O prietena care locuieste in Spania are grije de tatal ei de mai multi ani si nu exista vreo speranta ca el sa mai traiasca mult. De curind i-am trimis un exemplar al cartii "Viata dupa Viata" fara sa-i spun dinainte. Ea mi-a scris inapoi si mi-a spus ca o citise deja. A cumparat-o de cum a aparut pe piata, caci si ea avusese o traire de LMV (Limita dintre Viata si Moarte) si voia sa inteleaga mai mult despre cele traite. Am rugat-o sa scrie despre acea intimplare si sa mi-o trimita. De asemenea i-am trimis si intrebarile de pe site-ul dvs., dar le-am modificat un pic ca sa reflecte mai bine trairea pe care ea a avut-o

Daca credeti sa experienta ei ar avea vreo valoare pentru altii si pentru cercetarile dvs, ea va roaga sa o publicati pe site-ul dvs. Numele ei este Pepa,

Cu stima,

Rio

****************************

Povestea lui Pepi:

LMV-ul meu s-a petrecut pe cind aveam 20 de ani, in octombrie 1975. Acum sint o femeie in virsta de 45 de ani, si predau engleza la studenti straini intr-un liceu din Spania. Sint de origine spaniola si am studiat filologia in engleza timp de cinci ani la universitate in anii 1972-1977.

LMV-ul s-a petrecut in timp ce mi se facea operatie ca sa mi se scoata un nodul de la sin. Imi aduc aminte cum am deschis ochii dintr-o data si era absolut intuneric, cu exceptia unei poteci strimte, dar destul de mare ca sa pot merge pe ea fara probleme. Era ca si cum eram in spatiul cosmic, in jur era o liniste totala, eram inconjurata de cosmos din toate partile dar nu-mi era frica sau aveam vreun simtamint al raului. Ma simteam plina de speranta, energie, si vibram de viata. Era ca si cum toate visele mi se implinisera. Toate in acelasi timp.

Poteca pe care mergeam era foarte, foarte luminoasa, si ii vedeam capatul chiar de cum incepusem sa merg pe ea. Cineva ma astepta la celalalt capat. Stiam ca era Isus. Era inalt si puternic, cu par negru, lung, si zimbea iubitor. Ochii sai erau de neuitat, imensi, adinci, plini de atita iubire si intelepciune... Purta o camasa alba, lunga si sandale. Era acolo numai El singur, zimbind, si ma astepta pe MINE. M-a intimpinat. Nu mi-a spus nici un cuvint, si nici eu Lui, dar comunicam fara a vorbi. Eram in gindul celuilalt si dupa ceea ce a parut o secunda ne-am aflat in interiorul a ceea ce parea o nava cosmica. Nu am vazut-o pe dinafara, ci numai dinauntru. Era o incapere plina de lumini si citiva oameni stateau la postul de control gata de decolare. Isus mi i-a prezentat pe toti. "Ea este noul nostru pasager, invitata noastra" (fara cuvinte), si ei m-au salutat (fara cuvinte), doar zimbind, in timp ce erau ocupati la locul de comanda a rachetei. Hainele lor erau diferite de a lui Isus. Erau in costume de astronaut, subtiri si luminaose, dar foarte complexe, de viitor, foarte diferite de hainele lui Isus. Apoi, dintr-o data, pe cind incepusem sa ma simt in largul meu acolo, El m-a luat de acolo. "Trebuie sa te intorci", mi-a zis El (fara cuvinte), iar din acea zi zimbetul Lui m-a urmarit pe tot timpul vietii. Nu m-am minunat de ce mi-a zis. Pur si simplu am facut ce mi-a spus, fara sa pun vreo intrebare. El era fara indoiala prietenul si Domnul meu. Nu a trebuit sa mergem ca sa intram sau sa iesim din nava cosmica. Nu trebuia decit sa dorim aceasta si s-a implinit. Controlam totul cu mintea si gindul. Asa ca m-am intors asa dupa cum mi-a poruncit si am venit inapoi la aceasta viata.

Cind m-am trezit, am plins... si am strigat numele unui prieten pentru o perioada de timp. Poate pentru ca in subconstient stiam ca acest prieten este singurul care va intelege ce s-a intimplat cu mine.

Daca da, ce a fost greu de explicat? Nu a fost atit de greu, oricum, nu am mai povestit nimanui acest lucru, caci nimeni nu a parut interesat sa ma asculte. Cei mai multi, inclusiv prietenii mei, nu cred in viata dupa moarte, si nici in Dumnezeu, de fapt. Prietenul al carui nume am strigat cind m-am intors la viata de aici este singurul caruia am incercat sa-I povesesc pentru ca stiam ca tinea la mine si voia sa stie si ma lua in serios.

A fost experienta in vreun fel asemanatoare viselor?

A fost mai reala decit realitate asa cum o cunoastem aici pe pamint. Totul era foarte luminos si calmant. Cind visez, o data ce ma trezesc, culorile si imaginile visate dispar incet incet din minte. Dar nu la fel s-a inimplat cu trairea de LMV (Limita dintre Viata si Moarte). Poteca inca mai straluceste in memoria mea, fata lui Isus, zimbetul Lui, apropierea Lui, ceilalti oameni din incapere, totul este intact ca si cum mi se intimpla chiar in acest moment.

A existat vreo evidenta ca vi s-a oprit respiratia sau functiile inimii?

Nu, mi-au dat ceva medicamente de dormit. Operatia trebuia sa dureze o ora si jumatate, dar a durat mai bine de patru ore. Parintii nu au intrebat de ce. (intotdeauna am stiut ca avusesem un stop cardiac, mi s-a oprit inima si au trebuit sa ma readuca in viata prin masarea inimii. STIU ASTA, dar nu stiu de unde am aceasta convingere)

Puteti sa ne forma sau aparenta corpului in acel moment

Nu, doar m-am vazut mergind pe poteca, nu eram in camera de operatie, si paream a fi la fel cum eram cind eram in viata.

Ce fel de sentimente v-a incercat in timp de aveati aceasta traire de LMV?

Asemanatoare, intr-un fel, cu cea pe care am avut-o o data cind am calatorit in Statele Unite. Fericire, emotii, incredere, speranta, totul foarte pozitiv si calm.

Ati auzit zgomote sau sunete neobisnuite? Nu, nu-mi amintesc sa fi auzit ceva.

Ati vazut vreo lumina? . Daca da, Poteca era luminoasa, nu pot sa compar cu nimic de aici de pe pamint, nu m-au durut ochii dar era atit de stralucitoare, un amestec de galben cu alb, ca o raza de soare, prin care mergeam. Totul in jur era intunecat si silentios.

Ce le-ati comunicat, sau ce v-au comunicat ei?

Nu, nu am recunoscut pe nimeni in acea nava spatiala. Toti imi erau straini. Li s-a spus despre prezenta mea de catre Isus, mi-au dat buna ziua, fara a vorbi, DAR cumva ca o rutina, ca si cum mai facusera acest lucru. M-au salutat si au continuat cu treburile lor la controlul de comanda, pregatind nava pentru decolare.

Ati avut vreo revizie a vietii in timpul acestei trairi? Nu.

In timpul trairii de LMV ati aflat ceva ce nu ati stiut inainte?

Poi, am invatat ca si cineva ca mine, fara importanta si necunoscuta, mica si plina de defecte, este iubita de Dumnezeu intr-atit ca l-a trimis pe Isus sa ma intimpine. Asa ca conceptiile noastre sint total diferite de de cele ale lui Dumnezeu si astfel, nu sintem priviti cu ochi omenesti, ci cu ochii mintii, cu ochii sufletului , cu ochii inimii.

Ati invatat ceva care sa va ajute sa va continuati viata

Da, a fost o dovada pentru mine ca aceasta viata este numai o repetitie a ceea ce va veni, asa ca cu cit voi juca mai bine, cu atit piesa va fi mai reusita mai tirziu. Mi-a dat curaj in a trece de greutati, sa fiu cinstita, plina de mila, iubire si dreptate si sa ma straduiesc in lucrarea mea chiar daca nu sint un geniu, din pacate.

Vi s-a facut cunoscut in vreun fel rostul dvs. in viata?

Nu prea. Mi s-a dat dovada ca voi trai in eternitate, ca voi avea alte posibilitati, mai tirziu, dupa moarte, cind nu ma voi mai afla in acest trup fizic. A fost pentru mine, personal, o veste plina de speranta, si pentru ceilalti care ar vrea sa ma asculte. Isus nu mi-a zis du-te si spune-le si altora, s.a.m.d., nu.

Ati vazut sau auzit ceva cu privire la oameni sau evenimente care ar putea fi dovedite mai tirziu? Nu.

Ati vazut sau vizitat locuri deosebite, frumoase sau alte dimesiuni?

Da, am fost in spatiu cosmic, ca si cum as fi trecut de pe pamint intr-o alta dimensiune, DAR totul era intunecat, fara stele, nu-mi amintesc sa le fi vazut. Dar era frumos, plin de speranta, frumusete pura, nealterata, in toata acea liniste in timp ce mergeam pe poteca si Isus ma astepta la celalalt capat.

Ati avut vreun sentiment ca timpul si spatiul erau altfel decit le stim aici pe pamint?

Totul parea logic, avea sens, nimic nu mi se parea surprinzator sau socant.

Ati avut sentimentul ca intelegi ordinea sau scopul universului? Daca da, impartasiti-ne cele ce ati aflat.

Am avut sentimentul ca la celalalt capat al potecii pe care mergeam, viata continua, urmeaza noi posibilitati, dorinta de a invata si a iubii mai mult ramine pentru totdeauna. Aceasta a fost scopul universului dupa cum mi s-a aratat. Nimeni nu mi-a spus nimic despre asta, dar eu asa am inteles. Sint but I learned it there. In viata de zi cu zi sint o persona cu multe intuitii, asa ca va inchipuiti cum a fost in timpul acestei trairi.

Vi s-au descoperit evenimente din viitorul vietii dvs.? Nu atunci.

Ce sentimente ati avut atunci cind ati aflat ca trebuie sa va intoarceti inapoi? Am fost trista si am plins mult.

Ati avut ceva daruri psihice sau paranormale in urma trairi de LMV (Limita dintre Viata si Moarte) pe care nu le-ati avut inainte?

Am avut intotdeauna al saselea simt, in ceea ce priveste starea sufleteasca a celorlalti. Citeodata le pot citi gindurile, le simt frica, nesiguranta si partile lor negative. Simt cind oamenilor le e frica sau sufera in vreun fel, chiar daca ei nu spun nimic. Inca nu am invatat cum sa-I ajut. Citeodata incerc, caci simt o asa mare iubire pentru ei, dar nu folosesc o anumita formula in aceasta. Nu pot decit sa urmez ceea ce ma indeamna inima dar citeodata nu-I pot ajuta. Este ca si cum undele noastre nu sint in concordanta, nu au nici o legatura.

Ati impartasit trairea de LMV cu alti?

Nu, numai cu cei foarte apropiati, apoi am ascuns-o adinc in inima. Oamenii nu cred in asa ceva, asa ca nu vorbim despre asta. Ori ei spun ca aceste trairi apartin unei lumi necunoscute si nu stiu cum sa interpreteze acest lucru.

Au fost altii influientati in vreun fel de experienta dv. de LMV? Poi, m-au luat mai putin in serios ca inainte, spunind ca vorbesc prostii.

Ce fel de sentimente ati avut in urma trairii de LMV?

Nu m-am gindit prea mult la asta. Am stiut ca primisem un mare dar si asa cum fac de cite ori primesc un dar, nu ma gindesc prea mult la asta, pentru ca ma impiedica in rutina de zi cu zi.

Care a fost partea cea mai buna si cea mai rea cu privire la acest LMV?

Atita timp cit a durat experienta toate au fost bune. Intreaga experienta. Daca va aduceti aminte, Isus a fost cu mine tot timpul, asa ca tot ce s-a petrecut a fost minunat. Si a durat atit de putin.

Mai vreti sa adaugati ceva in legatura cu acest LMV?

Da. Sint sigura ca aceasta se intimpla atunci cind esti pe cale de a muri. Nu inainte, si cu cit te apropii de moarte, cu atit mai adinc mergi in experienta, detalii, amintiri, dar eu am fost aproape de moarte numai pentru citeva secunde. Isus era acolo numai in cazul in care doctorii nu ar fi reusit sa-mi puna inima in functiune. In timp ce doctorii erau ocupati sa ma re-aduca in viata, El mi-a aratat drumul ce duce la o alta viata, si apoi m-a lasat sa ma intorc inapoi la mama si tata. Eram viata lor. Si a prietenului meu.