Descrierea experientei:

I-am pus titlul "Aproape de Rai pe motocicleta mea Harley" va rog sa pastrati acest titlu Multumesc.

Ati auzit vreo data o poveste care pare ca este dintr-o alta lume? Ei bine, este exact locul in care m-am aflat cind am avut aceasta traire (in alta lume) am fost intr-un loc pe care acum il numesc: lumea spirituala. Era in ianuarie 1998 - eram pe motocicleta Harley a mea cind am fost lovit de un tir. Am fost transportat la un spital in San Diego. Rapoartele medicale arata ca am fost resuscitat de trei ori pe drum am avut cincizeci si sase de oase rupte, un plamin care nu mai functiona si o lovitura la cap; Mi se rupsese si barbia, mi-am pierdut dinti si limba era taiata adinc. Ma inecam in propriul singe.

Descriu starea de coma in acest fel pentru ca asa a fost. Nu m-am trezit intr-o zi ca si cum tocmai ma trezisem din somn. Dupa citeva saptamani in coma am inceput sa parasesc trupul si apoi din nou sa intru in el. Acest lucru s-a petrecut pe o perioada indelungata. In acest timp doctorii ma tineau in coma cu diferite medicamente. Ceea ce veti citi mai jos este exact ce s-a intimplat asa dupa cum imi amintesc. Si imi amintesc foarte bine. Nu voi adauga nimic ca sa fie povestea mai interesanta, sau ca semene in vreun fel cu a celorlalti. Nu am vazut nici o lumina stralucitoare, tunel sau auzit vreo muzica minunata, vazut nori sau scintei sau aur. Dar poate ca nu mergeam in acea directie! ~ Spitalul se afla la marginea orasului San Diego. Si desi este un spital mare, se vede cu greu in spatele zonei rezidentiale in care se afla. Il gasesti numai daca il cauti cu dinadinsul. Spitalul este la capatul unei stradute. In aceasta zona a San Diego-ului locuiesc multi homosexuali. M-am mutat in San Diego la virsta de 28 ani.

Sint absolut sigur ca nu am trecut niciodata pe linga acest spital inainte de trairea avuta. De asemenea nu am fost constient cind am fost dus cu elicopterul acolo. In plus, platforma de decolare pentru elicoptere este pe acoperis.

Si de acolo se intra direct in sala de urgenta. Acesta este un amanunt important in aceasta relatare. Camera mea avea numarul 734 si se afla in partea din fata a spitalului, la etajul sapte. Fereastra dadea in curtea pavata din fata spitalului, iar la intrare se afla o prelata ce apara de ploaie, vint si soare. Din cauza aceasta, de la fereastra mea nu se putea vedea intrarea in spital. Si pe linga asta, eu oricum nu eram capabil sa merg la fereastra. De fiecare data cind se parea ca ma voi trezi din coma, auzeam de o alta fractura. Apoi ma intorceam din nou in acel loc. Era ca si cum vizitam un prieten care fusese accidentat si era pacient in acel spital. Si asteptam sa vad daca va trai sau nu. Cu toate ca stiam bine ca acel prieten eram eu. Mai era un individ cu mine acolo. Dar nu vorbeam unul cu altul. Pe atunci creadeam ca era cineva care era in aceeasi situatie cu mine (ca sa spun asa) si nu i-am dat prea mare importanta. Fusesem acolo timp de circa trei zile. Noaptea mergeam intr-un mic coridor viz a viz de gradina. Pe partea dreapta a intrarii in spital. Nu stiu unde mergea celalalt individ in timpul noptii. Dar in fiecare dimineata era in curtea spitatului.

Deseori ma uitam pe fereastra la corpul meu decimat acolo pe pat. Era ca intr-un film. Nu-mi vedeam trupul ducindu-se la fereastra. Numai cum te-ai uita printr-o lentila, concentrat. Cind ma reintorceam in curte mi se arata toata viata. Si ma gindeam la alte accidente avute in timpul vietii. Si prieteni care murisera de tineri. Aveam 40 de ani iar tata murise la 32. Aveam 8 ani cind murise. Imi amintesc cum ma gindeam ca traisem mai mult decit el. Imi amintesc cum ma gindeam ca eu nu aveam, ca el, 6 copii si o nevasta care sa depinda de el. Eu eram divortat si aveam o fetita de 7 ani. Fosta mea sotie facea bani multi si nu depindeau de mine din punct de vedere financiar. Hotaram daca sa mor sau sa traiesc. Cumva, se parea ca aveam dreptul sa iau acesta decizie. Cam in a treia zi de la accident acel individ a venit direct in fata mea. S-a uitat direct in ochii mei si mia- zis: Ei bine, George, ce ai de gind sa faci? Abia atunci mi-am dat seama ca acel individ era Dumnezeu, sau cineva din departamentul lui. Poate era tata, dar nu-mi aduc aminte sa fi semanat cu vreo fotografie pe care am vazut-o. Aproape ca era sa plec dar cind m-am gindit la fetita mea (pe care o ador) ca va ramane singura si ea care ma iubeste asa de mult. M-am oprit. Nu mai puteam sa aleg.

Dar se pare ca mi s-a dat mie aceasta hotarire. De asemenea acest individ mi-a spus ca ma voi face bine. De fapt nu mi-a zis decit: Ei bine, George, ce ai de gind sa faci? Dar am stiut ca el vrea sa spuna ca totul va fi bine, si ma voi vindeca. Si am stiut ca va dura foarte, foarte mult timp pina atunci. Am vorbit unul cu altul prin telepatie sau ceva de genul acesta. Asa ca i-am spus ca voiam sa raman. Si i-am mai spus ca beam tare mult si ca nu mai voiam sa ma intorc la acel mod de viata. La asta el nu mi-a raspuns. A fost ultima oara cand l-am vazut. Desi am sentimentul ca-l voi mai vedea o data. Am fost trintit inapoi in corp cu mare forta. Motivul pentru care spun asa este acesta. Ma afam din nou pe patul de operatie si ma operau. M-am trezit de tot. si le-am spus ceva. Apoi l-am auzit pe doctor zicand, nu se poate ca el sa simta ceva. Atunci eu le-am spus ca operau in partea de sus a piciorului drept si la mare adincime. In camera s-a facut liniste totala. Apoi nu-mi mai amintesc decit de doctoral anestezis si de mine. Il imploram sa ma amorteasca din nou. Dupa un timp care mie mi s-a parut foarte lung, el asa a si facut.

Dupa aceea nu m-am mai gindit la asta mult timp. De fapt m-am gindit ca o fi fost vreun vis Indus de coma. Prietenul meu Richard ma vizita intr-o noapte, acum incepusem sa imi revin din ce in ce mai des din coma. Richard mi-a zis ca merge afara sa fumeze o tigare. Si eu fusesem fumator inainte de accident. Asa ca i-am zis, merg si eu. Nu mai fumasem de o vesnicie. De fapt nu voiam decit sa ma mai dau jos din pat. Si stiam ca daca cineva ma putea ajuta, asta era numai Richard. El si Spivey veneau sa ma viziteze des. Asa ca Richard a luat un carut pe rotile. M-a ridicat, m-a pus in el si am iesit afara impreuna. Am coborit cu liftul si am iesit prin usa din fata, apoi mi-a pus frina de la carucior. Aveam barbia sparta si niste sirme prin gura. Dar am incercat sa ma prefac ca imi placea tigarea ca sa ma lase sa mai vin aici din nou. Cind am fost gata si trebuia sa ne intoarcem Richard m-a intors cu fata spre usa si spre curtea exterioara. Atunci am vazut pentru prima data locul unde stateam cind eram in coma si unde se afla si celalat individ, si am vazut si coridorul unde imi petreceam noptile. Am zis: fir-ar sa fie, deci totul s-a petrecut cu adevarat. Numai atunci mi-am dat seama ca nu fusese vis. Si i-am povestit lui Richard totul. Scurt timp dupa aceea Richard mi-a zis: de acum in colo o sa-ti punem numlele: oase. Iar Spivey mi-a zis sa nu ma ingrijorez de nimic, numai cei buni mor de tineri. Dar am stiut ca ma voi face bine. Si ca va dura foarte, foarte mult timp.

In incheiere vreau sa va spun ca de doi ani jumate nu mai beau de loc. Acum beau numai ca domnii, adica iau o cutie de sase beri, o pun in frigider, si o tin cite sase luni. Fetita mea Krysten o duce bine si sta cu tatal ei jumate din timp. In ultimele 37 de luni am avut 43 de proceduri medicale. Cea mai recenta a fost acum sase saptamani. Inca mai am toate organele intacte cu exceptia citorva dinti care au fost inlocuiti. Si stiu ca insanatosirea va dura foarte mult timp. Krysten are zece ani acum si abia astept ca intr-o buna zi s-o conduc la altar in ziua nuntii. Asa cum zice cintecul: "mi-ar fi placut sa nu fi avut nici o durere dar altfel- n-as fi putut DANSA " Semenat: Oase