Descrierea experientei:

Ma cheama Joe.

Am aproape 64 de ani. M-am nascut in luna martie.

Locuiesc in regiunea Clark County (orasul Las Vegas, statul Nevada) din luna noiembrie 1952.

Pot sa spun ca am inceput sa beau si sa dau banii la jocuri de noroc, si alte lucruri asemanatoare cu mult timp in urma.

Am fost casatorit si am divortat de patru ori in viata mea. Nu dau vina in intregime pe mine pentru aceste ratari din viata dar pot sa spun ca am avut un mare rol in nefericirea ce a dus la toate aceste probleme.

La inceput am avut o viata minunata si Dumnezeu mi-a dat noroc la bani. Dar am inceput sa cred ca toate mi se cuveneau. La inceput, prin 1988 am avut probleme cu Serviciul de Colectie al Taxelor. S-au tinut de mine pina prin 1990. Am continuat sa lucrez dar in cele din urma mi-am dat demisia de la hotel si club. Fusesem barman acolo timp de 15 ani, din 1978 pina in 1990; La plecare nu mi-au dat nici un ban. Am avut mii de dolari datorie. Apoi am declarat faliement. Dar inainte sa ma imbolnavesc, lucram jumatate de norma la un hotel de peste drum. Dar in cele din urma eram atit de inrait impotriva IRS-ului (Serviciul de Colectie de Taxe), si-i uram atit de mult ca m-am oprit pe deplin. M-am mutat din casa prietenei cu care locuisem impreuna vreo treisprezece ani in Las Vegas. M-am mutat intr-o casa pe roate. Am continuat sa beau si sa lucrez din cind in cind la hotel.

In timpul lunii lui aprilie in 1990 cred ca nu prea mai beam. Pe 17 aprilie am inceput sa am dureri acute in bratul sting, in mijlocul spatelui si in piept.

Un prieten mi-a spus sa ma duc la spital. I-am spus ca probabil aveam gaz la stomac. Pe 20 aprilie, pe la 3 dupa amiaza eram in bucatarie si spalam niste vase. Dintr-o data am simtit ca-mi ies ochii din cap de durere si am simtit o durere in piept.

Telefonul era pe noptiera. Am chemat 911 (urgenta), cind au raspuns la telefon tot ce-am putut sa zic a fost sint mort. Si am cazut jos. Nu cred ca am fost acolo mult timp caci am auzit pe cineva care venise cu salvarea spunind hai, dati-i drumul.

Am inteles ca m-au dus la Centrul Medical al Universitatii. Doctorii m-au luat la operatie pe la 3 jumate dupa masa si am fost pe masa de operatie pina la 11 seara.

Au chemat un preot sa-mi dea ultima impartasanie. Doctorul a spus familiei ca numai printr-un miracol voi putea fi salvat.

Cind mi-au pus inima inapoi in piept, s-a oprit. Doctorii incercau sa ma reanimeze. Parea ca ma ridicasem din corp si ma uitam la doctorii care lucrau pe mine. Apoi am inceput sa ma intorc in alta directie, sint sigur ca nu-mi era teama de loc. Numai ca nu stiam ce se petrece. Dintr-o data m-am trezit intr-un tunel. Apoi eram asezat pe spate si in jurul meu era o lumina stralucitoare. Pluteam cu o viteza ametitoare. Cind m-am oprit eram drept in picioare.

In jur erau palmieri si un gard de aur iar Dumnezeu era acolo. Era imbracat intr-o tunica alba cu o curea de aur la briu. Avea parul castaniu, cu barba si cu niste ochi albastrii patrunzatori. Mi-a zis, "

Du-te inapoi Joe, inca nu e vremea ta ."

Doctorii mai tirziu mi-au spus ca dintr-o data inima incepuse sa-mi bata foarte tare. Nu stiau de ce continuasera sa ma reanimeze cind era foarte clar ca inima mi se oprise. Mi-au spus ca eram foarte puternic cind m-am intors in trup si am cerut sa ma lase sa ma dau jos de pe masa de operatie. Mi-aduc aminte ca era un tub rece in gitul meu, asa ca l-am scos cu mina mea. Timp de doua saptamini jumate am fost in stare critica.

Cind in sfirsit m-au mutat in aceasta camera ce avea vedere la bulevardul Charleston si cind m-am uitat in oglinda si am vazut ce slab eram si aveam cusaturi si semne pe tot corpul. M-am uitat la mine si am zis, Doamne, stiu ca Tu m-ai salvat, nu voi mai bea, sau fuma, sau pune nimic in corpul acesta pe care Tu l-ai reparat ca sa-mi dai din nou viata."

Mi-am tinut promisiunea inaintea lui Dumnezeu. Cind ma refer la aceasta traire, ii zic: este miracolul de la etajul trei, sectia cardiaca, de la spitalul UMC. Ii iubesc nespus pe cei de acolo, pe doctori, si pe toti ce lucreaza la Institutul Cardiac. Tot ce pot spune este ca am aflat ca plaminii, ficatul si rinichii, dupa operatie, aratau ca si cum nu as fi baut, fumat sau luat drogrui niciodata.

Ii iubesc pe toti cei ce lucreaza la UMC, etajul 3, sectia cardiaca. Le sint recunoscator pentru tot ce au facut pentru mine, pentru ajutorul dat in drumul greu de reabilitare. Iar lui Dumnezeu, mai intii de toate, Jehovah Rappha Marele Doctor, iti multumesc.

Dupa ce mi-au dat drumul din spital, am fost pe strazi timp de 18 luni pina mi s-a dat pensia de bolnav. De parca Dumnezeu a zis, hai sa vedem daca te ti de ce mi-ai promis, si asa am facut, cum i-am promis.