Temelia fusese pregatita pentru cimentul care trebuia pus acolo. Eram la doua etaje deasupra temeliei cind tocmai ma pregateam sa tip: Bau! catre prietena mea care tocmai cobora scarile, dar in schimb in acel moment am cazut prin gaura neacoperita. Imi aduc aminte ca m-am gindit imediat ce minunat era sa zbori, dar apoi m-am speriat cind am vazut ce repede ma apropiam de pamint. Atunci am tipat, si mama m-a auzit tocmai din padure. Mi s-a spus ca am cazut pe spate, acolo unde coloana se intilneste cu radacina creierului. Imi amintesc cum la inceput mi-a fost foarte frig si imi era frica, eram intr-un loc complet intunecat cu exceptia unei luminite ce se vedea departe, la capatul unui tunel subtirei ca un fir de ata. Simteam un vint in timp ce ma apropiam de acea lumina, si am vazut ca eram in interiorul unui tunel. Vedeam cum peretii tunelului erau asprii, vedeam pina si culoarea pamintului de pe pereti, ca si cum ar fi fost un tunel de pe pamint. In timp ce ma apropiam de acea lumina, viteza mi s-a incetinit si am simtit o caldura nemaipomentita care venea de la lumina, diferita de orice caldura pe care am simtit-o vreodata. Cind am ajuns pina aproape de interiourul luminii, daca o putem numi asa, m-am oprit si m-am aflat in fata unei finite ce parea umana, dar din cauza luminii nu-i puteam distinge trasaturile fetei.

Avea bratele deschise si parea gata sa ma imbratiseze iar eu nu mai voiam nimic decit sa stau in acea lumina. Am simtit o dragoste si o intelegere fara asemanare cu orice alta iubire simtita pe pamint. Cred ca eram la unu sau doi metri de acele brate deschise cind am auzit tipatul mamei. Aceasta este singura data cind am auzit un sunet pe parcursul acelei experiente. Am ezitat, si m-am uitat sa vad daca fiinta aceeia o auzise si ea pe mama, si m-am enervat tare rau pe mama ca ma impiedica sa intru in acea lumina. Si chiar asa s-a intimplat. Bratele acelea deschise s-au incrucisat si apoi m-au impins inapoi de unde venisem, in acel loc intunecat si friguros. Niciodata nu mi-am dorit ceva mai mult decit sa fiu in acea lumina. Acum stiu ca niciodata nu voi cunoaste ceva atit de minunat decit sa ma intorc in acel loc si sa fiu acceptata. De abia astept sa vina ziua aceeia, dar in acelasi timp simt ca nu am terminat ceea ce trebuie sa infaptuiesc pe acest pamint. In timp ce pluteam inapoi prin tunel, imi vedeam cum parul imi cadea pe fata. Eram foarte suparata si am intrat in panica cind m-am trezit si eram intinsa pe spate si cu un deget in gura, iar mama statea aplecata peste mine si plingea si arata mai speriata decit o vazusem vreodata in viata mea. Ambulanta venea de la 50 km departare si sirena urla, iar eu simteam cum imi ardeau plamanii cind incercam sa respir. Spatele ma durea enorm in timp ce eram purtata pe la tot felul de teste, mi se faceau tot felul de injectii, si in cele din urma am fost dusa sa petrec noaptea intr-o camera de urgenta.

Nu m-am mai gindit la aceasta experienta pina cind pe la 14 ani am auzit o poveste asemanatoare. Abia atunci mi-am dat seama prin ce trecusem in copilarie. Si acum imi amintesc de acea lumina si de tunel ca si cum totul s-ar fi petrecut in noaptea precedenta. Stiu ca nu a fost un vis, pentru ca visele le uiti repede cu fiecare ora care trece. Iar doctorilor care cred ca trairile de limita dintre viata si moarte se datoreaza medicamentelor pot sa le spun ca eu fusesem un copil de 8 ani, sanatoasa tun care nu fusese niciodata intr-un spital pina atunci. Am iesit din spital a doua zi, dupa ce li s-a spus parintilor ca voi fi handicapata tot restul vietii si cu creierul traumatizat de la accident. Dar in realitate nu am avut nici macar o zgiraietura si am terminat facultatea fara sa fi simtit vreun efect negativ in urma celor prin care am trecut. Sint pregatita sa raspund oricaror intrebari mi le veti pune. Daca vreti sa descriu mai in amanunt anumite aspecte din aceasta traire va rog sa-mi spuneti. Admir curajul dvs. In acest studiu si cred ca este f. important ca LMV-urile sa fie acceptate in societatea actuala. Intre timp, cei dintre noi care au fost alesi sa treaca prin aceste experiente vor merge mai departe demonstrind iubire si fiind constienti de importanta sejourului nostru pe acest pamint.