Descrierea experientei:

Nu, nu sunt pisică, dar oamenii cu care m-am intersectat în anumite circumstanțe, tind să creadă că am nouă vieți. Am fost împușcat, călcat de un camion de o tonă, am avut craniul fracturat, am fost operat de mai multe ori, și încă sunt viu - merg și vorbesc. Toate acestea mi s-au întâmplat, și au fost bine documentate.

Una dintre experiențele mele la limita dintre viață și moarte s-a petrecut într-o ambulanță, pe drumul spre Lexington Ky. Căzusem de pe o clădire cu trei etaje, aveam gâtul și capul umflat. Mă durea foarte tare, și apoi a fost ca și când tocmai m-am trezit într-un loc pe care nu-l cunoșteam, până mi-am dat seama unde sunt. Înțelegerea care mi-a fost dată era combinată cu o conștientizare bruscă a fiecărui suflet din jurul meu, începând de la apropierea imediată, și curgând spre exterior / interor. Eu făceam parte dintr-un tablou mai mare. Apoi am simțit trei suflete în ambulanță cu mine. Le-am simțit prezența, iubirea, inimile, emoțiile, sentimentele și stările fizice și mentale. Le-am auzit gândurile și le-am simțit mâinile grijulii. M-am uitat prin ochii fiecăruia dintre ei și le-am văzut nu doar viitorul imediat pe plan fizic, ci și trecutul.

De asemenea am observat animale, și alte suflete în jurul meu, cum ar fi: un șofer de autobuz nervos din Seattle, o doamnă care omora un păianjen enervant în Ripley - Virginia de vest, un gândac care se lovea de un tren în Oklahoma. Toate acestea le-am simțit într-o fracțiune de secundă, și au părut o eternitate. Am simțit iubire, ură, foamete, venerație, distrugere, revoluție, păsare, speranță, și un val de multe alte sentimente. Interesant este că am înțeles scopul tuturor acestora. Am înțeles sensul foametei, scopul izolării, gloria oportunității.

De ce nu oprește Dumnezeu violența? Pentru că nu de la Dumnezeu a pornit, în primul rând. Vezi tu, când Dumnezeu ne-a creat după imaginea sa: la propriu ne-a dat puterea de a ne alege propriul destin, dar nu și destinele altora. Cred că atunci când Dumnezeu a creat omul, a făcut-o din dorința de a împărtăși tot ceea ce crease pe pământ… creația unei flori, a unei păduri de Sequoia, ciripitul unei păsări, mici miracole care se dezvoltă în proiecte majore, ce gravitează în jurul unor cicluri continue de auto-regenerare.

Cred că lumea în care trăim acum a fost creată numai și numai de noi. Da, noi alegem toată suferința, violența, toată durerea și suferința. Tot noi alegem: recompense pentru sacrificii, iubirea și grija, zâmbetele celor dragi nouă, mirosul trandafirilor, atingerea celuilalt, libertatea de a fi liberi, înțelepciunea de a privi înainte, și sistemul de siguranță automată (eșec/backup), așa încât să nu fim niciodată încurcați de toate acestea. Cred că Dumnezeu este mentorul nostru, învățătorul și ghidul. Ne iubește și vrea să ne privească evoluând.

El știe că nu putem merge fără a ne răni în genunchi, știe că nu putem iubi fără a ști ce este ura. El ne cunoaște viitorul încă de dinainte de a exista ideea de viitor. Rezultatul final este ca atunci când un suflet - pereche îți împărtășește ce a făcut. Cât de minunat ar fi să co-creăm un fluture! Să participăm la un apus de soare! Să-i simțim mâinile calde și iubitoare pe spate, pentru o reușită!! Majoritatea religiilor sunt atât de naive. Și, eu cred că în 10 vieți un suflet nu poate cumula suficientă înțelepciune cât măcar să gângurim la ființa supremă. Priviți stelele, universul infinit; vedem în 3 dimensiuni, imaginați-vă cum sunt ele cu adevărat, doar în lumea fizică.

Pe măsură ce învățăm și creștem, vom fi recompensați de zece ori câte zece pentru fiecare pas înainte, și penalizați de zece ori pentru fiecare pas înapoi. Cred că majoritatea oamenilor ar spune ”Păi și atunci cum putem ajunge la destinația finală?” Cu Dumnezeu nu există timp / spațiu, doar iubire. Răbdarea lui se întinde până la cele mai îndepărtate colțuri ale pluriversului. Sigur, ar putea să spună ”Acum știi tot ce știu Eu”. Ar împlini asta scopul nostru suprem? Nu! Uitați-vă la existența noastră, câte variabile ne sunt așezate în față, o fi din pură întâmplare? Nu prea cred!!!

El ne ajută învățându-ne, făcându-ne să înțelegem, nicidecum prin intervenția nesolicitată. Când, în sfârșit vom înțelege că ceva ce ne-a apărut în cale nu este sub nicio formă din întâmplare, atunci vom fi pe calea iluminării și pe drumul către cunoaștere. Spre exemplu, hai să ne deschidem ochii și să ne gândim la numere. Uitați cât de mult ne influențează numerele - viața de zi cu zi. Nu am putea exista fără ele. Dar muzica? Priviți câte mesaje conține un singur cântec. Sentimente, unde am fi noi fără sentimente? Realitatea fizică, cum ar fi viața, dacă nu am putea atinge nimic? Percepția - ei bine acesta este un cuvânt care conține în el o întreagă lume. Dacă ne autoeducăm să ne folosim de toate aceste planuri de existență, vom reuși să avansăm rapid, și să cumulăm cunoaștere. Pe scurt, cunoașterea noastră se va extinde, prin puterea înțelepciunii.

Percepția - când te dai jos din pat mâine dimineață, înainte să atingi podeaua cu picioarele, imaginează-ți cum ar fi dacă nu ar exista podea. Doar o persoană pe o plută de salvare, în mijlocul oceanului, fără mâncare. Dar mirosul cafelei? Toate lucrurile mărunte despre care noi considerăm că ni se cuvin, ar putea reprezenta o suferință pentru altcineva.

Hai să privim partea cealaltă a monedei; Ce ziceți de durerea pe care o simțim în fiecare dimineață când ne dăm jos din pat, durerea de picioare, de oase, de la artrită, și să ne schimbăm percepția, gândindu-ne cât de rău poate fi pentru altcineva. Pentru cât de multe lucruri trebuie să fim recunoscători, și cum ar putea deveni viețile noastre - acestea sunt ingredientele din care se nasc miracolele! Dacă tu crezi cu toată inima ta că Dumnezeu îți poate vindeca durerile de spate, El poate, și o va face!!! Singurul lucru de care este nevoie este credința (încrederea) . Dacă noi credem că durerea nu va ceda niciodată, atunci nu va ceda.

Atitudinea este doar un cuvânt. Credința este un mod de viață. Dacă în fiecare dimineață câinele îți aduce ziarul, ai credință că ți-l va aduce și mâine? Dacă nu privim niciodată un apus, înseamnă că mâine soarele nu va apune? Când suntem reuniți alături de El, înarmați cu cunoașterea de ere și a percepțiilor, atunci putem aprecia adevărata valoare a unui copac.

Sper că am fost de ajutor.

Sesiunile lui JR:

Supraviețuirea sufletului

Suflet, esență, manifestare, entitate, ființă. Cuvinte diferite cu același înțeles, moduri diferite de a privi. Cineva a descris odată ca fiind un vânt nesfârșit, care adie aleatoriu, fără un punct de pornire sau o destinație. Percepție: Un act simplu de a comanda micul dejun poate deveni o interacțiune complicată… patru oameni intră la Denny's. Toți vorbesc franceza, majoritatea vorbesc engleza, dar unul singur face comanda. Din acest punct, toată comunicarea în engleză este filtrată printr-un singur suflet, chiar și atunci când acest suflet nu este implicat direct în subiect. Ducând totul la un alt nivel, patru americani intră într-un restaurant franțuzesc. Toți cei patru vorbesc, fiecare își comandă mâncarea lui. În cele mai multe culturi, cu excepția americanilor, unitatea, delegarea și simplificarea procesului de comunicare este un atribut practicat în interacțiunile cu ceilalți. Există un exercițiu numit ”gândire perceptuală”, care ne ajută să ne focusăm pe idei noi, să concentrăm obiceiurile vechi, să ne justificăm acțiunile noi, prin dezvoltarea unor tehnici de evoluție personală a conștienței:

Data viitoare când îți vei schimba look-ul, data viitoare când îți pui un ceas, un lănțișor sau orice alt element vestimentar, imaginează-ți cum ai face, și apoi fă cum ai face dacă ai fi stângaci (sau dreptaci dacă ești deja stângaci), apoi dacă ai avea doar o mână, dacă ai fi în scaunul cu rotile, dacă ai fi cuadriplegic, dacă ai avea un episod depresiv, de anxietate, dacă ai fi după o noapte de dragoste, după o noapte în care ai băut, ai dormit, ai vorbit, dacă ai fi imediat după o criză, dacă ai fi într-o perioadă în care tocmai îți cresc veniturile, sau dacă ai fi mahmur. Toate aceste ipostaze se pare că ne propulsează într-o conștiență alternativă care ne sabotează procesul de luare a deciziilor, și ne solicită să dezvoltăm strategii complexe pentru comportamentul simplu de zi cu zi. Stimulând fiecare dintre aceste ipostaze, compilând mai multe talente personale și strategii, devenim mai conectați și subconștientul nostru poate să accepte și să înțeleagă o gamă largă de conflicte sociale care apasă societatea.

Toate mărunțișurile care ne deranjau devin fragmente ale unor amintiri trecătoare ce nu mai necesită atenție imediată. Când apar situații, mintea noastră creează o cercetare amplă de date pentru a localiza cel mai recent scenariu petrecut în trecutul nostru care să se potrivească situației curente - și uneori creează un sentiment de confuzie sau traumă. Simulând efectiv toate percepțiile posibile, diferitele unghiuri, și disecând tiparele comportamentale comune, putem crea soluții alternative - construind rețele neuronale ca autostrăzi sinaptice, sau pur și simplu devenim mai deștepți.

Când te doare capul, și copiii urlă, telefonul sună, afară plouă, și îți intră o viespe în casă - nu vei avea o reacție exagerată, pentru că vei fi deja pregătit pentru situația asta, prin gândirea perceptuală. Bucurându-ne de tot ceea ce avem, imaginându-ne viața fără ce avem, sau viața modificată de circumstanțe extenuante, cum ar fi: un acoperiș când plouă, un scaun cu rotile pentru un om fără mâini, un guler pentru o găină, sau orice altceva ne putem imagina, efectiv ne manipulăm mintea subconștientă cu căi interconectate pentru surse alternative legate de obiective comune. Astfel că, fără a ne gândi conștient la situația noastră prezentă, mintea noastră se va focusa pe soluții posibile la tipare comportamentale anticipate, oferindu-ne mindseturi ”intuitive”, capabile să elimine nevoia de a intra în starea de management al crizei!

Nu-i așa că e ciudat când suntem într-o situație în care se impune supervizare imediată a unui adult într-un domeniu în care nu avem experiență anterioară, dar suntem forțați să acționăm? De regulă găsim soluția corectă fără asistență din exterior.

Acest proces de gândire perceptuală de fapt îl facem în fiecare zi, însă uneori nu ne dăm seama. Cu practica se ajunge la perfecțiune, lucrurile pe care ni le imaginăm devin realitate, dacă ne scriem dorințele, se împlinesc, de ce să nu ne folosim cele 90 de procente ale creierului ca să ne realizăm cele zece procente ale stilului de viață, și să ne construim rețele informaționale? Dacă avem un gând sau un vis pe care nu le putem scoate din minte, este felul minții de a ne spune că se stabilește o căutare amplă în vederea localizării unui scop. Folosind gândirea perceptuală într-o situație, și imaginându-ne toate modurile perceptuale de a privi situația - ne poate pune în încurcătură, sau ne poate vindeca, mințile noastre vor procesa accelerat în baza de date secvențială a ceea ce suntem meniți să devenim. Ajută-te, ajută-te. Cred că toate sufletele au un sine superior care este în dezacord cu dimensiunea în care suntem. Când una dintre aceste lumi ne este amenințată sau interferată fără un suport adecvat pentru traducerea corectă, fără gândirea perceptuală, pot abunda circumstanțe catastrofice din toate direcțiile, sau pur și simplu pierdem contactul cu noi înșine. Sufletele focusate, productive și care-și gestionează tiparele comportamentale - vor crea căi spre împrejurări mai luminoase.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Accident.

Elemente LMV: Cum considerați ca a fost trăită experiența: Amestecat.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Poate în încercarea de a-i găsi un sens din punct de vedere social.

V-ați simțit separat de trupul fizic? La ce punct pe parcusul intâmplarii v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Vivid.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Da.

Ați văzut vreo lumină? Da.

Vi s-a părut ca ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Mai multe, chiar și unele care nu există în plan uman.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nesigur.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur. Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? Da. Personal consider că aceste incidente sunt un fel de derulare pe rapid înainte într-o realitate avansată. Privind retrospectiv, am decis că de data asta voi face următoarele lucruri:

1. Voi avea grijă de familia mea și de prietenii apropiați (pe care îi consider parte din familie, oricum)
2. Mă voi documenta (educa) în așa fel încât să-i antrenez pe alții, chiar și persoane bătrâne, pe moarte.
3. Voi demonstra că TOATE religiile pot coexista în armonie, respectându-și credințele unii altora.
4. Voi explica semnificațiile lui Dumnezeu separate / unificate pentru fiecare dintre noi.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.