La cei 19 ani pe care ii aveam ma tineam tare tantos si eram in plina forma fizica si pentru ca ‘eram barbat’ m-am hotarit sa nu mai port costumul de scuba. (in definitiv apa este calda in luna mai, nu-I asa?)..ei bine, spre sfirsitul primei plonjari, (si nemincind nimic in dimineata aceea, corpul arsese deja toate caloriile de rezerva pentru a se mentine cald), asa ca am lesinat pe cind eram la o adincime de 9m. Partenerul meu nu putea sa ma ajute cu nimic si atuci am inceput sa intru in panica cind mi-am dat seama (foarte repede) de situatia in care ma aflam. Imi aduc aminte ca m-am hotarit sa inghit cit mai repede apa ca sa termin repede.

Apoi m-am vazut cum mergeam pe un tarim solid, intr-o atmosfera innourata dar foarte stralucitoare, si ma simteam atras de un anumit punct. (acesta nu era neaparat sursa de lumina, dar ma simteam atras iresistibil de acest punct .(in acel moment am avut un gind fugar cu privire la cei dragi pe care-I lasam in urma, dar am stiut instinctiv ca ei vor fi o.k. si nu mai m-am gindit la asta din nou. (nu am vazut de loc ‘secvente din viata mea’ in tot decursul acestei trairi.)

apoi m-am trezit in fata unei usi deschise ce se afla intr-un zid alb (sau de culoare deschisa) dincolo de aceasta usa (care era intr-un zid de aproximaiv 0,5 m) am vazut 3 doamne, fiecare avind pe buze ‘un zimbet ca Mona Lisa’ , una dintre ele era in fata celorlalte doua, si desi nu au spus nici un cuvint am avut o impresie cit se poate de clara ca ma cunosteau...

aceste doamne purtau rochii lungi, albe. Simteam o caldura si o pace completa, niciodata nu am mai simtit asa de mare ‘iubire’… Imi amintesc (pe cind eram inca in usa), cum ma uitam spre stinga si am vazut o alta usa, si dintr-o data am avut sentimentul ca ‘dincolo de acea usa era raspunsul la toate intrebarile posibile!".. Pe cind ma pregateam sa intru in camera unde se aflau acele doamne, cea din fata mi-a comunicat ca ‘desi acesta este locul unde trebuia sa vin, inca nu-mi venise timpul”

Zimbetul ei de ‘mona lisa’ nu s-a schimbat dar am avut simtamintul ca spera ca eu voi intelege ca ‘inca nu mi se dadea voie sa intru acolo deocamdata”. Am fost coplesit de o mare tristete, dar m-am resemnat faptului ca fara indoiala ele stiau despre ce vorbeau (vorbeau?) …

Cu mare tristete, m-am uitat din nou la acele doamne pentru ultima oara, si facind un efort suprem ca sa ma intorc inapoi, m-am trezit intr-un pat (2 zile mai tirziu) in camera de urgenta a unui spital metodist, in Indianapolis, iar mama statea la capul patului. Am intrebat unde erau doamnele si bineinteles ca ce spuneam eu nu avea nici un sens...

De atunci, nu am mai fost niciodata in acea lumina clara si stralucitoare, si cu toate ca deja eram credincios la acea virsta, am simtit ca mi s-a oferit o cunoastere a ‘adevaratelor valori’ ale vietii... nu imi doresc averi in aceasta lume, si sint absolut convins ca sinuciderea nu este o alegere buna. (altfel, ce mi-ar fi spus acele doamne daca nu le lasam sa hotarasca pentru mine?)..

Care era nivelul de constienta sau cit erati de alert(a) in timpul acestei trairi? Eram absolut constient de intreaga experienta, nu aveam nici o indoiala in aceasta privinta…

Vi s-a parut ca aceasta experienta se asemana in vreun fel viselor din timpul noptii? Absolut de loc, de fapt chiar imi amintesc ca purtam ‘haine obisnuite cu care mergeam afara!’

A-ti fost constient(a) de o separare a sufletului de trup ? Nu

Ce fel de simtiri ati trait pe parcursul acestei experiente? Iubire, caldura, nepasare despre tot ce era in trecut ..

Ati auzit vreun sunet sau zgomot neobisnuit? Nici un fel de zgomote

Ati vazut o lumina? nu am vazut sursa acelei lumini, dar nu era de loc o lumina ‘orbitoare’, si in acelasi timp era cea mai puternica lumina pe care am vazut-o vreodata

Ati vazut sau intilnit alte fiinte? Da