Descrierea experientei:

Am primit un apel telefonic de la unul dintre angajații mei, mă întreba când voi ajunge acasă. A spus că sunt la mine în casă, și eu le-am spus că voi ajunge în vreo jumătate de oră. Persoana mi-a spus ”Să nu porți ochelarii când ajungi”. De acolo mi-am dat seama la ce să mă aștept când ajung acasă. Am un metru șaizeci și șapte de centimetri înălțime, și o greutate de 63 de kilograme. Tipul era beat, și supărarea sa era că nu a primit o promovare; se hotărâse să-și dea demisia, și să mă și bată.

Am fost smuls din camioneta în care eram. A încercat să mă sugrume. Am reușit să-i desprind mâinile din gâtul meu, l-am împins, iar el a sărit la mine și m-a lovit în față. L-am prins de mijloc și i-am imobilizat mâinile, voiam să-l arunc la pământ. Nu am reușit să-l pun jos, și l-am apucat mai de jos, de picioare. M-am împiedicat și am început să merg înapoi, cizma mi s-a blocat în marginea treptei. Am căzut, și am aterizat cu capul de pământ, iar el s-a urcat peste mine. Am simțit o pocnitură groaznică în gât, și mi-am pierdut cunoștința.

Experiența mea a început aici. Simțeam că sunt singur în întuneric, și eram foarte conștient de situația mea în acest întuneric. Am văzut ”un punct” de lumină, cam de mărimea unui cap de chibrit. Punctul de lumină creștea încet, și când a ajuns de dimensiunea unei mingi de baseball, am început să-mi dau seama că nu lumina devine mai mare, ci eu mă apropii de ea. Cu cât mă apropiam mai mult, cu atât mai repede mă deplasam. Era ca și când conduceam o mașină mică, ceva de genul unei mașini de roller - coaster, deschisă de jur împrejur, fără plafon, fără uși, fără nimic. Trebuie să spun că eram speriat de ce se petrecea, și în acele momente nu făceam legătura cu moartea și plecarea în Rai.

Când am ajuns în lumină, a fost ca și când dintr-o dată nu mai exista nimic, decât lumina cea mai intensă și strălucitoare - peste tot în jurul meu. Instant am intrat într-o stare de pace supremă, fără dureri, plină de Bucurie și euforie. Nu m-am simțit atât de bine niciodată în viața mea pe Pământ. Simțeam încă trei sau patru persoane în lumină, dar nu-i puteam vedea din cauza intensității luminii din jurul nostru. Aveam impresia că aceștia stau pe niște trepte largi, care urcau. Simțeam că mai este cineva mai important, puțin mai sus pe acele trepte pe care nu le vedeam deloc, și cu siguranță de acolo provenea lumina. După vreun minut în care stăteam acolo și mă mă minunam de cât de bine mă simt, o voce care părea să vină de peste tot din jurul meu, m-a întrebat ”Vrei să rămâi, sau vrei să te întorci?”. Nu știu dacă acestea au fost cuvintele exacte, dar asta au transmis. Nici măcar nu știu sigur dacă acele cuvinte au fost rostite cu voce, sau pur și simplu mi-au umplut capul atât de tare încât am avut impresia că sunt rostite. Știam că trebuie să iau o decizie, și nu mi-a fost ușor. Am două fiice care la vremea aceea aveau 8, respectiv 12 ani, și, deși îmi doream să rămân, am răspuns că e nevoie să mă întorc pentru ele. Instant am început să mă deplasez prin întuneric, înapoi pe unde am venit. Era o lumină mică ce se mărea pe măsură ce mă apropiam de ea. Când am ajuns, eram întins pe spate în curte, priveam cerul albastru.

Mă simțeam bine, și nu mă gândeam la nimic altceva decât la locul în care am fost. După vreun minut, m-am hotărât să mă ridic. Simțeam că-mi mișc mâinile ca să mă rostogolesc, dar de fapt nu se mișca nimic. În curând mi-am dat seama că nu-mi puteam mișca degetele, deși eu intenționam să le mișc. Am mai stat acolo vreun sfert de oră până am reușit să mă rostogolesc și să mă ridic. Încet reușeam din nou să mă mișc, dar nu simțeam nicio durere. M-am dus în casă, am început să-mi amintesc că am fost atacat, și m-am dus să văd dacă mi s-a învinețit vreun ochi de la lovituri.

M-am spălat pe față, și vedeam stele când stăteam în picioare. De asemenea, am observat că aveam cămașa ruptă, și aveam urme clare de teniși pe față și pe frunte. M-a lovit și în stomac și în piept, mi-a lăsat urme roșii și zgârieturi. După câteva minute, a intrat cu viteză o mașină pe strada mea. Cumnatul celui care m-a atacat, care-mi era bun prieten, a intrat în fugă în casă. L-am lăsat să intre, s-a uitat la mine, și a spus ”Mergem la spital”.

Pe drum spre spital, mi-a spus că cumnatul lui era beat, s-a dus la el și i-a spus că m-a omorât. La spital am intrat în sala de urgențe și i-am rugat să-mi verifice spatele. Le-am spus că am căzut de pe o scară. Mi-au făcut radiografie, și mi-au spus că aveam a doua vertebră de la gât (T2) ruptă în 3 bucăți. Încă nu mă durea când stăteam acolo pe masă, și așteptam să-mi aducă un guler special. Patru zile mai târziu, mi s-au unit T2 și T3, cu o secțiune de os din coastă. Am stat în convalescență următoarele șase luni, într-un aparat SOMY, și totul a fost bine. Mi-a fost atinsă măduva spinării, și am avut paralizie temporară, sunt foarte norocos că pot merge.

Încă nu am uitat experiența, după aproape șaisprezeze ani. Mi-a adus multă liniște privind ce se întâmplă când murim, și ce ne așteaptă după moarte. Am povestit multor prieteni și rude, și am avut norocul să pot fi alături de câțiva apropiați care mi-au murit în ultimii doi ani. I-am îndemnat să caute lumina, și să nu le fie frică să se ducă spre ea. Mă liniștește să știu că voi fi alături de ei într-o bună zi. Am boală pulmonară obstructivă și primesc oxigen 24/7, dar nu îmi este deloc frică de moarte.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 05.09.1985

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Atac criminal. Gâtul rupt (vertebra T2) după o căzătură în timp ce mă luptam cu atacatorul la mine în curte.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu tocmai. Pentru mine a fost cât se poate de real.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? M-am simțit perfect conștient, și foarte alert.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Timpul părea să stea în loc. dar cred că am fost acolo doar câteva minute.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Sunetul vântului pe măsură ce prindeam viteză și mă apropiam de lumină.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. Similar unui tunel sau o conductă imensă.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Da. Am văzut alte ființe (îngeri?) dar nu suficient cât să-i recunosc sau să-i pot descrie în detaliu. Erau cam de mărimea oamenilor, da înconjurați de lumină, astfel încât nu-i vedeam clar.

Ați văzut vreo lumină? Da. Lumina este prima pe care am observat-o în tot acel întuneric. Și ce lumină era!!

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Euforie!! Niciodată nu m-am simțit mai bine!! Era o pace totală!! Nu era un singur lucru care să nu fi fost perfect!!!

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Că Dumnezeu există, și cred că Dumnezeu a fost lumina pe care am văzut-o și în care am stat.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Ce am văzut, mi-a confirmat credințele religioase despre lumea de apoi, dar acum sunt sigur că Raiul există și ne așteaptă.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. Dacă nu aș fi ales să mă întorc, sunt sigur că aș fi urcat acele scări cu ceilalți (îngeri).

Ați ajuns la o graniță, sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Categoric. A fost alegerea mea dacă să rămân sau să mă întorc. Nu sunt sigur dacă am fost întrebat cu voce tare, sau doar am simțit foarte puternic. Mi-am luat decizia, și m-am întors imediat.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur.

Care este religia dvs acum? Moderat.

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da. Nu tocmai o schimbare, dar o confirmare. Am simțit că trebuie să împărtășesc asta cu toată lumea.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Abia aștept să mă întorc acolo. Moartea nu este atât de rea cum am crezut.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Împărtășesc cu cei care sunt interesați. Nu mi-a afectat nicio relație cu familia și prietenii. Îmi păstrez aceleași credințe religioase pe care le-am avut toată viața.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cel mai frumos - cât de perfect m-am simțit mental, fizic, emoțional. Cel mai rău - Sperietura de la început, pentru că nu știam ce se întâmplă sau unde mă duc.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Am descoperit că oamenii pe patul morții se simt liniștiți când le povestesc despre experiența mea.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Înainte aveam îndoieli cu privire la experiențele la limita dintre viață și moarte, dar acum știu și eu.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici, ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Nu. Mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi împărtăși experiența.