[NB Avertisment – Dragi cititori, această experiență LMV are conținut grafic violent].

[Acesta este unul dintre cele mai uluitoare cazuri pe care le-am întâlnit. Vreau să-mi exprim recunoștința profundă față de Bob pentru că și-a expus povestea. Deși este puțin timid, și din cauza dislexiei nu a putut completa formularul LMVRF, scuzându-se în repetate rânduri, el ne-a trimis în schimb un e-mail, și ne-a spus că vrea să împărtășească. Nu am cuvinte să pot exprima smerenia ce am simțit-o în prezența unui semen de o spiritualitate atât de înaltă. Pentru mine a fost o onoare să-l intervievez pentru a-i publica experiențele - Jody]

DESCRIEREA EXPERIENȚEI:

Sigur vă întrebați cum de dețin în proprietate o biserică? În copilărie am petrecut mult timp cu bunicii. Ei locuiau în clădirea unei foste școli, construită în 1896, de-a lungul râului Mississippi. În 1984 biserica s-a scos la vânzare, și am cumpărat-o. Bunicul era cât se poate de mândru, și spunea ”Eu am școala, tu ai biserica; putem să candidăm la primărie”

Reparam la acoperișul bisericii, și bunicul mi-a adus masa de prânz. M-am dat jos de pe acoperiș, să fac o pauză. Pe cumnatul meu îl plăteam să mă ajute cu strângerea gunoiului pe care-l dădeam jos de pe acoperiș. Mă grăbeam să mă întorc și să termin de montat folia de pâslă, așa că i-am lăsat pe bunica și cumnatul meu care încă mâncau pe treptele din față, și m-am urcat înapoi pe acoperiș. După ce lucrasem câteva zile echipat cu cordelina de alpinist, am crezut că nu am cum să cad, și de data asta nu m-am ancorat. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am făcut-o, pentru că la o oprire bruscă la jumătatea coborârii, cu siguranță mi-ar fi rupt spatele în două. Smulgeam cuiele de pe scândurile pe care stăteam, neștiind că tabla se va îndoi. Îmi aduc aminte că în timp ce cădeam de pe marginea acoperișului, îmi spuneam ”Poate că nu e chiar atât de mare distanța”. Am zburat de pe acoperiș. Ce am experimentat în continuare este foarte de greu de descris, pentru că nu există niciun termen de comparație. Când am ajuns la pământ, am simțit ca și când sunt izbit afară din propriul corp, de un marfar ce gonește cu 160 de kilometri la oră. Îmi amintesc cum stăteam în picioare și priveam în jur, totul era colorat în verde. Verde deschis, verde închis, toate nuanțele de verde. Biserica era verde, Râul Mississippi era verde. Mă gândeam că mi-am spart capul, mi-am pus mâinile pe cap să mi-l sprijin, și m-am așezat pe spate. În timp ce corpul atingea din nou pământul, în minte mi se derulau imagini din viața mea (și bune și rele). Era ca un tren marfar al cunoașterii, care gonea cu viteza luminii. Fiecare vagon conținea experiențe din viața mea (și bune și rele) de când am intrat în uterul mamei, până în prezent. Eu eram singurul care-mi judecam acțiunile. Îmi amintesc că mă simțeam foarte vinovat pentru că lovisem o broască cu un băț când eram mic. Ultima imagine era un frame cu soția și cei doi copii ai mei în vârstă de 2, respectiv 4 anișori.

După revizuirea vieții, am auzit-o pe bunica rugându-se pentru mine, așa că am început să mă rog și eu ”Iubite Isuse, dacă mă lași să-mi cresc copiii, am să fiu în slujba ta tot restul vieții mele, în numele Fiului Isus Christos, Amin.”

M-am întors în corp. Pieptul îmi era vânăt de la lovituri, dar nu înțelegeam. Avusesem o extracție dentară în urmă cu câteva zile și am uitat să le spun doctorilor că luasem analgezice din acest motiv.

Foarte interesant este că în urmă cu o zi îl rugasem pe fratele meu să curețe de vreascuri zona din jurul bisericii, și el a strâns tot cu excepția unei bucăți de lemn care rămăsese sprijinită de roci la vreo 3 - 4 cm de pământ. Acea bucată de lemn mi-a amortizat căderea suficient cât să nu mor.

Nu mai sunt același om care eram înainte de accident. Cunosc omul ăla, dar interesele noastre și pasiunile sunt total diferite. Cel mai remarcabil efect al experienței mele LMV, constă în darurile psihice și paranormale. Cel mai important, conexiunea cu Isus și puterea rugăciunii.

După ce m-am întors acasă, mi-am luat o a doua slujbă, lucram la construcțiua unei case. La fix o săptămână după, am căzut vreo doi metri în jos, la fundația casei, mi s-a dislocat mâna și din nou am ajuns la spital. De data asta mi-au făcut radiografii în partea de sus a corpului, și au constatat că aveam probleme serioase. Asigurarea nu-mi acoperea tratamentul, pentru că nu eram angajat pentru munca aceea. Le-am explicat că picasem de pe acoperișul bisericii cu o săptămână în urmă și probabil rănile se datorează acelui accident, dar nu m-a ajutat cu nimic. În registre apărea notat că am aterizat în picioare. Țin minte că stăteam în pat și-mi făceam rugăciunile ”Doamne Isuse, cine are nevoie de un tâmplar cu o singură mână care nu prea știe bine să scrie și să citească?” Un înger a venit la mine și mi-a spus că voi fi un leader. Îngerii nu mint niciodată, iar eu am lucrat deja în 30 de proiecte până acum. Și de câte ori mă rog, rugăciunile îmi sunt ascultate.

Toată viața mea am avut de suferit din cauza faptului că sunt dislexic, la școală luam numai calificative mici. Pe soția mea am cunoscut-o la liceu, și ea m-a ajutat cu temele ca să pot termina liceul. E trist că oamenii care pot să scrie și să citească, rareori se roagă creatorului lor. Nu mi-aș schimba dizabilitățile pentru nimic în lume, pentru că datorită lor m-am deschis către o înțelegere mai profundă a faptului că prin rugăciune se deschid cărțile mele, iar Dumnezeu mă pune întotdeauna în pagina potrivită.

Un an mai târziu vorbeam cu bunica mea despre cum am căzut, și cum m-am plimbat atunci și vedeam totul verde, și cum mi-am ținut capul ca să mă întind pe pământ. Bunica mi-a zis: ”Tu ai căzut de pe acoperiș și nu te-ai ridicat de acolo până te-au preluat paramedicii în ambulanță”. Mi-am zis că e bătrână și nu-și mai amintește, pentru că-mi aminteam perfect cum m-am plimbat primprejur, așa că l-am sunat pe cumnatul meu, care a fost acolo cu mine în momentul accidentului. Și el mi-a spus la fel: ”Ai căzut și ai rămas întins pe pământ până au venit paramedicii și te-au băgat în ambulanță”. Și mi-am mai dat seama de ceva: E imposibil să stau întins pe pământ și în același timp să mă țin de cap cu mâinile în lateral. Dar așa am făcut. Mă gândesc că atunci când Dumnezeu m-a așezat înapoi în corp, nu aveam nevoie de mâinile fizice.

PS: Dumnezeu mi-a dat o soție minunată, și ea scrie această însemnare pentru mine, compensându-mi lipsurile. Și încă de când am cunoscut-o, când aveam 15 ani, cred despre ea că este un înger, și îi dedic această pagină, pentru că mă iubește necondiționat.

Să aveți o zi minunată, pentru că este o alegere.

Informații generale:

Genul: Bărbat

Data când s-a petrecut întâmplarea: 1984

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Accident. Nu pot explica experiența, pot face doar analogii. A fost ca impactul cu un tren marfar la viteza de 160 de kilometri la oră.

Elemente LMV:

Cum vă evaluați experiența: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nesigur.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Nu mă vedeam.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Nu mi-am dat seama că trupul meu zăcea la pământ, pentru că eram în picioare, mergeam, și aveam impresia că sunt în regulă. Singura diferență era că totul în jurul meu era nuanțat în verde, ca și când aș fi privit prin ochelari de soare colorați. Erau curenți de energie ce treceau prin mine, nu o puteam vedea pe bunica, dar o puteam auzi.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit Am văzut totul într-o clipită - o revizuire completă a vieții. Ar fi luat ani în ”timpul de pe pământ” să-mi expun viața frame cu frame. Fluxul de informații era cuprins în fluxul luminii.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de zi cu zi, înainte de momentul experienței. Am auzit-o doar pe bunica.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau încă trăiesc pe Pământ? Nu.

Ați văzut vreo lumină? Da. Tot ce vedeam avea o nuanță de verde.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Nu.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Niciunele.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Da, am știut că dacă Dumnezeu mă lasă să mă întorc, îmi voi dedica viața Lui, și mă voi asigura că sunt un tată bun pentru copiii mei.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Mi-am văzut fiecare întâmplare din viață, frame cu frame, atât pe cele bune, cât și pe cele rele. Nu a existat niciun fel de judecată în afară de propriile mele sentimente în raport cu cele petrecute. Spre exemplu, îmi amintesc că mă simțeam foarte vinovat pentru că lovisem o broască cu un băț, când eram mic. Ultima imagine era un frame cu soția și copiii mei. Apoi am auzit-o pe bunica rugându-se pentru mine. Am început să mă rog și eu. În acel moment am aflat care este puterea rugăciunii, și mi-am pus toată încrederea în Isus.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Nu în timpul experienței, ci imediat după aceea. Știam ce urmează să se întâmple, pentru că vedeam în vis și apoi se adeverea.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simtit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. L-am rugat pe Dumnezeu să mă lase să mă întorc înapoi, și El mi-a ascultat rugăciunea.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de această experiență? Nesigur. Prezbiterian, dar nu mergeam la biserică regulat.

Care este religia dvs acum? Cred doar în Isus și în Biblie, nu merg la biserică.

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței după această experiență, ca urmare a experienței? Da. Vedeți mai sus.

Referitor la viața Pământeană, altele decat Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Vedeți mai sus.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? Absolut. Dacă nu aș fi avut experiența LMV, căsnicia mea s-ar fi destrămat. Când m-am întors, am început să merg la studiul bibliei, și asta mi-a salvat căsnicia. Fac tot ce pot ca să mă asigur că copiii mei au parte de o creștere bună. Isus, Biblia și rugăciunea - reprezintă o mare parte din tot ce fac în viață.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nesigur. Luam analgezice înainte de acest accident.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal, sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Pot vedea viitorul în vis. Aflu anumite lucruri când mă rog și apoi ascult răspunsurile. De asemenea, fac multe acțiuni șamanice pe care nu mi le-a arătat nimeni, dar mi s-a spus că acestea mi-au fost transmise în neam. Am avut multe experiențe prin rugăciune și vindecări cu mâinile. Recent am ajutat la rezolvarea unui caz de crimă a unui copil mic. Și am avut o viziune dintr-o viață anterioară, reușind să vindec rănile emoționale rămase active în această viață, din cauza decesului în timpul Războiului Civil (într-o viață anterioară). I-am întâlnit pe cei responsabili de masacrul batalionului meu. Într-un final, iertarea a fost cheia.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai bună parte a fost când am înțeles că voi putea rămâne să fiu alături de copiii mei. Cel mai rău a fost gândul că s-ar putea să nu mai fiu alături de ei.

Ați împărtășit cu altii experiența avută? Da.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Da. La trei ani după această experiență, m-am dus la o ședință de hipnoză pentru a afla dacă de-adevăratelea am umblat în jurul corpului meu. Bunica și cumnatul meu mi-au spus că că nicio clipă nu m-am mișcat după ce am căzut și până am ajuns la spital. Aș fi putut să jur că m-am mișcat, pentru că eram în picioare și mă plimbam primprejur. În timpul regresiei, am retrăit experiența LMV. M-am văzut în nori la o înălțime de 100 de metri, privindu-mă cum cad de pe acoperișul bisericii.

Mai este ceva ce doriți să adaugați la experiența dvs? Daruri Paranormale. Vindecare.

Era o doamnă care făcuse hemoragie în luna a treia de sarcină. Prima dată i-am dat rozariul și am îndemnat-o să se roage la Isus. Deși a pierdut sarcina, hemoragia s-a oprit. A doua oară, a avut hemoragie tot într-a treia lună de sarcină, și m-a sunat. Din nou m-am dus cu rozariul, și ne-am rugat. De data aceasta copilul a supraviețuit și hemoragia s-a oprit. A treia oară, la fel, i s-a pornit hemoragia într-a treia lună de sarcină, și din nou m-a sunat. De data asta i-am dat ei rozariul și ne-am rugat. Bebelașul a supraviețuit și hemoragia s-a oprit.

Fratele meu

Conduceam spre casă și am văzut un accident de motocicletă foarte grav. M-am simțit obligat (de ceva) să opresc și să mă rog pentru motociclist. Ulterior am descoperit că motociclistul era chiar fratele meu care era atât de desfigurat încât nu l-am recunoscut. Prin puterea rugăciunii, fratele meu este încă printre noi.

Angajatul

Aveam un angajat. Familia lui era din Irlanda, iar mama lui s-a îmbolnăvit, era pe moarte. Omul voia să fie alături de mama lui înainte să moară, dar nu avea bani pentru un bilet normal. Ca să-și poată permite să călătorească în Irlanda, ar fi trebuit să-și ia un bilet în avans. Mă tot întreba când să-și cumpere biletul. Îi tot spuneam că nu simt nimic. După vreo șase luni m-a întrebat dacă este cazul să-și cumpere bilet. I-am răspuns că da, acum este timpul. Și-a cumpărat biletul, a plecat trei zile să fie cu familia și mama lui, care chiar a murit în acea perioadă. A fost profund recunoscător că a putut fi acolo, și mi-a mulțumit din suflet când s-a întors în State.

Reîncarnare

Am avut o experiență profundă în care m-am văzut ca fiind soldat al Uniunii în Războiul Civil. Aveam pantofii rupți, simțeam frigul prin găurile pantofilor. Eram foarte obosit și îmi pierdusem sabia. Mergeam de-a lungul unui drum, ridicând capete să văd dacă mai este cineva viu după atacul de la Antietem. Mai tarziu îmi vizitam rudele și aveam sentimentul ciudat că trebuie să caut prin apropiere ceva legat de Războiul Civil. Am dat peste un muzeu Indo - american. Deși nu înțelegeam motivul pentru care mă aflam acolo, m-am dus totuși. Când am trecut pe lângă un tepee (cort specific nativilor amerindieni), am avut cel mai ciudat sentiment. Am întrebat curatorul despre acel tepee. Mi-a spus că un tip pe nume Larry a insistat ca acesta să facă parte din colecție, și că era din timpul Războiului Civil. L-am contactat pe Larry, și am avut o discuție pe cinste în acea seară. Am aflat că și el are flashback-uri cu războiul, la fel ca mine. Nu știam dacă avem vreo legătură unul cu altul, dar cumva ne simțeam legați unul de celălalt. M-a încurajat să mă duc la cea de-a 135 - a aniversare de la reconstituirea Gettisburgului. Când a venit momentul aniversării, m-am dus acolo și am încercat să dau de Larry. În primul loc unde l-am căutat, nimeni nu îl cunoștea. Așa că m-am rugat la Dumnezeu, și am fost îndrumat spre o zonă din mijlocul Taberei Confederate. Larry nu era nici acolo, dar era fratele lui. Acesta mi-a spus că Larry nu a putut fi acolo pentru că era alergic la costumele de lână. În tot acest timp aveam foarte multe flashback-uri.

Când am ajuns acasă, l-am sunat imediat pe Lary. I-am spus că l-am iertat, pentru că el era soldatul care a ordonat masacrul batalionului meu, și cel care îmi luase sabia. Larry a avut o izbucnire emoțională la telefon. A fost un moment foarte emoționant. Niciodată nu este prea târziu pentru iertare - în viața asta, sau pentru vieți trecute.


Katie

Am fost solicitat să-mi folosesc darurile psihice pentru a ajuta poliția să găsească un criminal. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a lăsat să-mi cresc copiii, și pentru toate binecuvântările pe care mi-e dat să le trăiesc.

Ultimul caz era în Minnesota, cazul unei fete dispărute. Lucram în Ohio în acea perioadă, și fratele meu m-a sunat în legătură cu acest caz. În timp ce-mi spunea numele fetei, am început să văd criminalul și felul în care a ucis-o. Fratele meu m-a rugat să sun la poliția de acolo, și așa am făcut. Aceștia mi-au spus că dacă vor avea nevoie de ajutor, mă vor căuta!

După câteva săptămâni, fratele meu m-a sunat din nou, să mă întrebe dacă am vorbit cu poliția. I-am spus ce răspuns mi-au dat. Mi-a dat un număr de telefon la care să sun, așa că am sunat. Am întrebat dacă acesta este un număr de contact pentru cazul fetei care a fost ucisă, și mi s-a răspuns că Da. I-am transmis persoanei tot ce am văzut, în detaliu, inclusiv că a înjunghiat-o de 7 ori, a violat-o, apoi a tăiat-o cu o drujbă și a ars-o în zona de grătar din curtea lui. Că a doua zi a luat o lopată și a îngropat cenușa într-o zonă de mlaștină.

Femeia a început să plângă, spunând că e mama lui Katie. M-a implorat s-o ajut să-și găsească fata, oferindu-se să plătească oricât. I-am spus că eu nu iau bani pentru ce fac, eu cred că ce vine gratis trebuie tot gratis să fie oferit. I-am cerut să-mi trimită o cămașă și o șosetă de-ale fetei.

Am condus 1500 de kilometri fără hartă. M-am oprit la două blocuri de casa criminalului. Energia s-a oprit la o intersecție cu un drum de pietriș, am sunat, am spus cine sunt și unde am ajuns. Persoana care mi-a răspuns era Pat, fratele lui Katie. Mi-a spus că sunt la două blocuri de casa criminalului. L-am rugat să vină după mine și să mergem împreună. Când am ajuns pe drumul din fața casei criminalului, am simțit cea mai îngrozitoare energie din viața mea! Îmi venea să vomit și aveam părul ridicat pe mâini și pe gât.

Am început să fotografiez totul în jur. Pat era șocat de felul în care mă afecta prezența în acel loc. Văd zona din curte unde i-a dat foc, și îi zic că acela este omul care i-a ucis sora.

Mai târziu în acea zi, am descărcat pozele făcute, și am rămas șocat. Fotografiasem un demon cu coarne pe stradă, și chipul lui Katie cu un craniu în partea ei stângă. L-am sunat pe Pat și i-am spus să vină să vadă ce am descoperit. A fost șocat și m-a rugat să-i arăt și mamei lui. A doua zi m-am dus să-i arăt la Pam, mama fetei. Plângea și spunea că-l urăște pe Dumnezeu pentru asta, iar eu i-am spus ”Pam, Dumnezeu nu are nimic de-a face cu crima asta” În timp ce ne uitam la fotografie o întrebam ”Dumnezeu are coarne? Asta este lucrarea lui Satana”. Câteva luni mai târziu s-a găsit o bucată din maxilarul fetei și un dinte - pe proprietatea criminalului, astfel că a fost închis pentru crimă.

Partea tristă este că am văzut demonul care a făcut de fapt crima, folosind corpul lui Blom (criminalul). Când n-a mai putut folosi acel corp, demonul s-a postat pe șosea în căutarea altui suflet slab pe care să-l controleze. Adevărata problemă nu a fost oprită; polițiștii nu pot băga demonii la pușcărie. Am făcut o pagină web pentru Katie cu cele două poze în care se vede chestia aceea gelatinoasă cu coarne, și fața lui Katie cu un craniu în stânga, este înspăimântător, dar eu încă sunt în slujba lui Dumnezeu și sunt recunoscător că m-a lăsat să-mi cresc copiii.