Descrierea experientei:

În 1985 la vârsta de 11 ani, am făcut gripă. Gradual s-a transformat în pneumonie, care mai apoi mi-a colapsat plămânul stâng. Când s-a ajuns la asta, doctorul m-a trimis la spital cu ambulanța. În acea noapte mi-au pus un cort de oxigen, dar aveam în continuare febră foarte mare. Am adormit și am avut cel mai ciudat vis. În vis eram într-un salon de spital pe care nu îl recunoșteam. Eram într-un pat lângă care erau două aparate, unul ca un monitor cardiac, și altul ca un aparat de respirat. Privirea mi-a plutit spre tavan, pe lângă ceas. Acum vedeam toată camera, erau 4 asistente acolo. Știam că asta însemna că eram pe moarte. Apoi am văzut o singură asistentă în salon lângă corpul meu, și am știut că voi fi bine. Salonul era foarte luminat, iar eu nu eram speriată deloc! Toată durerea pe care o simțisem cât timp am fost bolnavă dispăruse, și nu-mi doream deloc să mă întorc în corp. Știam însă că familia mă iubește și că îi iubesc, așa că am luat o decizie conștientă de a mă întoarce în corp.

A doua zi dimineață i-am povestit mamei acest ”vis” pe care l-am avut. S-a îngrijorat și i-a povestit doctorului că-i vorbisem despre moarte. Ciudat este că doctorul a spus că a auzit multe povestiri de acest fel de la oameni grav bolnavi, care au premoniții cu propria moarte, și că nu îl surprinde visul meu. Noaptea am adormit din nou. Nu îmi amintesc, dar știu din povestiri că am fost dusă la terapie intensivă într-un salon și am intrat în stop cardiac. M-au conectat la un aparat de susținere a vieții, și la un monitor cardiac. Doctorii au spus că dacă un copil este pe moarte, 4 asistente stau în cameră, iar dacă copilul se recuperează, rămâne o singură asistentă în salon. Asta a speriat-o pe mama, care și-a amintit de visul pe care i-l povestisem, și s-a întristat foarte tare.

Partea bună este că mi-am revenit, și au putut să-mi pună un diagnostic care a explicat de ce făcusem stop cardiac. Acum am 29 de ani, și lucrez ca designer grafic. Ceea ce mi s-a întâmplat mi-a schimbat definitiv viziunea asupra vieții!

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: Iulie 1985.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Boală.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Oarecum, dar mult mai proeminent decât un vis. Totul a fost mult mai clar.

V-ați simțit separat de trupul fizic?

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? În ”vis” eram foarte trează! Dar când m-am uitat la ”corpul” meu, părea foarte firav acolo în pat.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Nu.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu prea îmi amintesc, dar nu cred că sunetele erau importante în experiența mea.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs, ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Înțelesesem că dacă patru asistente / doctori erau cu mine în salon, însemna că voi muri. Dacă una singură era în cameră, însemna că voi fi bine. Asta s-a confirmat când doctorul a spus că asta e practica cu oamenii muribunzi.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Nu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau încă trăiesc pe Pământ? Nu.

Ați văzut vreo lumină? Nu.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Nu.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Fericire, și mi-a dispărut durerea. Nu am vrut să mă întorc în corp.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Știam că pot alege dacă să mor sau să trăiesc.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Am putut să descriu camera de la terapie intensivă înainte de a ajunge acolo. Am avut acest ”vis” cu 24 de ore înainte de a ajunge acolo.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Știam că voi putea alege dacă mor sau trăiesc.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Am ales să mă întorc în corp pentru că știam că familiei mele îi va fi dor de mine.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur.

Care este religia dvs acum? Liberală.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da. Am crezut în Dumnezeu înainte, iar acum încerc să cred doar în mine. Chiar m-am orientat spre Păgânism și Wicca, sistemul lor de credințe mă face să mă simt mai liberă.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? M-a făcut mai puternică, și mai deschisă la minte.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Am abilitatea de a simți dacă oamenii sunt foarte bolnavi, ba chiar simt dacă cineva va muri. Simt destul de bine emoțiile oamenilor, și am devenit conștientă că am o conexiune psihică foarte puternică cu mama mea, noi două comunicăm telepatic.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai frumoasă parte a fost că mi-a dispărut durerea. Cea mai rea parte a fost că a trebuit să aleg dacă trăiesc sau mor.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Nu cu mulți. Unii nu mă cred, iar alții sunt șocați.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.