Descrierea experientei:

In decursul vietii mele am trecuit prin niste experiente interesante. Deoarece sintem crestini, inteleg foarte bine ca nu trebuie sa ne cladim credinta in urma experientelor avute, dar trebuie sa marturisesc ca dupa convorbirea avuta cu un inger, precum si cu numeroase entitati demonice, si dupa ce am fost atacat fizic de unul din acestia, pot spune ca ele mi-au intarit credinta in adevarul celor ce sint scrise in scriptura. Apropos, aceste entitati demonice nu au nici o putere asupra noastra, in afara de puterea pe care noi insine le-o dam.

Trebuie sa recunosc in fata dumneavoastra ca credinta mea nu este atit de mare ca a altora. Si eu am avut experienta Mortii in 1986. Intr-o buna zi voi sta jos si voi descrie in detaliu cele traite. Mi-au trebuit 5 ani ca sa pot vorbi despre cele intimplate iar asta am facut-o intr-o seara cind eram impreuna cu vreo 30 de elevi de liceu la o cabana unde lucram in calitate de indrumator si sfatuitor din partea bisericii. Numai atunci mi-am dat seama de anumite lucruri care s-au petrecut in acea zi de octombrie 8, 1986.

In momentul cind s-a intimplat acest incident eram Director si inginer de statie al unui program de radio din statul Utah. Transmitatorul de unde FM la care lucram m-a electrocutat. Stateam pe podea si inspectam circuitul de transformatoare. In acel moment 4500 de volti la jumatate de amperi au strapuns lanterna ce-o tineam in mina stinga, au trecut prin mina si au iesit prin mina stinga. Din gura mi-a iesit un tipar ingrozitor microfonul din camera alaturata era deschis, asa ca toti ascultatorii din vestul lui Wyoming si Montana, sudul lui Idaho si din nordul Utah-ei mi-au auzit tipatul. Nu mi-am dat seama ca am tipat.

Nu pot sa va spun cit a durat experienta, mie mi s-a parut ca a durat mult, dar se poate sa fi durat numai citeva minute. Era aproape ca o parodie. M-am gindit la desenele animate unde personajele sint electrocutate, bratele li se ridica in aer, si le poti vedea scheletul si conturul corpului. Am avut imeiat senzatia ca bratele imi fusesera intinse la limita. Apoi mi-am dat seama ca de fapt se vedea conturul corpului. Mi-am intors capul sa ma uit drept inainte, dar acolo era transmitatorul. Un transmitator FM (de unde lungi) poate avea o marime de la un dulap de haine pina la o camera mare. Acest transmitator avea 5000 wati si avea marimea unui dulap mic ce se afla in mijlocul camerei.
In loc sa vad transmitatorul, ma uitam in ceafa capului. M-am miscat putin in fata si atunci am vazut ca ma uit la proprii ochi. M-am uitat in jos si am vazut ca bratele imi atirnau de o parte si alta. Eram inca in picioare. Am incercat sa ma razem pe bratul sting, dar sint sigur ca din cauza unei iluzii vizuale, bratul sting mi s-a indoit. M-am speriat un pic, si in acelasi timp am simtit cum am sarit spre spate, si mi-am vazut spatele, in timp ce stateam acolo, in picioare.
M-am uitat in jurul camerei, apoi inapoi la brate si miini. Dupa cit imi dadeam seama, ma uitam la un contur al corpului meu. Ca si cum as fi fost invizibil dar in acelasi timp conturul corpului era vizibil. Nu am vazut nimic deosebit in camera unde se afla transmitatorul. Nu vedeam lumini puternice; nu erau alte fiinte in jur. Eram numai eu si camera in care ma aflam. Dar imi amintesc ca am simtit o Pace si o multumire adinca. Ma distra faptul ca puteam intra si iesi din corp. Singurul gind ce-l aveam atunci era ca moartea nu-mi provocase nici o durere.

Nu a durat mult. Am simtit o presiune la spate, ca o mina care ma impingea, si in timp ce aceasta presiune crestea am simtit ca sint din nou in corp. A fost ca senzatia unui fermoar. Aceasta senzatie am simtit-o de-a lungul bratelor pina in virful degetelor. Apoi mi-am simtit picioarele, apoi mijlocul, din nou, ca si cum un fermoar s-ar fi inchis. Nu mai ma simteam separat de corp.

In timp ce eram impins in corp, am simtit, nu auzit, niste cuvinte ce mi s-au spus. Foarte simple si la subiect, "Inca nu ai terminat treaba As dori mult sa-mi aduc aminte exact cuvintele auzite (sau mai bine zis, simtite), dar acesta era sensul lor.

Abia dupa 5 ani, in acea seara despre care am amintit, am povestit pentru prima data acea experienta. Pe cind descriam imaginea fermoarului ce se inchidea in jurul corpului, am inghetat, si am re-vazut totul dintr-o data, dar de data aceasta am vazut cine ma impinsese si-mi vorbise. Era Yeshua Hamashia, care este numele lui Isus Cristos in ebraica. Elevii se uitau la mine si nu intelegeau ce se petrece cu mine. Stateam acolo ca un manechin si priveam in gol, retraind totul din nou. Pentru prima data am vazut cele ce s-au intimplat dintr-o alta perspectiva, a unui observator obiectiv, si l-am vazut pe Isus cum ma impingea in trup, il vedeam cum imi vorbea. Apoi m-am intors spre copii si le-am spus ce vazusem.

Dupa ce se inchisese fermoarul, menagerul statiei, Gary Girard, a venit inauntru, si ii mirosea gura a tigari de la o posta, m-a intrebat: esti bine? Ce s-a intimplat, te-am auzit tipind!"

M-am uitat la el si am zis, "cred ca am fost electrocutat."

"Atunci trebuie sa te ducem la spital. Am fost de acord si atunci Gary m-a ridicat de jos. M-am dus in biroul de la intrare, m-am asezat la receptie si am sunat-o pe logodnica mea a raspuns la telefon sora ei. In timp ce o asteptam pe logodnica mea sa vina la telefon, mi-am dat seama de un miros de arsura. Am mirosit mina stinga, apoi bratul sting M-am uitat la imbracaminte. Pe vremea aceea ma imbracam foarte elegant, asa cum trebuia sa fie un Director de statie. Purtam o cravata subtire, o camasa frumoasa, si o jacheta neagra foarte moderna. M-am uitat la jacheta si am vazut o gaura de marimea unui fir de telefon. Mi-am dat jos jacheta si m-am uitat la mineca, am mai vazut inca o gaura. Mi-am suflecat camasa si am vazut o rana
Rana se afla pe bratul sting, aproape de cot, si avea consistenta unui curcan copt, si avea cam aceeasi marime. In centru era o pata neagra iar in jurul ei se aflau niste cercuri negre. In cele din urma logodnica mea a raspuns la telefon si i-am povestit ce s-a intimplat apoi i-am spus sa vina la Spitalul Bear River din orasul Tremonton. Cind am ajuns la spital am fost vazut imediat de doctor si i-am auzit vorbind despre un posibil cateter. Mai avusesem un cateter cind mi se re-construisera urechile prin 1981. Experienta fusese neplacuta si dureroasa dar mi se paruse o inventie extraordinara. Cu toate acestea, acum nu mai voiam sa mi se aplice aceasta procedura.

Sora de spital mi-a explicat ca atunci cind cineva era electrocutat, calea strabatuta de electron prin corp este omorita. Daca asa de multa tesatura din corp trebuie eliminata, atunci rinichii vor fi suprasolicitati. Le-am spus ca nu aveam nevoie de asa ceva dar ei au insistat. I-am intrebat ce trebuia sa fac ca sa le dovedesc ca nu aveam nevoie de caterer. Ei mi-au spus sa urinezi. Le-am spus ca pot umple o galeata daca asta imi cer. Dupa aceea m-au trimis cu o ambulanta la circa 70 de mile pina la o clinica de arsuri din orasul Salt Lake City la Universitatea din Utah.

Am fost vazut de un doctor si cam 6 sau 8 studenti. Dupa aproximativ 30 de minute de teste si intepaturi a venit un Doctor Sef sau chirurg. A inceput sa-mi maseze picioarele si degetele de la picioare, inspectindu-ma in acelasi timp. S-a uitat la celalalt doctor si a intrebat "Unde este rana prin care a iesit curentul electric? Nu o vad?"

Celalat doctor a zis ca se afla in bratul sting. Doctorul Sef s-a uitat la brat si era evident ca acolo se afla rana respectiva. Apoi mi-a verificat bratul sting si degetele de la mina stinga. In acest timp ceilalti interni se oprisera din lucru si ascultau dialogul. Doctorul Sef s-a uitat din nou la celalat doctor si a intrebat Nu vad rana pe unde a intrat curentul, unde este rana de intrare?"

Atunci s-a facut o liniste de mormint in camera si toti internii s-au oprit din lucru. Toti ochii s-au indreptat spre doctor, iar acesta s-a uitat la Doctorul Sef si i-a zis "Punctul de intrare este in mina dreapta, intre degetul mare si aratator."

Doctorul Sef a facut o figura ca si cum nu credea acest lucru si a venit sa verifice partea dreapta a trupului in timp ce ma aflam intins pe masa. A inceput sa verifice mina dreapta, intre degetul mare si aratator si a gasit acolo arsura de gradul intii. S-a uitat la ceilalti doctori din camera, apoi din nou la rana initiala si apoi la rana facuta de curent la iesirea din trup de pe bratul sting. S-a uitat de citeva ori ca sa fie sigur ca ceea ce vede este intr-adevar real. Ceilalti doctori si interni priveau in tacere. Cu un oftat adinc, Doctorul Sef s-a uitat la mine si a zis, "Habar nu am cum ai reusit sa faci asa ceva si nu-mi vine sa cred ca stau de vorba cu tine. Fiule, ar fi trebuit sa fi mort. Este un miracol ca esti inca printre cei vii. "

Stateam acolo pe masa sa absorbeam tot ce auzeam. Tot ce voiam era sa plec de acolo si sa ma duc sa maninc un hamburger mare. Apoi totul s-a incheiat foarte repede. Mi s-a dat o crema antibiotica si un bandaj si mi s-a spus ca rana se va vindeca in curind si sa schimb bandajul des. A durat citeva luni pina cind mi s-a vindecat rana si in cele din urma si pata neagra din mijloc a disparut. Nu mi-a mai rams decit o pata inchisa la culoare cam de 8 cm pe bratul sting, care din cind in cind ma maninca rau de tot. Din cind in cind simt niste spasmuri in bratul sting. Citiva dintre nervi au fost afectati permanent. Astazi aceasta experienta imi pare ca un vis. Dar zilnic cind vad urma de rana imi aduc aminte de cele intimplate si ca a fost cu adevarat real.

Poate acum intelegeti cum se face ca credinta mea nu este de loc mai mare decit a unui crestin obisnuit. Am vazut ca este viata dincolo de moarte. Am simtit mina Domnului pe mine. Am vazut cele prin ce-am trecut din perspectiva unui simplu observator. Evanghelia lui Ioan, citatul 20:29 (NIV) "...Fiindca m-ai vazut, crezi; fericiti sint cei care n-au vazut dar au crezut . Este adevarat ca fusesem crestin cu mult intainte de aceasta experienta , dar am dubii si ezitari in ceea ce priveste cine sint eu si de ce sint aici, dar nu am nici o scuza caci am fost in lumea de dincolo.

Rhettman A. Mullis, Jr.

Presedinte - Ministerul Bisericii in Actiune
www.church-in-action.org