Descrierea experientei:

Era in Feb 5, 1999 si in timp ce puneam pe la usi ziarul nostru local din Tennessee, ascultam la radio programul lui Art Bell. Imi placea sa ascult cum altii descriau experientele lor de LMV. Mi se spusese ca eram complet nebuna cind am incercat sa descriu experienta ce o traisem si eu acum 40 de ani pe cind aveam cam 5-6 anisori. Nu stiu daca este anormal ca un copil la acea virsta sa aiba o asemenea traire.

Tot ce stiu este ca eu am avut aceasta traire!!! S-a petrecut in timpul verii. Tata incerca si el cum se pricepea sa creasca singur un copil. Eram printre acei copii pe care nimeni nu-I asteapta cind se intorc acasa de la scoala. Pe vremea aceea era un lucru neobisnuit. Tata ma ducea uneori la un riu unde innotam impreuna cu alti copii de virsta mea.

Din pacate in mijlocul riului era o groapa adinca. Cred ca nu mai este nevoie sa spun ca habar n-aveam sa inot. Imi amintesc cum in timp ce ma duceam la fund pentru a treia oara, mi-am dat seama ca voi muri. Eram pe cale de a muri si eram perfect constienta de acest lucru. Nu voiam sa mor. Urmatorul lucru de care am fost constienta a fost un tunel la capatul caruia se vedea stralucind o lumina. Acolo se afla un grup de oameni. Stiam ca erau rudele mele. Am avut sentimentul ca cei doi bunici ai mei erau acolo. Cineva, cred ca unul din bunici a inceput sa-mi vorbeasca.

Mi s-a spus ca TREBUIA sa ma intorc inapoi. Ca trebuia sa invat niste lectii de viata, dar eu nu voiam sa ma mai intorc, chiar acum, uneori imi doresc sa nu ma mai fi reintors, dar bunicul a avut dreptate, am invatat intr-adevar multe lectii de la viata. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este un brat ce ma tinea. Era tata. Ma salvase!!! Am incercat dupa aceea sa povestesc cele vazute dar nimeni nu m-a crezut. Niciodata !!!!!!!! Timp de 40 de ani am purtat aceasta traire cu mine. In aprilie voi implini 46 de ani. Rudele (da, sint convinsa ca eie erau: bunicii, bunicele, matusi, unchi, toti cei ce trecusera deja pragul) au avut dreptate. Erau multe lectii de invatat in viata, oh, ce lectii grele am invatzat. Lupta cu drogurile de care m-am lasat acum 13 ani. Iertarea pentru ranile pricinuite, minia cauzata de lucruri petrecute in viata mea si de care nu eram responsabila in mod direct, si multe altele. Aceasta traire m-a facut sa inteleg ca moartea nu este ceva de care trebuie sa ne fie teama. Ca ne aflam aici pentru a invata anumite lucruri, sa avansam si alte lucruri asemanatoare.

Cind re-traiesc aceasta experienta ma apuca plinsul. Sint pur si simplu devastata o zi intreaga caci nu eu am cerut sa invat aceste lectii. De asemenea acum cred in reincarnare (am avut o serie de vise care au fost f. reale si nu stiu daca sa le clasific in aceeasi categorie cu trairea de LMV avuta, am vazut niste locuri pe care mai tirziu le-am vazut pe viu). In plus aceasta traire m-a facut sa respect viata tuturor fiintelor vii de pe acest pamint.

Stiu ca am avut mult timp sa ma gindesc la cele traite atunci in copilarie, sa analizez totul, dar pot sa spun ca a avut o mare influenta asupra vietii mele. Intr-un fel simt ca m-am nascut chiar in momentul acelei trairi, ca a fost de fapt un inceput al drumului vietii mele si ca datrorita ei am devenit un altfel de om. Ca nu mai puteam fi ‘normala’ ca inainte. Ca nu mai puteam face parte din ceea ce oamenii considera societatea normala. Nu stiu daca altii care au avut trairi asemanatoare simt la fel ca mine. As fi curioasa sa stiu daca si altii au avut un simtamint asemanator.

Va multumesc ca m-ati asculat.