Descrierea experientei:

În jurul vârstei de 20 de ani, am trăit ceva asemănător ”sperieturii de cancer”. Aveam celule precanceroase pe colul uterin, și am solicitat o procedură numită conizare cervicală. În mod normal aceasta nu este o procedură periculoasă, dar după aceea trebuie să ai grijă să nu atingi cu nimic zona chiuretată - fără băi, fără sex, și fără să ridic greutăți.

Interdicția cu care aveam probleme era aceea cu ridicatul greutăților. Aveam un bebelaș. Încălzeam casa cu lemne. Șapte zile după operație, țineam copilul pe un șold, și luam lemne pe celălalt.

M-am dus la culcare în acea noapte, și m-am trezit într-o baltă de sânge. Când m-am ridicat, potopul roșu a crescut. Aveam tampoane, dar în scurt timp le-am epuizat pe toate. Mi-am pus scutece de copii, apoi prosoape, apoi țineam pahare ca să nu curgă pe jos. Am realizat că voi muri din cauza hemoragiei. Am sunat la ambulanță, am pus o lanternă pe drumul de țară, și am rugat un vecin să aibă grijă de copilul meu.

Echipa medicală de urgență a ajuns, mi-au făcut anamneza, și ne-am pornit pe drumul de o oră până la spital. Pe drum deja pierdusem jumătate din sângele din corp înainte să-mi pierd cunoștința.

Muream atunci, sau eram deja moartă? Nu știu. Tot ce știu este că am trecut de la frisoanele îngrozitoare și sângerarea abundentă din ambulanță, la cel mai strălucitor și cald loc posibil. Nu este o descriere ușor de făcut - lumina era ca o explozie de galben auriu, acompaniată de cea mai prețioasă căldură. Nu este suficient să spun că m-a cuprins - devenisem eu - un soare pufos, o zi languroasă, un paradis al mulțumirii. Totul era unul. A fost cea mai sublimă plăcere pe care am simțit-o în viața mea. M-am relaxat în acest loc, chiar dacă mă gândeam că mor. Mă gândeam la moarte exact așa cum mă gândeam la viață… dar de fapt nu gândeam. Totul se întâmpla în același timp; scăldarea senzuală în această lumină minunată, moartea mea, viața mea. Mă temeam pentru fiica mea.

Când tehnicianul medical mi-a fluturat o fiolă de amoniac sub nas, am revenit în ambulanță, și le-am dat numărul de telefon al părinților mei. Când am ajuns la spital, mi-au reparat artera cervicală perforată, și m-au scos de pe oxigen. Mi-au recoltat sânge și au făcut analize. Valorile din sânge erau scăzute, așa că mi-au administrat două unități de celule, prin transfuzie sanguină.

Mă gândesc la această experiență ca fiind momentul când aproape am murit, sau momentul când am decis să nu mor.

Sunt fascinată de experiențele la limita dintre viață și moarte trăite de alții. Conexiunile aleatorii într-un creier slab oxigenat, sau Raiul? Poveștile despre lumină, tunel și siluete care gesticulează prietenos. Și deși eu votez pentru ”lipsa de oxigenare a creierului” versus ”Rai”, totuși îmi pun întrebări. Ce circumstanță binevoitoare ne face ultimele minute de viață așa: primitor, luminos, cald și plin de Bucurie?

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 2/4/1986

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreaun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Hemoragie după operație. Am pierdut mult sânge și mi-am pierdut cunoștința. Nivelurile pentru hematocrit (procentajul de celule roșii din sânge) și hemoglobină (proteinele din celulele roșii, responsabile cu oxigenarea corpului) au fost testate după ce mi-a fost reparată artera perforată, și a rezultat că pierdusem aproximativ jumătate din volumul total de sânge.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? A fost suprarealist, așa ca în vise. Și a fost ”de vis” de asemenea, - am fost cuprinsă de uimire și pace.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Nesigur. Nu mi-am simțit corpul, care era foarte rece și tremura. Am fost cuprinsă de o căldură fericită, dar nu aveam conștiința acestei călduri în corp. Nu am avut senzația de a-mi privi corpul, și niciun fel de conștientizare a ceea ce se întâmplă în ambulanță. Am fost în cu totul alt loc.

La ce punct pe parcusul întâmplarii v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost inconștientă. Am crezut că am fost inconștientă timp vreo 7 minute, dar se pare că a durat mai puțin de un minut.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Totul se întâmpla în același timp. Timpul era imaterial. Am crezut că am zăbovit un timp în acel loc, dar de fapt nu am lipsit atât de mult, ci doar câteva zeci de secunde.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de zi cu zi de dinainte de momentul experienței. Mi-am auzit propria voce care spunea ”Voi muri”.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau încă trăiesc pe Pământ? Nu.

Ați văzut vreo lumină? Da. Aurie, galbenă, albă, ca soarele. A fost foarte frumoasă.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Pace; căldură; uimire; Bucurie; îngrijorare pentru soarta copilului meu, care era foarte mic în acea perioadă.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul in legatura cu Universul. Știu că trebuie să fiu aici. Nu mai îmi este frică de moarte.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Nu a fost secvențial sau liniar în niciun fel. Era ca și când eram conștientă de tot în același timp. Îmi este greu să descriu și să înțeleg.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simtit o limită de care nu puteați trece? Da. Granița era mai degrabă una decizională. Am ales să mă întorc la viață pentru a-mi crește fiica.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Preocupare, care a dus la certitudine. Nu mi-am regretat alegerea. Încă nu regret.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur. Am crescut într-o casă de catolici, dar la acea vreme nu eram catolică practicantă. Cred că încă nu sunt nici acum.

Care este religia dvs acum? Niciuna.

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței tale după experiență, care au avut loc ca urmare a experienței? Da. M-am dedicat mai mult să am o viață fericită, să nu mă las dezamăgită dacă lucrurile nu sunt perfecte, să iau totul mai ușor, să fiu mai bună cu oamenii, să observ și să apreciez mai mult frumusețea din jurul meu.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

Ce schimbări au apărut in viața dvs după experiență? [nu s-a dat nicio explicație]

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Această experiență a contribuit la decizia mea de a urma cursurile școlii de asistente, și m-a ajutat când am lucrat cu pacienții de la hospice. În continuare nu mă duc la biserică, dar mă consider o persoană spirituală, și cred în Dumnezeu.

După experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această intâmplare? Da. Deoarece cuvintele limitează foarte tare. Cuvinte ca ”uimire” și ”Bucurie” și ”iubire” par inadecvate pentru a explica ce s-a întâmplat.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai bună parte este starea de pace, căldura aceea îmbucurătoare și claritatea în decizia de a mă întoarce. Cea mai rea parte a fost întoarcerea în corp, pentru că eram în șoc sever și mi-era atât de frig.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Nu până de curând, când am postat într-un jurnal online pe care l-am ținut aproximativ un an. Nu știu exact de ce nu am vrut să discut despre asta cu nimeni. Cu siguranță m-am gândit la asta mereu. Probabil am așteptat ca fiica mea să crească.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adaugați la experiența dvs? Șocul este nasol.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Mulțumesc pentru că oferiți un spațiu unde pot citi despre experiențele trăite de alții, și îmi pot împărtăși propria poveste.