Descrierea experientei 6923:

În cea de-a opta zi de când eram bolnav, am început să plutesc deasupra corpului meu. Îmi vedeam corpul de sus. Mă uitam în jos la corpul care zăcea în pat, ca un cadavru, și mi-am zis ”‘Oh, sh#$! Am murit!!” Efectiv m-am enervat. Dar în secunda următoare, m-am gândit ”Hei, dacă eu am murit, cine are gândurile astea??”

Așa că m-am calmat, și m-am simțit foarte bine gândindu-mă ”Ei bine, asta sigur e mai bine decât să fiu bolnav și să mă simt ca naiba. E în regulă”.

Pluteam prin cameră exaltat, și m-am hotărât să zbor pe fereastră. Casa în care locuiam avea în loc de ferestre - un set de jaluzele. Dacă voiai, scoteai mâna în afara clădirii. Am simțit puternic nevoia să văd ce este afară, așa că am plutit afară.

Afară era orbitor de strălucitor, lumina venea de peste tot, nu dintr-o sursă anume, era ca și când lumina ar fi fost lichidă, iar eu eram într-o mare de lumină.

În acel moment mă simțeam foarte entuziasmat, complet euforic. Mă mișcam eliberat de corp. Și două lucruri m-au marcat. Primul, că eu nu sunt corpul meu, corpul e doar un corp. Al doilea - că toată chestia cu raiul și cu iadul este un nonsens cu imaginile clișeistice cu străzile aurite cu porți perlate versus lacul de foc și tortura eternă. Pur și simplu plutim liniștiți, pentru că spiritul rezistă. Asta era o informație grozavă.

În cele din urmă, o parte din mine a simțit că i se face dor de corp, și m-am întors înăuntru. M-am gândit că e mai bine să nu-mi las corpul așa acolo, deși mă simțeam extrem de fericit în marea de lumină. M-am întors în cameră, și m-am întins înapoi în corp, să mă odihnesc. Imediat boala s-a dus, mă recuperam, și nu eram mort. Crezusem că dacă poposesc puțin în corp, acum că știam că e în regulă să fiu mort - aș fi putut să mă întorc în marea de lumină. Nu a fost să fie, totuși. Nu chiar atunci, în orice caz.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: Vara anului 1967.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Boală. Lucram în construcții în Puerto Rico. Era în anul 1967. Aveam 17 ani. Am făcut o gastroenterocolită severă, și nu-mi permiteam îngrijirile medicale ce se impuneau. Am fost la o clinică, am luat un flacon de pastile, și m-am întors în camera în care eram cazat. E puțin spus că am avut cea mai severă diaree pe care ți-o poți imagina. Mă simțeam extrem de rău, aveam crampe îngrozitoare. Mă deshidratam într-un ritm fantastic, mergând la baie non-stop. Proprietara acelei case a fost bună și mi-a adus apă să beau, dar practic nu am mâncat nimic. Mă simțeam din ce în ce mai slăbit.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Plăcută întru totul.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Mi-am văzut corpul în pat. Este ceva ce nu voi uita niciodată. Auzeam clopotele bisericii din apropiere. Mă aflam cu siguranță în afara trupului fizic, existand în afara acestuia.

Cum se poate compara nivelul dvs de conștiință și de vigilență din timpul experienței, cu cel de zi cu zi? Mult mai conștient și alert decât în mod normal. Ei bine, e greu de explicat. E ca și când dintr-o dată înțelegi că viața fizică a corpului este doar o parte din realitate, și că viața spiritului este mai reală, ca și când viața fizică este un fel de scenă - pare destul de reală, dar e doar o aparență.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Aș spune că în partea cu marea de lumină, totul părea hiper-real, cu foarte multă fericire și pace în același timp.

Ați simțit o accelerare a gândurilor? Nu.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Nu.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Mai viu ca de obicei.

Vă rugăm să comparați viziunea din timpul experienței cu viziunea de dinainte de momentul experienței. Nu poți închide ochii, pentru că nu ai ochi. Îmi amintesc că mă puteam uita într-o direcție anume. Viziunea era foarte clară. Lumina incredibil de strălucitoare din marea de lumină - nu era dureroasă (nu orbea).

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Auzeam. Am auzit clopote de biserică. Era o biserică în apropiere. Auzeam normal, aș spune.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs, ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Nu.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nesigur. Nu a fost un tunel, a fost o mare de lumină. Lumina era peste tot, dar fără o sursă anume.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Nu.

Ați văzut sau ați simțit o lumină puternică ce vă înconjura? O lumina nefiresc de strălucitoare.

Ați văzut vreo lumină? Da. Dacă îți imaginezi că ești într-un ocean, și fiecare moleculă de apă radiază lumină, poți să-ți faci o idee despre cum a fost.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Un loc ciudat, necunoscut, nefamiliar.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? La început, teamă. Eram mort, și dacă aș muri a doua oară și mi-aș vedea corpul, m-aș speria de moarte din nou! Apoi imediat după, mi-am dat seama că sunt bine, pentru că puteam să gândesc și să văd. Apoi am fost foarte fericit (vesel). În marea de lumină a fost minunat, am simțit veselie și pace. Nu ar fi trebuit să plec de acolo.

Ați avut un sentiment de pace sau mulțumire? Un sentiment puternic de pace si mulțumire.

Ați avut un moment de Bucurie? Foarte bucuros / euforic.

Ați avut sentimentul unei armonii sau uniri cu universul? Nu mai eram în conflict cu natura.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul despre mine sau alte lucruri. N-aș spune că am înțeles totul!! E diferit. E ca și când vezi lucrurile așa cum sunt ele în realitate, sau înțelegi că nu trebuie să-ți faci griji cu detaliile, pentru că totul este în regulă, totul este bine, ești din nou acasă.

Ați văzut scene din trecutul dvs.? Nu.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nesigur. Lumina era în exteriorul ferestrei, iar lumea fizică era în interiorul casei. Dar totul afară era nelimitat, atât cât am înțeles eu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Nu am crezut că o să mă întorc la viață. Am crezut că doar mă odihnesc puțin în corp, și apoi mă întorc la marea de lumină. Acum trebuie să mor din nou ca să pot ajunge acolo.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur. Am fost educat în școli ale bisericii episcopale, și la momentul experienței aveam o instruire temeinică religioasă, inclusiv participam la slujba zilnică. Totuși, nu eram un credincios profund în adevăratul sens al cuvântului.

Vi s-au schimbat în vreun fel obiceiurile religioase de cand ați experimentat trăirea aceasta? Da. Nu ca un rezultat direct, dar de-a lungul timpului am avut experiențe religioase pe care le-am integrat într-un final cu experiența în apropierea morții. Nu știu de ce eu? Este un puzzle complicat. Cred că unii sunt aleși. Probabil vom afla mai târziu.

Care este religia dvs acum? Creștin - Protestant. De la momentul experienței până în prezent, o perioadă de aproape o jumătate de secol, am trăit manifestări divine, inclusiv miracole directe. Dumnezeu m-a necăjit până m-am predat Lui. Nu am vrut să cred. Am lucrat într-un departament științific al unei universități. Nu era deloc convenabil să fiu creștin. Totuși, până la urmă m-am văzut obligat. N-am idee de ce. Totul este ciudat și misterios pentru mine. Nu am căutat această iubire divină transcedentală: m-a lovit în cap în mod repetat, până am acceptat această realitate.

Ce s-a petrecut în timpul experientei dumneavoastra - a inclus? Conținutul a fost atât în acord, cat și în discordanță cu cunoștințele pe care le-ați avut în momentul experienței. Nu înțelegeam ce înseamnă iubirea. Nu este ceva ce câștigi dacă ești un om bun.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da. Fii bun. Fă ceea ce este corect. Citește scriptura. Roagă-te pentru ajutor, înțelegere (cunoaștere) și iertare. Încearcă neîncetat. Încearcă să faci mai bine. Să nu-ți fie teamă. Totul este în regulă!

Vi s-a părut că ați întâlnit o prezență sau o ființă mistică /o voce neidentificabilă? Nu.

Ați văzut spirite decedate, sau figuri religioase? Nu.

Ați întâlnit persoane care au trăit pe acest Pământ (de exemplu :Iisus, Muhammad, Buddha, etc.)? Nu.

În timpul experienței dumneavoastră, ați întâmpinat o informație specifică / conștientizare cum că Dumnezeu există (sau nu) înainte de această viață? Nu.

În timpul experienței dumneavoastră, ați primit vreo informație specifică / conștientizare a faptului că o conexiune universală mistică sau unitate / unitatea - există (sau nu)? Nu.

Ați primit orice informație / conștientizare a faptului că Dumnezeu sau o ființă supremă - există (sau nu)? Nesigur. În timpul experienței am fost în general amuzat că ideea iadului cu foc, etc, și a raiului cu porți din perle - e greșită, și că pur și simplu plutești în pace. La acel moment nu înțelesesem că pacea și bucuria și iubirea = Dumnezeu. Mult mai târziu am înțeles asta.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Ați avut o impresia că știți multe despre viață, sau un scop anume? Da. Ei bine, știu ceva foarte valoros, ceva ce majoritatea oamenilor nu știu, și pentru care sunt recunoscător pentru totdeauna. Cum să vă spun? Este atât de simplu, dar oamenii aud și ignoră. Tratează-i pe celilalți exact așa cum ai vrea să fii tu tratat, nu le face altora ceea ce ție nu ți-ar place, ai încredere în Dumnezeu, și să nu-ți fie teamă. Fă ce poți tu mai bine, fă ceea ce este corect. Totul este în regulă.

În timpul experienței dumneavoastră, ați primit vreo informație specifică / conștientizare privind sensul vieții pământești sau scopul acesteia? Nu.

Credeți în viața de după moarte acum, după experiența avută? Nesigur. Da. O, da, conștiința și personalitatea continuă după moartea fizică. Din acest punct de vedere nu există moarte. Doar corpul moare. Tu nu mori. Tu nu ești corpul tău. Mintea nu este același lucru cu creierul.

Ați primit informații referitoare la cum să ne trăim viața? Da. Să nu vă fie teamă. Moartea nu e deloc de speriat. Este chiar bine. Faci bine în viața fizică, și restul vine de la sine.

În timpul experienței ați primit informații referitoare la greutățile si provocările vieții? Nu.

În timpul experienței ați primit informații referitoare la iubire? Da. Iubirea este nelimitată și foarte reală, ca aerul, sau apa. În corp nu simțim asta.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Nesigur. Nu știu de ce, dar de atunci până în prezent, viața mea a avut mereu intervenții ciudate. Oricum aș spune-o, va suna absurd. Viața mi-a fost binecuvântată cu multe miracole mici. Dumnezeu a fost mereu glumeț cu mine. Întotdeauna îmi amintește că este cu mine. Atotputernicul are simțul umorului. Mereu încerc să raționalizez ceea ce mi se întâmplă, dar am ajuns să mă dau bătut. Dumnezeu acționează în lumea de zi cu zi. Acesta este miracolul lui Dumnezeu. Miracolul este peste tot în jurul nostru, iar noi nu îl vedem.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? Nesigur. Chiar nu pot spune.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu. Nu a fost deosebit de dificil, dar experiența nu seamănă cu nimic altceva, astfel că atunci când vreau s-o descriu, sună puțin prostesc, ca ceva inventat. De aceea mulți ani de zile nu am povestit nimănui, crezând că mă vor considera nebun sau mincinos.

Cu câtă precizie vă amintiți experiența, în comparație cu alte evenimente din viață care au avut loc în perioada acelei experiențe? Îmi amintesc experiența mai precis decât alte evenimente de viață care au avut loc în perioada acelei experiențe.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Marea de lumină. Ar fi trebuit să rămân acolo!

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Au trecut mulți ani de atunci! Aș putea să spun că aveau urechile însetate. Apoi am auzit despre experiențele în apropierea morții și mi-am spus ”O, da, asta mi s-a întâmplat și mie”. Nu cred că oamenii sunt foarte influențați de experiențele auzite de la alții. Dacă nu mi s-ar fi întâmplat mie, eu nu aș fi crezut că există așa ceva.

Ați știut de Experiența la Limita dintre Viață și Moarte înainte de această trăire? Nu.

Cât de reală vi s-a părut experiența avută la scurt timp (zile sau săptămâni) după ce s-a petrecut (alegeți răspunsul cel mai potrivit): Experiența a fost cu siguranță reală. A fost reală. S-a întâmplat cu adevărat. Nu m-am îndoit niciodată de asta.

La ora actuală, cum vedeți dvs. realitatea celor întâmplate? Experiența a fost cu siguranță reală. Ei bine, a fost mai real decât orice în viața mea. Aș putea mai degrabă să cred că viața toată este un vis. Experiența a fost foarte, foarte reală.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu. Am avut multe experiențe cu droguri și alte lucruri similare, dar nimic nu se aseamănă nici măcar puțin cu experiența în apropierea morții. Cu anumite droguri ai experiența unității, totuși. Acest lucru e similar.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Sunt atât de recunoscător că am fost ales să trăiesc această experiență.


Descrierea experientei 20130:

Lucram în construcții în Puerto Rico. Era în anul 1967. Aveam 17 ani. Am făcut o gastroenterocolită severă, și nu-mi permiteam îngrijirile medicale ce se impuneau. Am fost la o clinică, am luat un flacon de pastile, și m-am întors în camera în care eram cazat. E puțin spus că am avut cea mai severă diaree pe care ți-o poți imagina. Mă simțeam extrem de rău, aveam crampe îngrozitoare. Mă deshidratam într-un ritm fantastic, mergând la baie non-stop. Proprietara acelei case a fost bună și mi-a adus apă să beau, dar practic nu mâncam nimic. Doamne, mă simțeam foarte rău! Eram din ce în ce mai slăbit.

În cea de-a opta zi de chin, am început să plutesc deasupra corpului. Mă uitam în jos la corpul meu care zăcea în pat, și mi-am zis ”O, (beep)! Am murit!!” Asta m-a enervat. Dar în secunda următoare, mi-am zis ”Hei, dacă eu sunt mort, atunci cine gândește aceste gânduri??”. Așa că m-am calmat și mă simțeam foarte bine gândind ”Ei bine, asta cu siguranță e mai bine decât să fiu bolnav ca naiba, e chiar în regulă”. Deci zburam prin cameră, da? Și era în timpul zilei. În zonă era o biserică, și au început să bată clopotele. Era ceva normal. Am simțit nevoia să văd ce se întâmplă, și am zburat afară pe fereastră.

Afară era o strălucire orbitoare. Oa! Era atât de STRĂLUCITOR. Într-un cuvânt, era greu de privit. Nu mă întrebați ce era de privit, pentru că nu am nici cea mai mică idee, ochii îmi erau în corp. Dar am văzut turnul bisericii, și am făcut înconjurul lui. În acel moment mă simțeam foarte entuziasmat. Zburam eliberat de corp! Și două lucruri chiar m-au marcat în acel moment: Întâi că eu nu sunt corpul meu, corpul e doar un corp; și apoi că toată chestia cu raiul și iadul este un nonsens, de fapt plutim în pace, pentru că spiritul rezistă. Și ăsta era un lucru grozav de știut. Până la urmă o parte din mine a început să simtă dor de corp, și m-am întors în el, cumva m-am întins în interiorul corpului. Și am adormit. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că boala s-a dus și am început să mă recuperez.

Datorită acelei experiențe, am crezut că spiritul rezistă, și că plecăm în pace. Am avut această părere o perioadă, dar acum cred mai degrabă că a fost o reacție biochimică, nu ceva de domeniul supranaturalului. Accept ideea că ar fi putut să fie o halucinație, dar la acel moment a părut foarte real totul. Deci cu privire la adevărata semnificație a experiențelor în afara corpului - nu știu ce să spun. Dar de atunci nu mi-a mai fost frică de moarte niciodată în viața mea, lucru pentru care sunt foarte recunoscător.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: August 1967.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Nesigur. Boală. Am fost foarte bolnav. Ceva care să-mi amenințe viața? Probabil că nu.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Da. Luam medicamente contra diareei.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Da. ZBURAM, ceea ce e destul de caracteristic viselor.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Total în afara corpului. Mi-am văzut corpul pe pat.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Păream în stare perfectă de alertă.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Nu.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Da. Clopotele bisericii.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați văzut vreo lumină? Da. Era foarte strălucitoare. O strălucire orbitoare, ca atunci când ești înconjurat de lumina soarelui foarte puternică.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Inițial, anxietate. Apoi entuziasm și un fel de curiozitate.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. În timpul experienței am tras concluzia că a fost o mare păcăleală asupra Creștinismului, că raiul și iadul erau, evident, ireale, și asta m-a amuzat și mi-a plăcut, faptul că oamenii se înșeală atât de mult. M-a amețit înțelegerea faptului că moartea e atât de ușoară și de plăcută. Asta credeam atunci, că doar plutești și atât.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Am ieșit pe fereastră, și am zburat pe afară. A fost foarte plăcut.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. M-am hotărât să mă întorc în corp. Mi-am zis ”Ei bine, e frumos, dar ce-i prea mult, strică, o să mă întind înapoi în corp, și dacă sunt mort - nu-i nicio problemă, iar dacă nu sunt mort - e la fel de bine”.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Niciuna.

Care este religia dvs acum? Niciuna.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da. Am devenit un ateu și mai convins, și infidel. Înainte eram nesigur cu privire la ceea ce pretind religiile, dar după aceea m-am gândit ”Oamenii ăștia sunt doar niște escroci, n-au habar de nimic”.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Involuție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Nu mi-a mai fost teamă de moarte.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Probabil m-a facut mai senin. Cu siguranță am devenit mai categoric anti-religios.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai frumoasă parte a fost când am zburat. Nu a fost nicio parte urâtă, sincer.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Nu pun prea mare accent pe presupusa dimensiune spirituală, și nu am povestit la foarte mulți oameni, dar le-am spus câtorva că moartea nu este ceva de care să te temi. Cu toții vom pluti în pace.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? După ani de reflecție asupra celor întâmplate, nu cred că experiența mea demonstrează că spiritul, sau sufletul, sau mintea supraviețuiește morții. Atunci am crezut că asta demonstrează experiența mea, dar acum tind să cred că a fost doar o reacție bio-chimică. Oricum ar fi, nu e mare lucru.

Au fost aceste întrebări compuse în așa fel incât să vă permită să descrieți cu precizie și cât mai complex experiența dvs.? Nesigur.