EXPERIENTA VIETII DUPA MOARTE INTERVIU CU LARRY


Noembrie 28, 2001

Loni Parrott

Descriere al unui LMV intr-un interviu luat de Loni Parrott, care apartine grupului Prietenii lui IANDS (Asociatia International a Studiilor despre Limita dintre Viata si Moarte) ce se afla in Iowa City, Iowa

Efecte secundare extraordinare in urma LMV-ului. Incurajam pe membrii acestui grup sa ne impartaseasca trairile lor de LMV, bineanteles sub conditia de anonimitate.

Larry este casatorit. Este pensionar si apartine religiei protestante..

Intrebare. Descrie in cateva cuvinte imprejurarea in care s-a petrecut aceasta traire de LMV.

Raspuns. S-a petrecut acum 5 ani, in luna august, pe la 5:30 dimineata in timp ce ma aflam pe autostrada 151. Conduceam, era dis de dimineata si era o mare ceata. O duceam pe sotia mea la servici in (sters). Locuiam in (sters). Casa era cam la 15 km de servici. Dintr-o data nu m-am simtit bine. Am tras pe dreapta si am iesit din masina, si Kathy a iesit si ea. M-am dus in spatele masinii, dand din cap si incercand sa respir. Am zis: ‘nu stiu ce se intampla. Nu ma simt bine” Ea mi-a zis: “vrei sa conduc eu?’ Eu am raspuns: “nu,nu, conduc eu”. Ne-am suit inapoi in masina, am inceput iarasi sa conduc, nu stiu pentru cat timp, poate 100-200m pe autostrada, si a trebuit sa opresc din nou. I-am spus lui Kathy, “Cred ca mai bine conduci tu. Ma simt slabit si am ameteli. Nu inteleg ce se intampla cu mine.” Asa ca m-am asezat in scaunul de pasageri si ea a inceput sa conduca. Ceea ce voi spune acum nu-mi aduc aminte decat niste portiuni, dar o sa va povestesc ce mi-a spus Kathy. Ma simt ametit si incep sa vad din ce in ce mai intunecat in jurul meu, si vad un tunel… Imi aduc aminte cum mi-am pierdut cunostinta. Boom! Totul se petrecea cu 180,000 km la lora. Boom! Ea conducea, ok? O aud cum ma intreaba. “Ce e cu tine? Ce faci, trezeste-te!” O aud cum striga si tipa la mine. Intrase in panica. Iata ce mi-a spus ea: am inceput sa dau din maini si mi s-a prins mana in gaura de la volan. Ea nu stia ce sa faca. Trebuia sa ajunga la servici si pe drum era mare ceata. Incerca sa ma dea la o parte. Mi-a pus mana pe gat ca sa vada ce puls aveam. Apoi dupa aceea mi-am pierdut cunostinta. Boom. Dintr-o data m-am oprit din acea miscare necontrolata. Si acum, imi aduc aminte cum vorbeam cu ea. Este greu sa explic. Ea tipa si mie mi se parea ca-I ziceam, ‘acuma trebuie sa te descurci fara mine, eu sunt in alt loc acum. Nu mai pot face nimic pentru tine. Eu sunt aici iar tu acolo. sunt intr-un loc de care nu am nici cel mai mic habar. Continua sa conduci si vei fi ok. Eu trebuie sa plec acum. La revedere!’ eu tot vorbeam si eu credeam ca ea ma auzea. Aveam impresia ca eram in viata. Ea zice ca eu nu am zis nimic, dar eu asa gandeam ca ii vorbisem. Vad ca sunt deasupra masinii, si ma uit jos la mine. Sunt in pozitie ghemuita, cu genunchii la gura, si nu stiu unde ma aflu. O vedeam cum conduce masina, vedeam tricoul gri si pantalonii scurti gri pe care ii purtam. Ma vedeam insa si acolo unde ma aflam, si STIAM ca era un altfel de loc. Toate acestea s-au petrecut in decurs de cinsprezece kilometri. Apoi imi aduc aminte ca mi-am revenit la cunostinta pentru cateva secunde. Imi aduc aminte ca ea intrase la o statie de politie, dar nu era nimeni acolo, asa ca a mers mai departe, spre servici. Imi aduc aminte cum am deschis usa de la masina, dar nu eram constient unde ma aflam. Nu am recunoscut nici cladirea si nici parcarea. Sotia a fugit inauntru si a sunat la 911 (salvare), si au venit si pompierii (in SUA vine atat salvarea cat si pompierii). Tot ce-mi aduc aminte este ca cineva a zis ‘a murit. Cheama ambulanta. Cod rosu.’ Urmatorul lucru de care imi amintesc, sunt in ambulanta, si ma duc la spital. Ambulanta trage in parcare si pun paletele electrice pe piept, boom, boom, dar nu se intampla nimic. I-am auzit cum spunea, ‘vine masina sherifului din (sters), si masina de urgenta a sherifului.’ Ambulanta s-a dus in intampinarea lui si m-am uitat cum isi desfacea cravata de la gat. Mi-a zis, ‘esti drogat?’ aveam masca de oxigen pe fata dar ziceam ‘nu, nu!’ si el mi-a pus tuburile la mana. Acum ma duc iarasi inapoi cu povestea. Cand ma aflam acolo sus deasupra mea, am stiut dintr-o data ca ma aflam intr-o alta lume. Nu mai eram aici pe pamant, pentru ca am vazut lumini de Craciun, lumini albe – mii de lumini. Apoi totul a devenit linistit si calm. Dupa ce s-a calmat, am simtit cum mergeam cu 140 km la ora si mi-am vazut toata viata cum mi-a trecut prin fata ochilor. A inceput cu un punct mic si roz, si apoi totul era ca un set de carti care sunt intoarse pe fata cu multa repeziciune. Nu putea fi oprit. Asa de repede trecea viata prin fata mea. Era ca un film continuu, care mergea fara intrerupere. M-am vazut. Aveam cam 8 ani si tineam in mana un pistol de copii. Apoi dintr-o data am vazut acest camp in care ma jucam cand eram copil. Si apoi pe cand eram in Marina Militara, si tineam in mana o pusca. Fortele armate. Zur! Si totul s-a desfasurat cu mare repeziciune. Si apoi am vazut aceasta minge galbena portocalie. Si imi era teama. Nu stiu unde naiba sunt dar e minunat aici. Dintr-o data, ca intr-un tunel – ma uit in jos la acest tunel ce se afla sub mine. Aceasta luminita roz s-a transformat intr-o lumina albastra verzuie. Atunci imi trecea viata prin fata ochilor. Si apoi ma uitam iarasi la acea minge galbena portocalie, dar era delicata – nu era fierbinte – si ma uit printr-un tunel. Totul este foarte linistit, nici un zgomot, multa pace. Nu am habar de nimic dar stiu ca nu mai sunt pe pamant. Stiu! Dintr-o data, am auzit o voce. Nu era de parte barbateasca sau femeiasca, nu era frumoasa sau delicata. Ati auzit de oameni care mimica vocile altora. Acestia nu ar putea niciodata sa copieze acea voce. Motivul fiind ca nu exista decat o singura voce de acest gen. si cand o auzi, STI cine este acea voce. Nu pot s-o descriu. Si nici nu puteam sa intorc capul, pentru ca aceasta voce imi vorbea. Nu-mi aduc aminte ce zicea. Dar imi aduc aminte numai ‘trebuie sa te intorci. Nu suntem gata pentru tine.’ Am vrut sa intorc capul sa ma uit de unde venea vocea dar nu puteam vedea nimic. Era intuneric, era negru si frumos, mingea portocalie, luminile, viata care mi se derula in fata ochilor. Si dintr-o data m-am trezit inapoi! S-a petrecut atat de repede! In loc ca viata sa mearga inainte, a mers inapoi. Mergeam inapoi. Si acele lumini, si mingea portocalie au disparut. Totul. Acum sunt din nou la spital – ambulanta, targa, si imi revin la cunostinta in timp ce sunt pe targa, ma uit in jur la acei oameni din jurul meu si iarasi plec. Boom! Mi se oprise pulsul. Mi-au spus ca murisem. Si apoi m-am intors din nou. Imi curgea transpiratia pe mine dar imi era si frig, si gura imi mergea cu 160 km pe minut, ii spuneam doctorului tot ce mi se intamplase. I-am spus ‘ am vazut un tunel, si lumina, si vocea’. El a zis ‘esti ok Larry’. A plecat din camera si totul s-a intunecat in jurul meu din nou. Doctorul s-a intors si a inceput sa-mi apese cu putere pe piept. Cand i-am spus ce s-a intamplat, mi-a zis ‘eu sunt doctor si nu cred in asa ceva, dar din felul in care imi povestesti se pare ca ai avut o experienta a limitei dintre viata si moarte’. Iar eu nu ma puteam opri din a-I spune prin ce am trecut! I-am spus doctorului ca voiam sa ma duca la Spitalul de Veterani de razboi. Mi-a zis, ‘atunci va trebui sa semnezi niste hartii prin care iti iei aceasta responsabilitate. Va trebui sa te transportam de la acest spital la spitalul de veterani din Iowa City si nu vrem sa fim responsabili daca vei muri pe drum. I-am zis ‘nu mi-e teama de asta. Dar eu voiam sa-l vad pe Tod, preotul de la spital, ca sa-I spun totul. Ne imprietenisem si avusesem multe discutii impreuna. Asa ca m-au dus de graba in Iowa City cu ambulanta, si tot imi pierdeam cunostinta. M-am dus in camera de urgenta, si le-am spus simptomele si ca doctorul imi spusese ca avusesem o traire de LMV. Asistenta a zis ‘noi nu credem in asa ceva. Trebuie sa fie o reactie din cauza medicamentelor.’ I-am spus ca nu luasem nici un fel de medicament!

In timp ce ma duceau spre lift, cine era acolo,chiar Tod! Am zis ‘Tod, trebuie sa vorbesc cu tine! Am avut o traire de viata dupa moarte si trebuie sa-ti vorbesc’. Mi-a zis ca o sa vina imediat sus la camera. Asa ca m-au pus intr-o camera, si eu il asteptam, dar mi-au dat ceva medicamente care m-au adormit. Pentru douazeci si patru de ore, nu mai putin! Cand m-am trezit, m-am uitat pe perna si am vazut doua carti despre traire de LMV. I-am spus asistentei ca voiam sa-l vad pe Tod! Eram tare slabit, dar mi-am zis ‘eu o sa ma dau jos din pat!’ Asistentele nici nu m-au vazut cand am iesit din camera. M-am dus cu liftul jos, imbracat cu pijamalele de spital pe mine. Si Tod era langa lift! Apoi a venit sus in camera cu mine, si inainte sa intram in camera am stiut ce ma va intreba. Am stiut intrebarea cuvant cu cuvant. I-am raspuns, ‘ nu, Tod, nu stiu nimic despre fata ta. Nu am vazut-o acolo.’ fata lui fusese ucisa, si stiam ca ma va intreba despre ea. I-am spus totul, si m-a intrebat daca poata sa trimita pe cineva care lucra in bucataria spitalului sa vina sa ma vada. Acestui om I s-a intamplat niste lucruri in famile, si era foarte interesat de acest lucru. Am citit vreo 2 sau 3 capitole din una din carti, si mi-am dat seama ca citeam cele ce mi se intamplase mie! M-am gandit, ‘este foarte interesant! Ceea ce citesc aici mi s-a intamplat mie!’ omul care lucra in bucatarie a batut la usa, nici n-a intrat bine in camera ca mi-am zis ‘aha, stiu ce vrea sa ma intrebe’. Nu-l mai vazusem niciodata in viata mea dar am stiut imediat ca baiatul ii fusese ucis de un glont. Era ca si cum stiam ce e in mintea lui, dar era cu mult mai simplu. Numai boom! Stiam ce ma va intreba inainte sa ma intrebe! Ma gandeam, ‘ce o fi cu trairea asta de viata dupa moarte, toate lucrurile stranii care mi se intampla!’ Dar lucrurile au luat o intorsatura si mai stranie. El mi-a zis ‘am avut un fiu care a murit intr-un accident de vanatare.’ (am stiut, dar nu am indraznit sa-I spun) ‘l-ai vazut cand ai fost acolo sus?’’ i-am raspuns, ‘nu, am auzit numai o voce, nu l-am vazut pe baiatul tau’. Ceea ce el insa voia sa spuna era ca ar fi vrut sa fie in locul meu ca sa fi trecut el prin aceea experienta ca sa-l poata vedea pe fiul lui.’ Dar am stiut ce voia. Am stiut chiar inainte s-o spuna. Voia sa fie in locul meu ca sa-l fi putut cauta pe baiatul lui. Acest fel de a cunoaste ce se va spune in jurul meu inainte sa fie rostit a avut loc timp de o luna. Stiam ce vor spune oamenii ininte ca ei sa spuna ceva, si parea straniu caci stiam ce gandesc acesti oameni. De exemplu, puteam sa ma duc la o Cantina unde mancam si in jurul meu erau oameni, iar eu le stiam gandurile! I-am spus sotiei mele, Kathy, ‘daca ai auzi si tu ce aud eu!’ ea mi-a zis ‘nu vorbi asa. Oamnii nu vor intelege.’ Ea nu ma intelegea dar eu stiam ce gandesc cei din jur chiar daca nu deschideau gura. Si apoi, cand puneam mana pe o revista, nu era un simplu act asa cum stim. Vedeam ceva in acea revista pe care nimeni nu-l putea vedea. Ma uitam la el si totul imi aparea in trei dimensiuni – totul era iesit din pagina. Stiti cum este cand purtati acei ochelari speciali ca sa vedeti in trei dimensiuni. Era la fel. M-am gandit ‘tipul asta nu e pe pagina – este aici in afara ei!’ cand le-am spus doctorilor m-au trimis sa mi se verifice vederea. Mi-au dat ochelari noi, dar eu tot in trei dimensiuni vedeam, indiferent la ce ma uitam! Aceasta a durat un timp dar in cele din urma a disparut. Era ciudat. Tot nu stiu de ce sunt inca aici. Tot ce pot sa va spun este ca STIU ce s-a petrecut cu mine! Ma intorc la momentul cand am facut revizia vietii, nimic nu a fost omis. Se petrecea cu repeziciune. Stiam ca este viata mea. Era ca si cum cineva imi filmase viata si o derula cu mare viteza. Inchipuie-ti. Viata ta! Toata viata ta! Nimic nu fusese taiat sau modificat, sau trecut cu vederea. Era viata in intregime, din ziua in care te-ai nascut , pana in ziua cand te-ai dus la gradinita, pana in clipa cand ai furat o guma dintr-un magazin. Era continuu. Conducand masina, furand capace de la roti, sau cand aveai sex. Nimic nu era lasat in afara. Era viata intreaga! Si nu se petrecuse decat intre (sters) si (sters) in drum spre serviciul lui Kathy. Cu cat eram mai inalt cu atat mai mare se facea si filmul! Credeam ca totul se terminase. Stiam ca eram in alt loc. Ma vedeam acolo, intreaga viata. Nu vedeam pe nimeni in jurul meu, eram doar eu. Nu era nimeni in jur. Nu era decat viata mea si atat. Nimeni altcineva nu era implicat. Era numai filmul meu personal. Interbare: A fost greu de explicat trairea avuta?

Raspuns: e foarte greu. Depinde si de persoana careia ii povestesti acest lucru. Unora nu as indraznii sa le spun acestea niciodata. Cateodata incep sa spun povestea cuiva si Kathy zice ‘haide, nu mai!’ si stiu ca se simte jenata. Ar fi bine daca oamenii ar asculta acestea, dar daca propria mea sotie nu ma lasa sa spun, ce mai! Un singur lucru am invatat din acest lucru, si anume ca mi sa dat ceva, un dar, dar nu stiu ce este. Acesta este adevarul. Mi s-a dat ceva. Nu stiu cum sa-l folosesc. Nu stiu ce mi s-a dat. Mi s-a dat darul de a auzi o Voce pe care nimeni nu a mai auzit-o. Mie mi-a fost dat acest lucru. Va rog sa incercati sa intelegeti ceea ce urmeaza sa va spun. Nu pot sa vand acest dar. Nu pot sa-l daruiesc cuiva. Nu pot arata nimanui nimic. Este al meu dar nu-l pot descrie foarte bine. Si nu-l pot pune pe video ca sa-l arat celorlalti. Mi s-a dat ceva pe care nu-l mai are nimeni! Nici nu pot face un film cu asta ca sa-l vand pe piata. Ar trebui sa vedeti ceea ce eu insumi am vazut! Exista dar, nu exista. As vrea atat de mult sa pot vorbi despre asta, dar pur si simplu NU POT! Cand acel Om ni-a dat acest dar, mi-a zis ‘du-te si fa ce vrei cu acest dar, Larry. Dar nu vei putea scapa de el. Este al meu! STIU ceea ce am vazut, si nimeni nu-mi poate lua aceasta cunoastere. Cunosc si acea Voce, o stiu! Dar nu o pot descrie. Este un lucru sfasietor! Nu o pot imita. Nu exista decat o singura voce ca aceea. Acel Om. Nu mai exista nimeni ca el. El este Acela.

Intrebare: ai auzit alte sunete deosebite in decursul acelei trairi?

Raspuns: O tacere de mormant..

I: Simteai ca te miscai?

R: Nu

I. Simteai ca erai separat de trupul fizic?

R. In masina, cand ma uitam in jos. Atunci eram separat de trup. Apoi am plecat de acolo si am fost tras in sus, apoi m-am trezit in acel loc unde era o liniste adanca. Calm. Plecasem de pe pamant. nu stiam ce sac red, in timp ce ma uitam la trupul meu. Stiam ca eu eram acela , dar stiam si faptul ca parasisem trupul.

I. Ai simtit vreo legatura intre tine si trupul tau fizic?

R. Stiam ca eu eram. Aceasta era singura legatura.

I: Cum percepeai timpul?

R: Aceasta a fost partea care mi s-a parut ca a trecut foarte repede – pe parcursul celor 15 km. Dar cand imi vorbea vocea timpul se scurgea incet; in special revizuirea vietii, tunelul, mingea, asta era incet pentru ca am avut timp sa ma uit la ele si sa le studiez. Timpul trecea de asemenea foarte incet in timp ce ma uitam la luminile albe. Apoi s-a intunecat si din nou mi s-a parut ca timpul trecea greu. A fost intuneric mare pentru o perioada. Era ca si cum eram la o mare distanta de pamant si ma uitam inspre el. Vajjj! Era de parca mergeam cu 130 km la ora..

I: Cum iti era auzul si vederea in starea in care te aflai?

R: Nemaipomenit! Puteam vedea atat intunericul cat si luminile. Fantastic! Era ca si cum puteam privi prin intuneric! Ma uitam si ma uitam incontinuu si totul era intunecat, cu toate acestea il puteam vedea. Iar la capatul intunericului vedeam intuneric.

I: Te simteai singur?

R: Nu. Stiam ca eram singur pentru ca nu vedeam pe nimeni. Dar Vocea era cu mine asa ca nu ma simteam singur.

I: Ai intalnit alte persoane acolo, vii sau moarte

R: Pe nimeni. Toti ma intreaba acest lucru.

I: Cum te-ai simtit in timp ce te aflai in fata Vocii?

R: Uneori imi era teama caci nu stiam unde ma aflam. Dar el imi dadea curaj, ‘esti ok, esti ok’. Dar nu m-a lasat sa ma uit la El! ‘noi nu suntem gata sa te primim inca Larry. Vei merge inapoi.’ Am vrut sa ma uit la el si sa-I spun ‘oh, te rog, nu vreau sa merg inapoi. Vreau sa vorbesc cu tine’. Dar El era cel care vorbea, eu numai ascultam.

I: Daca ai fi putut vorbi, ai fi spus ca nu mai voiai sa te intorci?

R: Nu voiam sa ma mai intorc. Dar gura imi era inchisa! Imi era inchisa si tot ce puteam face este sa ascult ce mi se spune.

I: Cum interpretezi faptul ca nu ai putut sa te intorci sa te uiti inspre unde venea vocea?

R: Era ca o forta. Vocea nu voia ca eu sa ma uit la cel ce vorbea. Nu trebuia sa vad pe cel ce vorbea. Oricum nu cred ca as fi putut sa vad ceva caci era o forta foarte puternica. Nu mi s-a dat voie sa o vad, si asta e tot. Era o voce blanda dar eu ma uitam drept inainte si ascultam.

I: Ce ai perceput in acele lumini?

R: am crezut ca sunt in cer si ma uitam prin galaxie, asa mi se parea. Parca eram acolo sus in cosmos. Si parasisem lumea de aici. Nu mai eram aici. Eram in alt loc, ca si cum eram in spatiu cosmic. Dar nu mai eram in trupul fizic.

I; Ai vazut demoni sau spirite inspaimantatoare?

R: Nu. Doar ca la inceput mi-a fost teama caci nu stiam unde sunt, si-mi era o frica ca de moarte. Am stiut ca murisem cand am vazut revizia vietii. Nu imi era teama ca o sa merg in rai sau iad. Orice s-ar fi intamplat stiam ca totul va fi ok pentru ca gandeam clar si eram constient de ce mi se intampla.

I: Ce ai simtit cand ai vazut cum se derula viata sub ochii tai?

R: Ca atunci cand ma voi intoarce voi lua lucrurile mai in serios. Cu alte cuvinte, sa nu te scoli dimineata sic and vezi o pasare sa o ignori. Inainte, cand diferiti oameni imi vorbeau, eu zicea: “bine,bine”… dar acum cand oamenii imi vorbesc, le ascult fiecare cuvant. Am mai multa mila pentru semenii mei. Nu mai ignor toate lucrurile pe cum faceam inainte. S-ar putea ca ceea ce spun sa sune ca o contradictie. Inainte auzeam numai ceea ce voiam sa aud. Dar acum ascult tot ce mi se spune. Si nu ma mai uit la pasari ca la o pasare oarecare, ci ca si cum ar avea natura omeneasca. Dar in acelasi timp, tot ce vad aici nu mai este real pentru mine. Ceea ce am vazut dincolo a fost adevarata realitate. Aceasta viata pe care o duc este numai o imitatie, caci ceea ce am vazut acolo era realitate adevarata. Iau lucrurile mai in serios si ascult mai mult, dar nu le consider reale. Si totusi ascult in continuare si observ cum ospatarii imi toarna cafeaua in ceasca, dar nu apartine realului. De fiecare data cand pun mana pe o revista, sau ma uit la TV, stiu ca sunt lucruri materiale, dar in realitate ele nu sunt reale.

I: Cum de ai aflat acestea din revizia vietii pe care ai avut-o?

R: Nu stiu. Numai ca ceea ce am vazut era real. Acestea pe pamant nu sunt reale.

I: Toate ti se par mai valoroase ca inainte, dar cu toate acestea sti ca nu sunt reale.

R: nu sunt reale.

I: Ai simtit vreo limita sau bariera

R: Nu.

I: Ai vrut sa te re-antorci la viata de aici, in trupul fizic?

R: Nu. Mi s-a spus ca trebuia sa ma intorc.

I: Cum te-ai simtit cand ai intrat din nou in trupul fizic?

R: M-am intrebat ce se intamplase cu mine! Atunci cand doctorii mi-au spus ca avusesem o traire de Limita dintre Viata si Moarte, atunci am stiut. Auzisem de asta dar nu stiusem de asta. Apoi m-am gandit, ‘am trecut si eu printr-o traire de LMV! Acum ce-o sa fac din asta!’ Apoi am inceput sa vad fotografii in 3 Dimensiuni. Si inainte ca sa imi dea doctorul vreun diagnostic, am stiut ce urma sa-mi spuna, cuvant cu cuvant, dar nu am indraznit sa-I spun! Stiam dinaninte ce urma sa-mi spuna.

Iata o poveste nostima. Intr-o zi eram intr-un mall. Un barbat si o femeie treceau pe langa mine si eu am stiut ca femeia se gandea la un iubit al ei! Alatadata, o ospatara a venit la masa noastra, dar nu a vorbit cu mine, eu insa am stiut ca se certase cu bucatarul in spate la bucatarie. Bineanteles ca mie nu mi-a spus nimic.

Intrebare: Si ai fost deceptionat cand a trebuit sa te

Intorci in trupul fizic?

Raspuns: Numai am acceptat. Data viitoare cand merg acolo voi sti la ce sa ma astept. Nu mai mi-e teama de moarte. De loc, pentru ca deja am fost acolo!

Intrebare: Cum ai ajuns iarasi in trupul fizic?

RAspuns: nu am nici o idée cum am ajuns inapoi, dar pieptul ma durea rau.

Simteam o mare presiune in piept

Intrebare: Ai vreo idée de ce nu ai murit?

Raspuns: Am fost trimis inapoi pentru ca trebuia sa fac

Ceva, si nu stiu ce anume. Sunt aici si ma astept ca acel

Ceva sa-mi sara in fata ochilor, dar nu stiu ce este.

Nu am nici o idée. Nu am nici o IDEE! Poate trebuie sa

Salvez pe cineva care va fi intr-un accident de masina,

Sau altceva, dar stiu ca sunt aici pentru un motiv anume.

Stiu asta, dar nu ma intreba cum stiu, dar stiu ca trebuie sa fiu aici. Nu am nici o idée.

Intrebare: Cand priveai revizia vietii, erai judecat in

Vreun fel de cineva?

Raspuns: Nu. Intregul film mi-a aratat unde am fost

Si ce am facut. ‘Acesta esti tu, Larry. Aci te afli. Ce o

Sa faci cu ce ai aflat? ‘

Intrebare: Ti-a fost rusine, sau ai simtit bucurie?

Raspuns: Stiam ca eu eram in film, si eram foarte

Emotionat. Imi era teama. Stiam ca murisem, si acum

Gata. Asteptam sa se termine filmul si stiam ca va fi

Sfarsitul vietii mele. Boom! Si gata. ‘aceasta a fost viata

Ta, si tot ce ai facut. Gata. Boom!. Acum esti aici sus cu

Stelele si aceasta minge portocalie. Dar vocea mi-a zis

Ca trebuia sa ma intorc. Mi-a spus ca se terminase.

Nu mai ai mult Larry, dar te vom trimite inapoi. Pentru

Un motiv anume, dar nu-mi aduc aminte ce. Nu mai stiu ce.

Intrebare: ai povestit aceasta cuiva cand ti-ai revenit

Raspuns: primul doctor caruia i-am povestit mi-a zis ‘eu sunt doctor in medicina. Nu ar trebui sac red in

asa ceva. Dar Larry, te cred pentru ca am vorbit cu alti

doctori care au mai auzit de astea. Tu esti primul meu

pacient de la care am auzit asta. Nu ar trebui sa credem

in asa ceva, dar uite ca se intampla.’ Era de partea

mea dar nu ar fi trebuit sa fie asa. (pentru ca ear un om

de stiinta).

Intrebare: Cand vorbeai cu ceilalti despre cele petre-

Cute, te ajuta asta sa-ti clarifici anumite lucruri?

Raspuns: Am vrut sa spun tuturor despre aceasta.

Dar unii ascultau si zicea ‘ ei, bine,bine…’ si eu stiam

Ce gandesc, ca nu ma credeau, dar eu nu puteam sa

Le spun ca stiam ce gandesc. Atunci ma intrerupeam

Singur si ziceam “ Se mai intampla si din astea”, si

Schimbam subiectul.

Intrebare: Ai vorbit cu un reverend, Tod, despre asta? Raspuns: Da. El stia ca eu stiam despre ce vorbeam.

Intrebare: Crezi ca aceasta ti s-a intamplat pentru un

Motiv anume?

Raspuns: Da. Trebuie sa fac ceva. Este un motiv anume

Asa cred eu. Intrebare: Te-a afectat in felul in care privesti menirea

Ta in viata?

Raspuns: Da, vreau sa stiu pentru ce sunt aici

Intrebare: ti s-au schimbat ideile despre viata?

Raspuns: Da. Acum iau lucrurile mai in serios, dar nimic

Nu este real, este doar materie.

Intrebare: Ti-a afectat cursul vietii?

Raspus: Da si nu. Totul este la fel, dar acum lucrez

Cu veteranii mai mult. Fac mai multe cu ei, ca sa imi

Aduc aportul pe cat este in putinta. Imi aduce multe

Satisfactii acest lucru. Daca as putea sa fac acest

Lucru 24 de ore pe zi, as face asta. Acum ne ocupam

De o placa memoriala.

Intrebare: ti-a schimbat aceata experienta atitudinea

Si sentimentele pe care le ai fata de tine insuti?

Raspuns: intr-un fel m-a facut sa ma simt mai puternic.

Nu mai sunt un nimeni, am si eu o importanta in lumea

Asta, dar bineanteles nu pot dovedi asta. Asta se petrece

Numai in interiorul meu. Nu merg prin viata laudandu-ma

Cu asta. Sunt cineva pentru ca mi s-a dat ceva unic.

Nu mi-am dat seama de asta decat mai tarziu, si am prins

Curaj. La inceput nu-ti dai seama de asta

Intrebare: A afectat in vreun fel modul in care te porti cu

altii?

Raspuns: Ascult mai mult acum. Sotia mea crede probabil ca sunt la fel, dar asta pentru ca ea nu intelege.

Pur si simplu nu vrea sa vorbeasca despre asta. Nu stiu daca sotzii sau sotziile celor care au avut experientze asemanatoare mie intzeleg ceva din cele ce le spunem.

Intrebare: S-a marit dorinta de a-I ajuta pe ceilalti?

Raspuns: Da, dau mai multa atentie celorlalti, la cele ce-

mi povestesc ei. Dar nu-I las sa ma copleseasca, sa

exagerez cu atentia ce le-o dau.

Intrebare: Ai o abilitate mai mare acum de a-ti exprima

Iubirea fata de ceilalti?

Raspuns: Da.

Intrebare: Ii accepti pe ceilalti asa cum sunt ei?

Raspuns: Da. Si inainte ii acceptam pe cei din jur, dar

acum cu mult mai mult. Spre exemplu, nu-mi vine a crede

ce a facut bin Laden cu turnurile gemene, a fost un lucru

oribil. Trebuie sa ne scapam de clovnul acesta, dar nici

nu cred ca e bine sa mergem acolo si sa omoram mai

multi oameni. Doua greseli la un loc nu fac ceva drept.

Am putea rezolva asta si in alt fel. Poate gresesc, dar

Asa simt eu

Intrebare: A avut aceasta traire vreun efect asupra

Credintei tale religioase sau spirituale?

R: nu, sunt la fel cum am fost inainte

I: A afectat cat de des te duci la biserica

R: Nu

I. Cum ti-a afectat senimentele interioare pe care le ai

despre Dumnezeu?

R. Inca cred in EL, asa cum am crezut si inainte. Dar

este un lucru pe care nu-l intzeleg. Nu am fost un

habotnic, ci numai eu un oarecare Ion, un muncitor in

constructii, care mergeam in legea mea, beam o bere cu

prietenii intr-un bar – si ceva batai bune din cand in cand.

De ce m-a ales pe mine? Asta nu inteleg eu.

I. Crezi ca vocea auzita a fost a lui Dumnezeu?

R. Da. Era Omul.

I. Ti-a fost frica de moarte inainte?

R. Nu, nu m-am gandit la asta niciodata. Nu se stie daca

am avut un stop cardiac, am lesinat, mi-am pierdut

cunostinta. Nu stie nimeni ce s-a petrecut cu mine.

Nu au putut ajunge la o concluzie. De aceea m-au

Intrebat daca luasem droguri. Nu mai bausem din 1991.

Nu am luat niciodata droguri. Si nici nu luasem vreun

Medicament inca, pentru ca era prea dis de dimineata.

I. Ti-ai revenit la normal oarecum repede?

R. Am fost in spital timp de o saptamana, dar cand m-am

Intors acasa, a durat un pic pana am intrat in normal. Pentru ca tot ce citeam, sau vdeam la TV era in 3

Dimensiuni. Cand ma uitam la TV vedeam ca nimic nu

Era real. Asa ca nu mai eram interesat de TV pentru ca

nu era real. Era ca si cum traiam intr-o lume a mea. Nimic

nu era real, si inca tot asa este. Dar cand s-au intamplat

Cele ce s-a intamplat, acolo era CU ADEVARAT real.

Singurul lucru real este ceea ce mi s-a intamplat mie. Si

aici sunt real, am carne si oase, dar REALITATEA

Adevarata acolo era.

I. Ce crezi tu despre moarte?

R. Aceasta e idea mea. Vom merge intr-un loc mai bun. Un loc adevarat. Aici nu e realitatea. Vom merge intr-o

lume REALA. Acum suntem aici pentru un timp oarecare

Vom merge inapoi in lumea REALA.

I. Ai vreo parere despre reancarnare?

R. Nu stiu nimic despre asta. Nu citesc prea mult, dar

am citit o data o carte despre viata dupa moarte care se

petrece in mortile clinice, am citit pentru ca asta mi s-a

intamplat si mie. Cred ca am citit cam cinci carti in viata

mea. De obicei citesc numai ziarul, adica pagina de sport.

I. Ai avut niste abilitiati psihice ca urmare a acestei

experiente?

A. La inceput stiam ce urma sa spuna unii oameni

cu care vorbeam. Si apoi cea de-a 3-a Dimensiune!

Mi-am luat ochelari noi ca sa ma lase in pace, dar nu mi-

au schimbat abilitatea de a vedea in 3D. A fost ciudat,

cum se intampla uneori unele lucruri.

I. Ati avut presimtiri cu privire la unele lucruri?

R. Da, mi s-au intamplat multe lucruri de felul acestea.

Inainte ca cineva sa bata la usa, stiam cine era si ca era

acolo in fata usei. Cand se apropia o masina, stiam ca

erau prietenii mei. Suna telefonul. Stiam si ca va suna

si cine era persoana care suna. Si acum am astfel de

presimtiri, dar nu la fel de des ca inainte

I. Credeti ca sa schimbat ceva in felul in care puteti

asimila sau invata anumite lucruri?

R. Da, intr-adevar abilitatea mea de a invata s-a inbuna-

tatzit! E greu de explicat. De exemplu, business-ul,

despre care eu in mod normal nu stiu mai nimic, dar

cateodata inteleg anumite conceptii cu mare rapiditate.

I-am explicat acest lucru si doctorului meu. Astfel de

Lucruri mi se intampla. (spune o poveste despre ce

s-a intamplat cand a cumparat niste teren).

Cu ani in urma nici prin cap nu mi-ar fi trecut asemenea

ganduri prin cap, cum merg lucrurile in acest domenui.

Si uite ca am reusit!

I. Deci mintea ta acum lucreaza altfel?

R: Da!

I. Vrei sa zici ca mai multa imaginatie, creativitate?

R. Da! Absolut diferit! Vin cu niste idei care nicio-data nu mi-ar fi trecut prin minte, si iese bine!

I. Inainte de a avea aceasta traire, simteai in vreun fel

vreo legatura cu spirite sau ghizi?

R. Cateodata da, cateodata nu. Eram in clasa a patra.

Ne jucam ‘ascunde guma’ fiindca nu putusem iesi, caci ploua afara. (Povesteste cum de cate ori un elev

ascundea guma, stia perfect unde era. Profesorul i-a

zis ca triseaza, si l-a dus la director, el a zis, “nu trisez”.

I-a spus directorului sa aleaga un numa intre 1 si 10, si

Larry il ghicea de fiecare data. L-au trimis acasa cu o

Notita si au cerut sa vina mama sa vorbeasca cu profe-

sorul si cu directorul. Dar niciodata n-a aflat ce au

discutat intre ei. Mai tarziu, in timp ce era in armata,

o data juca carti, si stia fiecare carte pe care ceilalti

o aveau in mana. Le-au spus sa ascunda un creion,

iar Larry stia unde il ascundeau de fiecare data. L-au

dus la un doctor sa afle ‘ce se petrece cu el’. Doctorul

i-a spus ca e bine sanatos, sa nu se ingrijoreze de asta. I. Deci ai avut abilitati psihice inainte.

R. Din cand in cand, nu tot timpul. Depinde in ce stare

sunt. Nu pot forta acest lucru. Se petrece independent

de vointa mea. Cu cat imbatranesc cu atat se intampla

mai rar.

I: Ce parere ai despre sinucidere?

R: nu cred ca e bine sa faci asta. Ar trebui ca procesul

Sa fie lasat sa se produca in mod natural. Nu trebuie

grabit. Nu stiu ce se intampla cu asemenea persoane,

unde vor merge.

I: Ce crezi tu ca inseamna moartea?

R: Este o dimensiune. Ai mai fost aici. Apoi te intorci

Tot aici, in aceasta lume noua. Asa vad eu lucrurile.

I: Ai crezut in rai sau iad inainte de a avea aceasta experienta?

R: Cand eram copil. Daca esti baiat bun vei ajunge in

Rai; daca esti rau, vei merge in iad.

I: Si acum, mai crezi in rai sau iad?

R: Da. Toata lumea va merge in rai!

I: Si iadul?

R: Nu am avut nici o traire despre iad, asa ca nu stiu

cum este acolo.

I: Ai sentimentul ca totusi exista un iad?

R: Da. Oriunde s-ar afla el. Nu cunosc prea multe cu

privire la religie. Nu stiu prea multe in general. Probabil

ca am fost cel mai mare necredincios care a mers

vreodata pe pamant, si cu toate acestea am ajuns in

acest loc minunat. Stiu ca nu am dus o viata buna. Nu-mi conduceam viata dupa Biblie, am fost numai un

muncitor in constructii, un soldat prost.

I: Deci daca tu ai putut merge acolo si avea o astfel de

traire, atunci oricine ar putea sa treaca prin acelasi

lucru?

I: banuiesc ca da. Depinde de ce-ti va spune Omul.

Daca iti petreci viata ucigand, nu cred ca vei ajunge in

acelasi loc . Sau cineva ca bin Laden, stiu deja unde

va merge, are deja un loc aparte pt el; nu stie asta insa

viata lui e deja pecetluita.

I: Dupa aceasta traire ai mai citit Biblia?

R: Nu am citit niciodata Biblia.

I: Inainte de a trece prin aceasta experienta, ai mai

auzit de viata dupa moarte?

R: Foarte putin – putin la televizor. Dar n-am stiut ca mi

se va intampla mie. Nici macar intr-un milion de ani, dar

totusi s-a intamplat. Credeam ca voi muri de batranete si

ca probabil voi ajunge in Iad. Da, chiar asa gandeam.

I: Cei cu expreriente de LMV (Limita dintre Viata si Moarte)

se intorc si sunt atat de schimbati dupa aceea,

cateodata au greutati in casnicie. Ai trecut prin

schimbari cu privire la casnicie?

R: Dintotdeauna am avut probleme, acum s-au

accentuat. Dar nu cred ca din cauza asta, sau poate

ca da…

I: Ai impresia ca esti mai sensibil la sunet sau lumina

acum?

R: Galagia ma deranjeaza.

I: Ai simtit vreodata ca mainile iti emaneaza energie?

R: Din corp! Corpul imi radiaza mai tare. Inainte aveam

poate o radiatie de 2-3cm, acum este cam de 12cm. Stiu

asta. O simt. E un lucru pozitiv, cred. Simt manunchi

de energie din corp.

I: Ai zice ca acest lucru reprezinta o ‘crestere’, o ‘evolutie’

spre bine pentru tine?

R: m-a schimbat intr-adevar, dar innauntrul meu. Stiu

anumite lucruri. Este greu de explicat.

I: O alta persoana cu trairi asemanatoare mi-a spus

o data, “Nu-mi dau perfect seama ce anume lucruri

cunosc. Dar tu, intreaba-ma si vom vedea! “

R: Sunt absolut de acord cu ce ti s-a spus, suta la suta.

Ar fi trebuit sa ma vezi in perioada cand abia se

petrecuse acest lucru cu mine! M-am gandit “ce grozav!” La inceput mi-a fost teama, dar incet, incet

am inceput sa-mi revin, sa fiu din nou cu picioarele pe

I: Un altul cu experiente ca ale tale mi-a zis ca era ca

Si cum ea ar avea pe cineva care o ocroteste, o ajuta. Ai vreodata acest sentiment?

R: Vorbeste cu acea fiinta?

I: Nu am intrebat-o!

R: eu vorbesc cu ea. Nu stiu cine este acolo de ma ajuta

dar stiu ca cineva este acolo. Sunt absolut convins

de asta. Absolut. Este cineva sau ceva… cateodata vorbesc cu ei. Le spun “iti multumesc, ai avut dreptate!”

Sa spunem ca vreau sa dau masina cu spatele, iar vocea

zice : nu face asta. Sa zicem ca nu o ascult. Mi s-a

intamplat asta. Am ignorat-o, n-am ascultat-o, si te

trezesti ca dai peste ceva. Dar daca ascult de acea

voce, nu am niciodata asemenea probleme. Asa sa-mi

ajute Dumnezeu! Daca o ascult, toate merg struna.

I: Este cu adevarat o voce pe care tu o auzi?

R: Nu este ca cineva care vorbeste cum vorbesc eu cu

tine. Este o voce interioara care iti vorbeste. Am auzit-o

putin cand eram mai tanar, dar acum aud mai clar. Este

mult mai tare. Si rad in sinea mea “da, iarasi a avut

dreptate!” Asculta acea voce, fiindca are dreptate 100%.

O aud cel putin o data pe zi.

I: Mai este ceva cu privire la trairea ta despre care nu

am vorbit?

R: Nimic nu este real. Este realitate, dar nu chiar real. Cu

asta am ramas cel mai mult. Mi-a ramas intiparit. Ascult

oamenii cu seriozitate. Dar nu lucrurile. De exemplu

pickup-ul meu – am calcat o caprioara. Nu m-am necajit

tare. Nu am chiar atata nevoie de pick-up! Inante sa am

exprerienta de LMV, ma ingrijoram – peste poate, ce mai!

Acum sunt mai relaxat, mai calm. Stiu ca totul va fi bine. Experienta aceasta este atat de greu de explicat.

Ceea ce vedem aici nu are de-a face cu realitatea adevarata.

Tot ce vedem este facut de om. Ceea ce este acolo

nu este omenesc. Este real. Si tot nu stiu ce fac aici.

N-am nici o idée. Insa stiu cand vei ajunge acolo (in

cealalta lume) ca vei vorbi cu cineva. Eu ascultam.

Asculta! Am auzit pe cineva care vorbea ca si cum avea

putere, autoritate; dar o autoritate blanda. Care ghida –

tu esti cel ce alegi. Ce vrei sa faci? Acolo era Iubirea

dar eu am hotarat sa nu merg spre lumina, inca.