Descrierea experientei:

Locuiam într-o zonă rurală și am împușcat doi iepuri pentru cină. Îi curățam, și unul dintre iepuri mirosea oribil. Nu am băgat în seamă, dar apoi m-am tăiat în timp ce îi jupuiam. A doua zi am făcut febră mare. La început am avut simptome de gripă, dar apoi febra a urcat. Am fost dus la spital, și băgat într-un sac de cadavre. Apoi m-au învelit în gheață pentru a reduce febra care în continuare creștea.

În a doua sau a treia zi, am simțit că mi se schimbă starea. Nu mai îmi era frică și nu mă mai simțeam incomod. Eram în afara corpului, ca și când eram câteva etaje deasupra patului, dar puteam să văd clar și în detaliu tot ce se petrecea în cameră. Îmi amintesc că eram ca într-o răscruce de drumuri. Și știam că este ca un fel de vis. Conștiința mea îmi construia o imagine pentru ceea ce nu înțelegeam. La această răscruce de drumuri știam că trebuie să fac o alegere. În dreapta mea era moartea și o senzație puternică a unei lumi foarte diferite față de tot ce experimentasem. În stânga era un drum de întoarcere în corp. Știam că dacă făceam o alegere, acolo mergeam fără îndoială. Cu toate acestea nu știam cum să fac alegerea, nu de teamă, ci pentru că nu aveam niciun criteriu în baza căruia să pot face o astfel de evaluare.

M-am uitat în jos și mi-am văzut corpul slăbit și epuizat, era nemișcat. Tatăl meu stătea lângă pat, plângea și mă ținea de mână. Nu-l văzusem niciodată plângând așa, și mi s-a părut foarte curios. Chiar îmi amintesc că mă întrebam de ce ar plânge cineva așa din cauza morții? Totuși mi-a părut rău de el, și cred că doar din considerație față de el am ales să mă întorc în corp.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 1952.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Boală. Tatăl meu a fost chemat în mijlocul nopții la spital, pentru că nu se așteptau să supraviețuiesc. Îl vedeam de la o distanță foarte mare din afara corpului, deși nu știam ce este acest lucru și cum se numește la acea vreme.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu. Pentru că inițial nu s-a știut ce diagnostic am, nu mi s-au administrat medicamente. Eram împachetat în gheață pentru a reduce temperatura care urcase la 41 de grade.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu sunt sigur că pot cataloga experiența ca fiind una de visare. Probabil a fost câtă vreme m-am aflat în corp, dar după ce am ajuns în afara corpului a fost diferit de orice am experimentat vreodată și de atunci încolo.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Vedeți mai sus.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Aș spune că am fost hiperalert, în sensul că orice am văzut sau am experimentat a părut mai clar decât în mod normal. După acea experiență cred că am fost confuz, adică, spre exemplu, când m-am întors în corp și am revenit la cele 5 simțuri, nimic nu funcționa cum trebuia (Câteva săptămâni după aceea am fost orb).

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Spațiul a fost cu siguranță alterat, în sensul că era fără dimensiune, sau infinit. Nu exista început, mijloc sau final.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu-mi amintesc. Sau poate că nu le-am dat importanță. Se derulau alte lucruri pe care le consideram mai importante.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs, ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? La acea vreme, și mulți ani după aceea nu am vorbit despre acea experiență de teamă să nu fiu considerat nebun. Astfel că dacă sunt lucruri care ar fi putut fi confirmate, au trecut. Niciodată nu mi s-a părut important să fac asta.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu. Nu cred, cu toate că atunci când am lucrat cu un șaman peyote, vreo șapte ani mai târziu, mi s-au relevat aspecte ale experienței. Era o cărare prin pădure care se asemăna unui tunel.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ? Nu. Nu, sau cel puțin nu despre care să pot spune cu siguranță. În vremea copilăriei am avut un spirit ghid care era cu mine mereu, cumva mă învăța despre natura lumii. Ani mai târziu când am retrăit experiența, i-am simțit prezența, dar nu părea să fie acolo într-un corp fizic.

Ați văzut vreo lumină? Da. În dreapta mea, la răscrucea de drumuri, dar nu era o lumină de la soare sau dintr-o sursă electrică. Am încercat să o descriu în acea perioadă ca pe un vid, sau un loc care nu era nici luminat nici întunecat, fără dimensiune, sau într-o dimensiune și formă infinită. Nici măcar în ziua de azi nu este ușor de descris. Când aud alți oameni care au avut experiențe LMV că descriu lumina, interpretarea mea este că mințile lor transpun această non-dimensiune în ceva cunoscut, pentru a da nu sens experienței lor. Eu mă mulțumesc să o descriu ca fiind o non-dimensiune.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. La acea vreme eram teribil de confuz. Mi-am petrecut următorii 20 de ani căutând o cale de a înțelege ce s-a întâmplat. Încă nu pot cuprinde cu mintea experiența profundă a non-dimensiunii, și revelația că lumea fizică nu este deloc ceea ce credem noi că este. Nu mă întrebați nici ce este, deși în ultimă instanță cred că este spirit pur, nu are legătură cu forma fizică. Sau că formele fizice sunt generate de spirit prin ceva pe care toate formele le recunoaștem în această viață și ajută la reproducerea lor. Nu știu exact ce înseamnă asta.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Nu tocmai. Ceea ce am experimentat a fost cât din experiența mea în lume era generat de propria mea conștiință. Nu am putut să articulez asta timp de mulți ani, dar cu siguranță asta a fost. De fapt, acea conștientizare m-a condus spre o lungă căutare, care, în cele din urmă m-a adus la practica mea spirituală din prezent, una profund legată de legătura cu Pământul, și în care necunoașterea are aceeași valoare cu ceea ce cunoaștem.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Dar, surprinzător, într-un mod destul de ancorat în realitate, lucru care s-a dezvoltat tot mai mult de-a lungul anilor. Obișnuiesc să descriu această abilitate ca fiind capacitatea de a citi forma unui eveniment, a unei întrebări puse de cineva sau pur și simplu prezența unei persoane, și de a anticipa modul în care acea persoană își va trăi viața. Am oferit ”consiliere psihică” timp de câțiva ani, însă am ajuns la concluzia că era o practică intruzivă, încălcând convingerea (pe care încerc să o respect) că oamenii vor afla lucruri despre ei înșiși doar atunci când sunt pregătiți să le audă. Ceea ce făceam eu depășea cumva această limită. Nu simțeam că era ceva productiv, ba din anumite puncte de vedere, chiar perturbator. În plus, nu-mi plăcea să intru în conștiința altora. Am destule bătăi de cap cu a mea și nu-mi place să mă bag.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Cred că am descris mai sus. Știam că am o alegere de făcut, între viață și moarte. La acel moment a fost alegerea mea. De asemenea am înțeles că nu va fi întotdeauna alegerea mea, și că într-o bună zi voi ajunge din nou la acea răscruce, și nu voi avea de ales.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur. Cred că am fost destul de conservator, pentru că părinții mei erau amândoi de dreapta spre centru. Existau însă multe contradicții, deoarece erau, în același timp, foarte generoși în activitățile pentru comunitate, susținători ai egalității de drepturi, și a schimbărilor de jos în sus, bazate pe umanism.

Care este religia dvs acum? Liberal.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Da. Cred că la 16 ani, atunci când m-am îmbolnăvit, credeam că știu totul (Nu așa cred toți adolescenții?) După aceea am fost confuz, încercând să integrez ceea ce experimentasem cu viața de zi cu zi. Am fost nihilist mulți ani de zile, chiar cu gânduri de suicid, probabil din dorința de a mă întoarce și a înțelege mai bine ce era moartea. Am trăit o viață întunecată mulți ani de zile, dar am avut parte de o adevărată revelație și claritate în anii ’60 și ’70, prin lucrul cu un șaman peyote și substanțe psihedelice. Consider aceste substanțe extrem de periculoase, și nu folosesc niciun fel de droguri astăzi, dar cred, de asemenea, că înțelegerea la care am ajuns prin intermediul acelor experiențe m-a condus către disciplina spirituală pe care o urmez în prezent.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Probabil aș fi lucrat într-o fabrică de mașini dacă nu aș fi avut această experiență. Asta se întrevedea pentru mine înainte de experiența LMV.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Cred că sunt un bun mediator și aducător de pace datorită capacității mele de a fi prezent și obiectiv. Nu sunt însă la fel de bun în relațiile personale. Relațiile mele personale sunt un fel de mister pentru mine. Am lucrat destul de mult cu ideea că nu am fost atașat la naștere – de fapt, abandonat în salonul de nou-născuți timp de două zile după naștere. Asta pare să explice un anumit tip de distanțare pe care o simt chiar și față de oamenii pe care îi iubesc cel mai mult – și chiar și capacitatea mea de a fi martor al propriilor proiecții și limitări (dublată de multă psihoterapie) nu pare să ajute la construirea unei punți peste acel gol pe care îl simt mereu. Iubesc profund, dar... În orice caz, experiența nașterii probabil stă în calea unora dintre beneficiile experienței LMV.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. Mi-a luat mulți ani să articulez și să înțeleg ce mi s-a întâmplat. La început când am încercat să vorbesc despre asta, mi-am dat seama imediat că părinții mei și doctorii mă consideră nebun. Așa că am păstrat tăcerea, știind că nu sunt nebun și că de fapt am văzut un adevăr de care eram foarte sigur, chiar dacă nu-l puteam înțelege.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Așa cum am povestit mai sus, experiența non-dimensiunii, înțelegerea naturii proiecției, și abilitatea de a face ceea ce eu numesc ”citirea formelor” - toate acestea par să indice un răspuns afirmativ în această privință. Niciuna dintre cele descrise nu par să se conformeze exact discuțiilor despre paranormal despre care am citit, astfel că în general nu vorbesc despre asta, și nu le spun celorlalți ce rol joacă această parte în viața mea.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai frumoasă parte a fost că am putut să văd non-dimensiunea, și să cuprind bazele înțelegerii rolului pe care proiecțiile îl joacă în viețile noastre. Acest lucru avea să devină important în disciplinele mele spirituale, care au avut nevoie de mujlți ani ca să se dezvolte. La treizeci de ani mi-a folosit creativitatea. La patruzeci de ani, găsesc cel mai mare confort în spiritualitate.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da Am scris câte ceva despre aceasta. De asemenea, mi-a folosit foarte mult atunci când am stat cu părinții pe patul de moarte. Am fost ”chemat” să le fiu ghid în trecerea lor, și ambii au putut să treacă într-un mod foarte conștient. Toate experiențele mele personale au făcut ca lupta lor de a renunța la forma fizică să fie mult mai ușoară, prin conversațiile cu ei, prin faptul că am reușit să procesez rolurile familiei pentru a ne putea sprijini reciproc, etc. Nimic abracadabristic, doar un sprijin real și o înțelegere a procesului morții.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Da. Așa cum am scris mai sus, am lucrat cu peyote (un cactus ce conține mescalină) și alte substanțe entherogene.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Credința mea, bazată pe toate cele povestite, este că misterul vieții, misterul lumii finite, rămâne în continuare deschis. Trebuie să spun că în continuare caut în infinit și în non-dimensiune pentru a înțelege. Dar acestea nu îmi oferă ceea ce creierul meu pare să ceară - creierul fiind o formă finită (presupus), nu pare capabil să renunțe la acea 'iluzie (??) destul de mult timp încât să permită să intre adevărul superior.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici, ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Da, cred că răspunsul meu la întrebarea 29 cumva a venit în plus, pentru că nu am găsit un alt loc în care să povestesc acel lucru. Nu știu cum ați putea refraza, dar sunt sigur că există un fel în care să se facă.