Moartea a batut la usa

Cum stateam acolo in bucatarie, am simtit deodata o durere puternica in stomac care m-a facut sa cad in genunchi. In decurs de o ora devenisem atit de slabita ca nu mai puteam sta in picioare. Eram ingrijorata pentru copiii mei asa ca i-am sunat pe parinti sa vina sa ne ajute. Fiind asistenta medicala mi-am dat seama imediat ca se intimpla ceva foarte serios cu mine si incercam sa deduc logic de unde provenea durerea. Cu o saptamina inainte fusesm la medicul ginecolog fiindca mi-am dat seama ca eram gravida. Dupa ce m-a examinat, mi-a spus ca nu era de acord cu mine si a zis ca nu eram gravida. Nu l-am crezut. Pe cind eram in pat sfisiata de dureri mi-am dat seama dupa simptomele ce le aveam ca ERAM cu adevarat insarcinata dar era o sarcina ectopica, adica embrionul se afla in tubul filopian in loc de uter. Aceasta insemna ca durerea ce-o aveam era datorata tubului ce se rupea datorita cresterii embrionului si aveam hemoragie in abdomen. Preotul de familie a venit la noi sa se roage pentru mine impreuna cu mama si tata.

Viata dupa Moarte

In drum spre spital durerile nu au incetat. Cum am ajuns ni s-a spus sa asteptam, cu toate ca personalul medical fusese deja informat despre starea mea. In sfirsit intr-un tirziu am fost dusa la examinare, si in timp ce eram pe masa de examinare am simtit cum mi se scurgea viata din mine si ma gindeam in continuu la copii si oare cine-i va ingrijii si iubi dupa ce nu voi mai fi eu?

Auzul imi era inca perfect, auzeam absolut tot ce se discuta in camera. Erau acolo doi doctori si trei asistenti. Mi-am dat seama ca erau foarte ingrijorati in timp ce-mi verificau pulsul si presiunea singelui. In acel moment am inceput sa plutesc spre tavan si ma uitam la cele ce se petreceau jos, in camera. Am vazut trupul meu neisufletit intins acolo pe masa si unul dintre doctori a spus unui alt doctor care tocmai intra pe usa: ‘unde-ai fost, te-am sunat dar acum este prea tirziu, am pierdut-o, nu mai detectam nici un puls.’ Alt doctor a zis , ‘ce-o sa-i spunem sotului, de-abia a plecat in Anglia de o saptamina’. De acolo de sus unde eram mi-am zis singura ‘Da, chiar, ce o sa le spuneti sotului, buna intrebare. Ce grijiulii mai sinteti?’. Si-mi aduc aminte ca m-am gindit, ‘cum poate sa-mi arda de gluma tocmai acum?’

Apoi nu mi-am mai vazut nici corpul si nici pe cei din camera. Dintr-o data am fost deplin constienta de existenta unei lumini ceresti in jurul meu care inunda totul de jur imprejur. Nu mai aveam nici o durere si ma simteam usoara, ca eliberata de ceva greu. Am simtit o mare bucurie si multumire. Se auzea o muzica superba care nu putea veni decit din cer, si ma gindeam ‘deci asa suna muzica paradisului’, si am avut un sentiment coplesitor de pace ce nu se poate descrie in cuvinte. Am inceput sa ma uit din ce in ce mai mult la aceasta lumina si vedeam foarte clar ce se intimpla cu mine – pur si simplu nu mai voiam sa plec de acolo niciodata. Eram inaintea unei fiinte ceresti, fiul lui Dumnezeu, Isus. Nu l-am vazut dar stiam ca era acolo in acea lumina si vorbea cu mine telepatic. Am simtit Iubirea coplesitoare a lui Dumnezeu pentru noi. El mi-a spus ca trebuie sa ma reintorc la copiii mei si mai erau si alte sarcini pe care trebuia sa le duc la bun sfirsit. Nu am vrut sa ma intorc inapoi dar incet, incet am simtit cum ma reintorcea, in corpul fizic care acum se gasea in alta camera, gata de operatie. Mi-am recapatat constienta pentru citeva secunde in care mi s-a spus ca inima incepuse din nou sa-mi bata si ca eram dusa la operatie ca sa mi se curete tubul de sarcina si de singele care era in abdomen. Dupa aceea mi-am pierdut constiinta timp de mai multe ore.

Vizita Divina linga patul de boala

Cerurile au avut inca un mesaj pentru mine dar de data aceasta nu mi-am mai parasit trupul. Dupa operatie eram la reanimare, si acolo s-a petrecut cel mai extraordinar eveniment din viata mea. Lumina cereasca a revenit si a umplut pur si simplu camera cu stralucirea ei. De data aceasta din interiorul luminii a aparut Isus care era de o frumusete de nedescris si umplea camera cu iubirea si indurarea Lui. L-am vazut numai de la umeri pina in sus. Mi-a vorbit telepatic si mi-a spus, ‘Adu-ti aminte ce ti-am spus si adu-ti aminte cum M-am aratat tie, aceasta va fi o mingiiere si o sursa de tarie pentru incercarile grele ce vor veni si pentru sarcinile ce v-a trebui sa le indeplinesti. Acum sti ca nu trebuie sa-ti mai fie frica de moarte.’

Zilele urmatoare

In timp ce eram internata, mi s-a parut curios ca de multe ori, invocind numeroase pretexte am fost vizitata de multe persoane ce lucrau in spital. Vorba se raspindeste cu viteza in mediul medical asa ca toti stiau ca fusesem declarata moarta dar apoi am revenit la viata. Biblia se afla linga mine tot timpul asa ca atunci cind m-a vizitat, un gynecologist a observat acest lucru si m-a intrebat despre credinta mea. Mi-am dat seama ca auzise de la alte persoane ce le spusesem despre cele vazute. Aceste persoane fusesera de fata cind fusesem pronuntata moarta. Dupa ce mi-am revenit le-am povestit experienta avuta in timpul mortii. Erau uimiti.

Citeva zile mai tirziu am parasit spitalul, si cind am ajuns aproape de casa am vazut la fereastra pe bebelusul si fetita mea de 6 ani care ma asteptau. Am zis in sinea mea ‘Multumesc Dumnezeule ca m-ai lasat sa ma intorc la copiii mei si ca mi-ai oferit privilegiul sa le fiu in continuare mama.’ Imi voi aminti intotdeauna de fetele lor dragi asteptindu-ma la fereastra.

Anii ce-au urmat

Mai tirziu ne-am dus dupa sotul meu in Anglia si ne-am implinit misiunea de a lucra cu copii si adolescenti. Experienta avuta mi-a dat o alta dimensiune in ceea ce priveste felul in care prezentam clasa de religie duminicala. Dupa ce ne-am intors in Statele Unite familia a crescut si am continuat lucrul si educatia, predind infirmeria la o Universitate. Intotdeauna am fost recunoscatoare ca mi s-a permis sa ma intorc pe pamint si am vrut sa-mi petrec timpul aici cit mai intelpt. Acum sint la pensie si am cancer terminal dar eu cred ca am trait o viata buna, iar experienta mortii pe care am avut-o acum 43 de ani inca mai este vie in inima, sufletul si spiritual meu.

In anii 1950 doctorii si spitalele nu acceptau fenomenul de limita dintre viata si moarte sau experientele spirituale avute de pacientii ce au fost reanimati. Experienta avuta a fost intotdeauna sacra pentru mine si am tinut-o in inima mea. Am impartasit-o numai sotului si copiilor mei. Prin 1970 au inceput sa apara carti despre acest subiect si am aflat ca erau multi ce avusesera experiente asemanatoare. Insa multe persoane vorbeau despre o revizie a vietii si despre un tunel. Eu nu am trait si vazut pe niciuna din ele. Poate ca revizia vietii s-a petrecut cind am devenit Crestina si cind mi-am marturisit pacatele lui Cristos. Este o mare consolare pentru mine sa vad ca societatea noastra de astazi este cu mult mai informata asupra acestui subiect si ca cercetarile despre moarte avanseaza pe zi ce trece.

Nonta NDERF : Multumim Suzanei pentru ca a impartasit aceasta experienta inaltatoare! Experienta viziunii unui tunel o au numai 30% din persoanele care au o experienta de LMV. Cred ca LMV-urile ne dau ceva de care avem nevoie si sint de acord cu ea ca revizia facuta de buna voie a luat locul celei ce ar fi putut exista dincolo.