Descrierea experientei:

Aveam 20 de ani, eram student, era în anul 1968. Împreună cu niște prieteni, ne injectam Procaină intravenos. Era foarte riscant ce făceam, fiind o linie foarte fină între o doză satisfăcătoare și supra amplificarea ce putea duce la moarte. Desigur, la 20 de ani te crezi nemuritor.

M-am ridicat, simțeam nevoia să vomit, m-am dus repede la baie împreună cu unul dintre prietenii mei. M-am așezat în genunchi, cu capul deasupra toaletei. În acel moment mi-am pierdut cunoștința, dar nu cred că am căzut. Dintr-o dată eram într-un tunel foarte lung și întunecat. Nu-mi amintesc nimic despre faptul că am avut sau nu am avut corp. Ceea ce era cu adevărat cel mai proeminent, era lumina roșie-aurie de la capătul tunelului. Era cea mai frumoasă culoare pe care o văzusem în viața mea, și dinainte de experiență, și de atunci încolo. Aveam un impuls copleșitor de a trece prin tunel și de a mă îndrepta spre lumină. Dintr-o dată au apărut niște siluete vagi în robe negre ce păreau să îmi facă semne. Aceste siluete erau chiar la capătul întunericului, aproape de lumină, dar nu în ea. Aveam senzația precisă că sunt rude de-ale mele decedate, dar nu recunoșteam pe nimeni în particular drept vreun bunic, la acea vreme aveam trei care muriseră.

Nu îmi era deloc frică. Dimpotrivă - îmi doream foarte tare să trec prin tunel și să ajung în această lumină incredibil de frumoasă, caldă și primitoare. Siluetele în robe nu erau nici pe departe la fel de ademenitoare ca lumina.

Apoi, desigur, m-am întors. N-am idee cât timp a trecut, și nu l-am întrebat pe prietenul meu. Doar i-am mulțumit, m-am ridicat și m-am întors în living. Cred că în acea zi nu m-am mai drogat, dar nu știu sigur. Îmi amintesc cu siguranță că nu le-am povestit prietenilor experiența mea.

Cred că au trecut cel puțin 25 de ani până am povestit cuiva, și asta după ce am auzit la televizor oameni care povesteau despre experiențe similare.

Înainte de a avea acea experiență nu auzisem în viața mea despre așa ceva.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 1968.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Supradoză de drog (Procaină).

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Da. Procaină injectată.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Totul a fost prea vivid ca să fie considerat un vis, în special culorile. Cel puțin așa a părut.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Nesigur. Nu știu. Nu aveam un corp de care să fiu conștient, dar nici nu se simțea lipsa corpului.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost inconștient.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Dimensiunile tunelului erau ciudate, părea să fie foarte lung și foarte scurt în același timp.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu. Nu a existat niciun sunet.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. Un tunel lung ce părea să fie lung cât câteva blocuri de oraș. Întunecat ca smoala. Îngust.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau încă trăiesc pe Pământ? Da. Vreo șase siluete ce purtau robe negre. Erau la capătul tunelului, chiar pe partea în care mi se deschidea lumina. Am avut senzația clară că erau rude de-ale mele decedate, și că voiau să merg cu ele, dar nu s-a rostit niciun cuvânt, nu s-a făcut niciun gest, nu s-a auzit niciun sunet.

Ați văzut vreo lumină? Da. O lumină roșie-aurie incredibil de frumoasă, la capătul tunelului. Părea că sunt într-un tunel de lungimea câtorva blocuri, suficient de înalt cât să stau în picioare, cu o deschidere largă în capăt, deschiderea era mai înaltă decât tunelul în sine.

Vi s-a părut ca ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Nu.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nesigur. Tunelul părea foarte închis. Părea că singurul mod de a ieși de acolo era prin înaintarea în lumină. Am avut sentimentul că odată intrat în lumină nu mai exista cale de întoarcere.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Nu am avut nicio senzație a corpului. Pur și simplu nu l-am luat în considerare.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Niciuna.

Care este religia dvs acum? Niciuna.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței ca urmare a experienței? Da. Nu mă tem de moarte, înclin să cred că poate fi foarte plăcută. Cu toate astea, voi lăsa natura să își urmeze cursul.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Nu a afectat nimic.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Lumina, și promisiunea pe care o reprezenta aceasta - a fost cea mai frumoasă parte. Cea mai rea parte? Poate faptul că a trebuit să mă întorc, neputând să înaintez în lumină.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Am povestit doar la trei persoane. Două erau femei din familia mea care citiseră volume grele din ”The National Enquirer” și ”The star”, astfel că tind să nu le iau în considerare reacțiile. Celălalt este un prieten care mi-a spus că crede că a fost vorba de o halucinație vizuală provocată de droguri și eliberarea naturală de endorfine.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Nimic. Aș fi curios despre reacția ”voastră”, și dacă ați mai auzit despre astfel de experiențe din partea altor persoane. Am pus ghilimele pentru că mă întreb dacă citește cineva ce am scris aici, simțindu-mă oarecum naiv în acest punct. De ce fac asta?