Descrierea experientei:

M-am simțit inocentă ca un copil, și nu aveam nicio amintire despre familie sau Pământ. Am văzut o lumină ce venea spre mine de la distanță, era atât de mică, dar foarte interesantă, pentru că era singura lumină de acolo. Simțeam că mă deplasez foarte rapid spre aceasta, dar nu eram speriată. Am auzit un sunet ca un bâzâit și m-am concentrat să aud ce era - mi-am auzit numele. Apoi mi-am amintit de mama și de logodnicul meu cu care urma să merg în Georgia să ne căsătorim. Știam că mama va fi necăjită că m-am dus înaintea ei, și că avea nevoie de mine. Îmi amintesc că am spus cumva în mintea mea ”Nu pot merge, Doamne”. Apoi am auzit o voce puternică dar blândă care mi-a spus ”Foarte bine”, dar suna de parcă vocea și-ar fi dorit totuși să aleg să merg.

Ei bine, am simțit o izbitură – și aceea am fost eu, întorcându-mă în trup. E groaznic când revii, și atunci am auzit un sunet aspru și mi-am dat seama că eram eu încercând să respir, să-mi recapăt respirația normală. Am avut senzația că un catâr mă lovește în piept. Logodnicul meu plângea, iar când i-am vorbit, a țipat cumplit! Tot repeta întruna: ”Ai fost moartă, ai fost moartă!”

Una peste alta, am suferit o ruptură de femur care a necesitat tracțiune; o încheietură ruptă în două locuri și dislocată; clavicula fisurată și niște vânătăi masive pe piept (pieptul meu era complet învinețit, negru și albastru). Doctorul mi-a spus ”Tu ar trebui să fii moartă”, și până la acel moment nu mi-am amintit nimic din ce s-a întâmplat, dar m-am auzit spunând ”Cred că am fost moartă”. Logodnicul meu mi-a spus că am avut buzele albastre când și-a revenit el, iar ochii îmi erau deschiși și aveam o privire fixă, tot sângele se scursese din fața mea, iar eu eram sub bord, cu capul dat pe spate peste scaun. Spune că am fost așa timp de un sfert de oră din câte își amintește. S-a lovit cu capul de volan când am intrat în coliziune cu cealaltă mașină. Polițiștii au spus că aveam între 65 și 80 de kilometri la oră când l-am lovit. Mașina a fost daună totală; a ajuns, cu noi în ea, într-un șanț de trei metri adâncime, lângă o biserică.

Inima mi-a pornit de una singură, după ce a fost oprită atâta vreme. Învierea îmi trece prin minte. Dumnezeu m-a cruțat. Partea tristă este că după doi ani mama a murit, dar am avut multe zile fericite cu ea, și nu îmi este frică de moarte, pentru că sunt în siguranță în Isus. Acum sunt schimbată, în sensul că parcă o parte din mine e aici, și totuși o parte din mine e acolo, știu că e ciudat, dar așa simt. Mulțumesc pentru timpul acordat, mă bucur că am avut ocazia să îi dau slavă Domnului pentru că m-a salvat de la o plecare timpurie Acasă. Acum am două fiice minunate și sunt dedicată Domnului meu, Isus Hristos. „Dacă cineva crede în Mine,” a spus Isus, „chiar dacă ar fi murit, tot va trăi.” Amin.

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: Aprilie 1980.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Accident. Am văzut mașina pe care urma să o lovim. Totul a devenit cald și confortabil și, dintr-o dată, mă aflam într-un loc întunecat și răcoros, dar foarte conștientă, părea că erau în jur de 21 de grade.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu - cumva ca atunci când ajungi într-un loc nou, îți ia un moment să te obișnuiești.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Nu am văzut pe nimeni, dar am simțit că pot să mă mișc și că aveam membre.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost total conștientă de tot ce era în jurul meu.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Timpul se mișcă mai încet acolo, uneori atunci când Domnul acționează în lumea spirituală în favoarea noastră și-i trimite pe Fiii lui Dumnezeu (îngerii), lucrurile se derulează cu încetinitorul. Poate suna ciudat pentru cineva care nu este creștin, dar este adevărat.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Era liniște, cu excepția unui sunet ușor de briză – ca la mare, când o adiere ușoară de aer marin trece pe lângă tine..

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Ei bine, am fost tulburată din cauza faptului că m-aș duce înaintea mamei, pentru că mi-ar fi simțit lipsa. Doi ani mai târziu, mama s-a dus Acasă. Am avut o viziune nocturnă; unii o numesc viziune în vis - cu mama mea, la două săptămâni după ce a murit. Era în aceeași cameră întunecată, care avea o ușă. Mi-a spus că va fi bine și să-i spun fratelui meu cel mare să păstreze ochelarii. Mai târziu am aflat că îi luase din geanta ei când a murit, ca să o simtă aproape. A fost o modalitate de a confirma că, într-adevăr, am ajuns în acel loc în spirit când am adormit. Și Da, am văzut două mâini care o chemau înapoi prin ușă, erau cicatrici de unghii pe încheieturile lor!

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. A fost un hol, sau o cameră lungă - întunecată, dar cu foarte multă pace - acolo se simțea dragostea lui Dumnezeu.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ? Da. Am auzit o voce, am simțit că nu sunt singură.

Ați văzut vreo lumină? Da. Un punct de lumină la început, dar mă îndreptam cu repeziciune spre ea - ciudat este că aici am rău de mișcare, dar acolo mă simțeam exaltată.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Nu.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Știam că am fost schimbată cumva, și mai apoi spiritual în credința mea ca Creștină, am început să am viziuni care întotdeauna se adeveresc. Majoritatea sunt simbolice, dar unele dintre ele sunt știri din presă, înainte ca ele să se întâmple. Săptămâni sau zile înainte de a se întâmpla, eu țin un jurnal unde îmi desenez viziunile, și apoi atașez tăieturile din ziare când ajung să se adeverească.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. Nu aveam costumul de pe Pământ (Ha-ha). Da, m-am deplasat, dar nu aveam un corp despre care să vorbesc.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Am cerut să vin înapoi.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur. Creștină.

Care este religia dvs acum? Creștină.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Nu. Dintotdeauna, încă de când eram mică am știut că există Dumnezeu și iadul și Satana, dar nu am avut nicio educație religioasă.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Sunt prea multe moduri de a descrie – dar acum totul este pace, știu că totul face parte din planul lui Dumnezeu, indiferent de ce se întâmplă. Chiar dacă unele lucruri sunt greu de suportat, Dumnezeu este la cârmă.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Viziunile s-au înmulțit, am început să le am de la vârsta de 5 ani, dar doar din când în când. După accident au devenit mai dese, dar asta e fapta lui Dumnezeu, nu a mea.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cel mai frumos a fost pacea și iubirea. Cel mai rău a fost să mă întorc în sacul ăsta murdar de corp!

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Cu oricine spre care mă trimite Dumnezeu.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați despre experiența dvs? Da, nu sunt nebună sau fanatică - eu doar relatez despre ceea ce știu că este adevărat, există un rai și un iad, iar Dumnezeu este real, și la fel este cel Căzut (Satana) - dacă asta mă face o fanatică, atunci așa să fie. Nimic nu-mi va schimba vreodată convingerea.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute sa comunicați mai bine experiența dvs.? Nu tocmai, de obicei nu aș trimite acest mesaj către mass-media laică, dar timpul este scurt, iar timpul mântuirii se apropie. Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar dacă nu L-ați primit pe Isus ca Domn al vostru – vă îndemn să-L primiți ca Domn și Rege. El este singura cale către Rai – mulțumesc din nou.