupra copiilor mei.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. Această experiență este foarte diferită de lucrurile despre care sunt obișnuit să vorbesc. Este ca și când aș folosi o parte diferită a creierului care atinge emoțiile. Sunt obișnuit să îmi exprim gândurile cu partea de creier pe care o numesc procesele superioare de gândire - ca matematica, mișcarea, coordonarea mână-ochi. Dar experiența aceasta este diferită. Este ca și când aș încerca să descriu roșul - unei persoane oarbe. Simțurile despre care poți vorbi. Putem demonstra feluri sau lucruri pe care le asociem cu roșul, dar o persoană oarbă nu are nicio referință privind roșul, pentru că nu vede. Devin frustrat când încerc să explic experiența. Chiar îmi doresc să vorbesc despre ea, dar cuvintele nu sunt suficiente pentru a o putea descrie.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Acum pot să văd și să simt lucruri de care sunt mult mai conștient. Spre exemplu, o persoană tușește în fundal, iar eu îi văd infecția din plămânul stâng. Să-i spuneți că trebuie să-și pună o compresă caldă din prosop țesut alb pe piept. Aveți cumva un obiect mare în dreptul umărului drept? Ceva ca o plantă? (RĂSPUNSUL MEU: Da, am o plantă mare pe bibliotecă, lângă birou, în partea mea dreaptă).

Conceptul de vindecare este că ne vindecăm din interior spre exterior. Nu ne vindecăm, reparăm. Devenim îngrijitorii bolii. Doctorii cos gaura; nu pun niciodată ceva în gaură. Eu vindec prin transfer. Cody s-a îmbolnăvit, el l-a îmbrățișat, și-a pus buzele pe coloana lui vertebrală, s-a întristat, și a condus boala de la Cody spre el. A luat boala. Cody a uitat că a fost bolnav.

Capacitatea mea psihică s-a amplificat la vreo 8 luni după operație. Eram în living. Dintr-o dată mi-am prins piciorul stâng, și am început să mă frec pe genunchi. Fiul meu a intrat pentru că s-a accidentat, căzând de pe scooter. Se julise la picior (pe aceeași parte), și se ținea de picior fix cum mă țineam eu de al meu. Această conexiune dintre noi, l-a impactat pozitiv pe fiul meu. Îl simt când este în cameră. Când unul dintre noi vorbește, celălalt îi încheie propoziția.

Văd persoana care trece pe stradă în afara parcului de joacă, are o infecție a urechii. Este o impresie pe care o am, nu îi simt durerea.

Altă dată o fetiță a venit la Parc. Simțeam că a fost molestată de un adult de gen masculin. Am întrebat-o dacă vrea să vorbim despre asta. S-a uitat la mine, apoi s-a calmat și a plecat, de parcă a fost eliberată o povară. Nu am vorbit niciun cuvânt, și ea nu s-a mai întors acolo niciodată.

Văd fantome. Odată mâncam pizza și mă uitam la o casă care semăna cu cea din ”Adam's Family”. I-am cunoscut proprietarul, și acesta m-a invitat să-i văd casa. Am văzut o Femeie care a locuit acolo. Era un spirit blocat. S-a întors pentru că își voia păpușile și o poză cu soțul ei. I-am spus proprietarului. Femeia îmi spusese că obișnuia să facă păpuși pe care le vindea cu un penny. Mi-a mai spus că jos în pivniță este poza pe care o caută. În pivniță, a fost găsită o litografie de 1,2 / 2,4 metri cu un soldat cu o armă în mână. Mi-a mai spus că camera ei este călduroasă, și că era lângă un șemineu. Proprietarul a spus că nu există niciun șemineu în casă. Totuși, când a făcut lucrări de restaurare, m-a sunat și mi-a spus că a găsit șemineul și camera ei. Se pare că legendele familiei erau greșite, și ea chiar dormise în zona destinată servitorilor. Șemineul avea trei cărămizi scoase ca să intre căldura în camera ei.

Experimentez fantomele. Nu le văd cu adevărat. Am trecut cu mașina pe lângă cimitir, și aveam un sentiment ciudat de furie, și simțeam fantomele care strângeau din pumni la oamenii care treceau pe lângă cimitir. Mai târziu am aflat că orașul avea nevoie de mai mult spațiu pentru șosele, așa că au mutat gardul cimitirului cu vreo 3 metri, dar nu au mutat și corpurile. Spiritele erau furioase din acest motiv.

Am trecut pe lângă o casă, și m-am uitat încă odată la o fereastră. Simțeam că un copil a fost bătut și îi curgea sânge dintr-o buză. O lună mai târziu am aflat că acea cameră chiar aparținuse unui copil.

Este foarte ciudat să intru undeva și să simt dacă oamenii nu mă plac. Înainte de experiența LMV, mi se părea că particip la o întâlnire cu familia, și rudele mele mă plac. Am simțit din partea unor rude că proiectează furie și dezgust în calea mea. Am mai văzut că o altă rudă de-a mea a vrut să-mi spună că totul este în regulă între noi, dar era prea timidă ca să vorbească cu mine.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Aflarea faptului că copiii mei vor fi ”Bine”, iar cea mai rea parte este aflarea faptului că mă voi întoarce și îmi voi părăsi băiatul. Sunt îngrijorat pentru el dintr-un motiv sau altul. Fiica mea pare să mi se estompeze din conștientizare.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. De la râsete la venerație, și toată gama dintre ele.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Da. Pot retrăi experiența LMV când o rememorez. A existat o distorsiune a timpului, pentru că nu am idee cât timp a trecut. Mă pot întoarce la emoțiile acelea, și amintirea este clară ca cristalul. Nu tocmai ca amintirile despre lucruri petrecute pe pământ, cum ar fi nașterea copiilor mei. Amintirile mele emoționante - mi le pot aminti sută la sută. Amintirea experienței LMV este similară, dar mai intensă. Este diferit, pentru că amintirea vine dintr-un loc diferit din creier. Când vorbesc despre amintiri cu momente emoționante, bucuria, durerea - sunt undeva la distanță. Dacă închid ochii și îmi amintesc experiența LMV, am amintiri imediate și vivide, ca un pahar cu apă gata să cadă de pe masă. Am convingerea absolută că experiența a fost reală, și că nu a fost o halucinație. Cunosc diferența dintre droguri și halucinații. Experiența LMV nu a fost deloc ca niciuna dintre acelea.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? DA!! Am darul acesta de luni de zile. Abilitatea de a vorbi cu morții, și cu sufetele rătăcitoare. Incredibil de enervant, și nu pot împărtăși ceea ce știu.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? LOL - dacă ați face posibilă înregistrarea cu voce, aș putea mult mai bine să descriu experiența.