Descrierea experientei:

M-am născut ca un copil albastru - așa cum i se spune; cu alte cuvinte, am avut o gaură în inimă. Când aveam 5 ani, aproape 6, am fost supusă unei operații pe cord deschis la Spitalul de Copii din St. Paul Minnesota. Îmi amintesc totul ca și când ar fi fost ieri.

Mi-am părăsit corpul, și, deși aveam doar 5 ani, mi-am dat seama că nu mai sunt în corp. M-am uitat în jur în sala de operații, și am văzut doctorii, asistentele, echipamentele medicale. Mă ridicam tot mai sus, și am fost preluată de o ființă de lumină pură. Nu avea mâini, nici picioare, nici îmbrăcăminte, era lumină pură. O lumină foarte, foarte albă și strălucitoare, și cu toate astea nu mă deranja la ochi când priveam direct în ea. Ființa de lumină m-a învăluit, dar eu nu aveam corp. Nu aveam nicio formă. Era ca și când eram contopită cu acea lumină.

Auzeam voci de la distanță, dar nu înțelegeam ce spun. Ca într-o cameră aglomerată unde vorbesc toți, dar nu foarte tare. Nu îmi era frică. Nu eram speriată deloc cum ar fi fost un copil de 5 ani, în mod normal, în stare de conștiență. Eu eram conștientă doar de ce se petrecea în acele momente. Ființa a stat cu mine până a venit vremea să mă întorc. Nu mi s-a dat de ales între a rămâne acolo, sau a mă întoarce. Ființa a spus ”E timpul să te întorci acum”, și s-a îndepărtat de mine. Cât timp am fost învăluită de acea lumină - m-am simțit foarte iubită, și am simțit că iubesc foarte tare. Nu m-a durut nimic, nu am simțit tristețe sau supărare. Doar iubire și pace.

Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-am trezit în salonul ATI, cu tuburile încă pe laterale, de la transfuzia de sânge. Cu toate astea nu mi-a fost frică. Mama mea plângea, iar eu am luat-o de mână. Mă simțeam bine și nu mă durea nimic.

Când aveam 16 ani - doctorii mi-au spus că probabil nu voi putea face copii niciodată pe cale naturală. Am făcut trei copii, și nu am avut nicio problemă cu niciunul dintre ei. Două dintre ele se pare că s-au ales cu ceva puteri paranormale. Ambelor li se întâmplă multe dintre lucrurile pe care le-am trăit eu la 5 ani. Una are acum 12 ani, cealaltă 15. Nu sunt sigură despre a treia, încă nu mi-a povestit nimic ciudat. Am trei fete.

După operație, știam când cineva urma să moară. Am intrat în bucluc odată, pentru că am spus că fratele bunicului va muri în curând. Două săptămâni mai târziu, chiar a murit. Mi-am pierdut cea mai bună prietenă când aveam 16 ani, și, cu două săptămâni înainte, am avut un vis premonitoriu. Am văzut un sicriu alb cu trandafiri roz pictați pe laterale. Când a murit străbunica mea (în ziua de Crăciun), am știut exact ce urma să se spună, chiar înainte ca mama să răspundă la telefon. Aveam 11 ani atunci. Bunicul meu a murit în ianuarie 2000, iar cu trei zile înainte să moară stăteam pe balcon și am văzut o schimbare în aer. Era ca aburul fierbinte ce iese din asfalt vara. Știam că se întâmplă ceva rău, dar nu știam sigur ce. Trei zile mai târziu a sunat mama și m-a anunțat că a murit bunicul.

De la o vârstă fragedă mi-am dezvoltat un talent la scris. În clasa a treia aveam probleme cu învățătoarea, pentru că aveam ore de dictare (scriere cursivă), și eu mereu ajungeam să scriu altceva, astfel că trebuia întotdeauna să o iau de la capăt. Nu mă puteam abține. Nici măcar nu-mi dădeam seama ce fac, până nu terminam de scris. De obicei ieșea un fel de povestioară. Nu știu deloc să desenez, dar fac cu ușurință picturi din cuvinte la scrierea creativă. Mi s-a spus că sunt foarte bună la poezie. Scriu proză scurtă, dar deobicei nimic din ce ar fi interesați alții să citească.

Simt prezența ”spiritelor” în încăperi. Aerul devine foarte greu și aproape că le aud vorbind, încercând să-mi comunice ceva. Odată m-am supărat pe tot ce se întâmplă și am țipat ”Dacă ești aici, arată-te”. În acel moment aerul s-a rotit în valuri, de parcă cineva încerca să-și facă apariția din partea cealaltă. M-am uitat repede în altă parte, și s-a oprit.

Adesea când dorm, ajung în alt loc. Din păcate, de cele mai multe ori e un loc în care un copil sau mai mulți sunt răniți. De regulă în alte timpuri. Văd lucruri îngrozitoare și nu pot face nimic să ajut. Când călătoresc, văd, aud și miros totul.

Odată am avut cea mai înspăimântătoare experiență din viața mea. Un Bărbat și-a împușcat soția și copiii. M-am trezit paralizată de frică. Două zile mai târziu, un om care locuiește la o distanță de 65 de kilometri de mine - și-a împușcat mortal toată familia, și apoi s-a sinucis. De obicei când am astfel de experiențe - nu sunt eu, și oarecum sunt. În acel caz am experimentat totul așa cum a trăit mama. Știu că pe ea a împușcat-o prima. Auzeam urletele, rugămințile și plânsetele copiilor.

Când sunt într-o încăpere cu mai mulți oameni, simt toate bucuriile, tristețile și durerile celor de acolo. E o senzație hidoasă. Am mai avut încă două experiențe LMV după aceea. Le pot explica? - Nu. Vreau să înțeleg? - Da.

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: Februarie 1974.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Operație. Operație pe inima deschisă.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nesigur. S-a petrecut în timpul operației.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu. A fost la fel de real ca și faptul că vă povestesc acum.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Am știut fără îndoială că nu mai sunt în corp. Am simțit cum plec undeva fără corpul meu.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost foarte conștientă de tot ce se întâmpla în acele momente.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Parcă timpul stătea pe loc. Nu exista mișcare nici înainte, nici înapoi. Doar existam în acel moment.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Doar voci din depărtare, și vocea ființei care era cu mine.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Da. Ființa care era cu mine.

Ați văzut vreo lumină? Da. Ființa era în întregime compusă din lumină.

Vi s-a părut ca ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emotii ați simțit în timpul experienței? Iubire, iubire dezinhibată. Cel mai de neînțeles sentiment de iubire pentru omenire.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Nu.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță, sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Mi s-a spus să mă întorc înapoi.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur.

Care este religia dvs acum? Liberală.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Nu. Aveam 5 ani și mi s-a cerut să cred în ceea ce credea mama.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? În prezent mediumitatea mă sperie și îmi dă o stare de confuzie. Nu știu ce să fac cu ea. Am o legătură specială cu copiii. Aș face orice ca să ajut un copil.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. Aveam 5 ani, și asta m-a făcut să am o viață în care m-am protejat foarte mult. Nu înțelegeam ce se întâmplă.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Călătorii, premoniții, viziuni, abilitatea de a simți emoțiile oamenilor din jurul meu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai frumoasă parte este că am fost învăluită de acea existență iubitoare. Cea mai rea parte este tot ce a urmat după experiență.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Prima dată i-am spus pastorului de la biserica la care merg, astfel încât să descoperim ce mi se întâmplă.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Da. În urma unei intervenții chirurgicale de legare a trompelor. Mi s-a spus să mă întorc, pentru că mai am multe de făcut. (Nicio explicație referitoare la ce este de făcut) În timpul unei discografii (examen radiologic al discurilor intervertebrale) mi s-a spus să mă întorc, doamna lupoaică mă așteaptă. Am găsit o preoteasă în zonă care se numește ”Lady Wolfen Mists” (doamna neguri de lup). Aceasta a avut câteva lecții pentru mine.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Aceste lucruri mă derută și mă sperie. În prezent trăiesc zilnic cu dureri foarte mari. Nu mi-e frică de moarte. Mi-e frică de viață.