LMV-ul Patti
|
Descrierea experientei:
Cel de-al doilea copil s-a nascut in
noiembrie, 1952, la Centrul de Maternitate
Am auzit-o pe doctorita mea spunind ca m-a pierdut deoarece nu
putea sa-mi opreasca hemoragia de singe ce se pornise din mine. Apoi a
facut un comentariu in sensul ca daca cineva din jur stia cum sa se roage,
ei bine, trebuiau sa se roage repede de tot caci nu mai era timp. Am inceput
sa spun Tatal Nostru in gind. Inainte de a termina, m-am trezit ca eram in
afara corpului si eram in picioare in mijlocul camerei, privind la ceea ce
se petrecea in jur. Impinsesera targa linga un perete si linga mine era o
singura infirmiera. In ceea ce priveste doctorita, era convinsa ca pierdusem
foarte mult singe, semnele vitale din corp disparusera si fusesem
pronuntata decedata. Renuntase sa ma reanimeze in vreun fel si asa ca linga
mine nu mai ramasese decit infirmiera. Apoi s-a dus afara sa vorbeasca cu
bunica, matusa si sotul, sa le spuna ca nu m-a putut scapa si sa-i intrebe
ce vor sa faca cu cadavrul meu.
Imediat dupa ce am iesit din corp o raza de o lumina
extraordinar de alba s-a coborit in camera si o femeie frumoasa cu par lung,
negru, imbracata intr-o mantie alba garnisita cu aur, a coborit prin aceasta
Lumina. Si-a intins miinile spre mine si m-a intrebat daca vreau sa merg cu
ea in sus spre Lumina sau sa ramin in corpul meu aici pe pamint. Initial,
am vrut sa merg cu ea inspre Lumina deoarece simteam o pace si o bunastare
enorme. Nu aveam nici o durere in timp ce Lumina ma inconjura.
Urmatorul lucru de care imi amintesc este ca eram in afara
luminii, in camera si am spus , 'aleg sa traiesc', care presupun ca a
inseamnat ca am hotarit sa ma reintorc in trup caci nu-mi indeplinisem inca
misiunea. Nu-mi aduc aminte de nimic ce s-a petrecut intre momentul cind am
vazut-o pe Doamna cea frumoasa in Lumina si decizia de a ma reintoarce in
trup din cauza copiilord.
Dupa ce am spus ca aleg sa traiesc in continuare, adica sa ma
reintorc si sa traiesc in trup pentru restul vietii, am vazut o explozie de
Lumina in camera unde ma aflam si am vazut ca am rostit acele cuvinte si din
interiorul trupului meu. Aceasta a creat o agitatie printre doctori care au
alergat la mine si au inceput sa ma frece si sa ma bata pe miini, picioare
si pe piept ca sa-mi readuca circulatia si sa-mi ajute inima sa-mi bata din
nou si sa pot respira. Acestea s-au petrecut in anul 1952 si cu toate ca
aveau echipamentul necesar pentru mentinearea vietiii, cel putin pentru mine
nu l-au folosit atunci. Un timp am avut vinatai din cauza loviturilor pe
cind incercau sa-mi puna singele in circulatie. Patru ore mai tirziu m-am
trezit pe patul de spital iar in jurul meu erau cinci doctori si asistente
ce se uitau la mine. Doctorita mea mi-a zis 'Ne-ai speriat tare rau.'
Dumnezeu nu terminase inca cu mine si de aceea inca mai sint in
viata. Sint aici pentru ca Dumnezeu, Cristos si Ingerii lui cei sfinti au
avut grija de mine, m-au protejat si sustinut. Pentru aceasta le sint
recunoscatoare.