Descrierea experientei:

Numele meu este Filip si va scriu cu referire la interviul de radio dat de dvs si Doctorul Long in programul lui Art Bell in legatura cu experiente de LMV.

In septembrie 24, 1995 la ora 0130 dimineata am fost impuscat de un serif in timpul unui atentat de furt. Glontul mi-a intrat in genunchi si mi-a distrus artera de la picior. Mi s-a spus mai tirziu ca am pierdut mult singe in timpul operatiei.

Imi aduc aminte clar de doua incidente separate in legatura cu aceasta intimplare. Foarte diferite una de alta. In prima, simteam cum pluteam deasupra mesei de operatii.

Eram foarte curios de ce se intimpla acolo si eram ingrijorat de zarva din jur. O lumina puternica in camera de operatie imi era in cale asa ca am coborit mai jos si m-am uitat peste umarul unei doctorite. Imi aduc aminte ca rideam (era prea mica de statura si statea pe un scaunel ca sa ajunga la masa de operatie. De asemenea am recunoscut un barbat care statea rezemat de un perete, era imbracat in halat alb si care era de fapt un politist care ma insotise in ambulanta si cu care mai tirziu am devenit prieten apropiat). Aceasta descriere a fost confirmata dupa ce m-am insanatosit. Apoi basica s-a spart (nu este o descriere prea exacta dar alta nu am) si s-a facut intuneric deplin. Simteam ca ma miscam dar in acelasi timp parca adormeam incet, incet. Stateam in piciore, descult, intr-o dumbrava splendida sus pe un munte, si aveam patru ani. Un barbat de o frumusete rara ma tinea de minuta grasuta. Arata de o suta de ori mai frumos decit un Zeu grec! In jur radia asemeni soarelui, si ma simteam in siguranta in preajma lui. Am avut un sentiment de pace si iubire pe care nu l-am mai avut niciodata. Am inceput sa mergem pe o poteca prin acea dumbrava, tinindu-ne de mina. Stiam ca ma ducea intr-un loc anume, dar drumul parea sa fie foarte important pentru mine. Am vazut niste lucruri uluitoare. Culori, forme, mirosuri, totul era atit de clar si de minunat. Era ca si cum as fi vazut pentru prima oara in viata. Ghidul meu se bucura de aceasta plimbare tot atit cit si mine, imi arata diferite lucruri si ridea de entuziasmul meu. Singurul sunet pe care il scotea era risul, si era la fel de minunat ca totul din jurul nostrum. Era ca sursurul unui piriiasi de munte, ca primul strigat al unui nou nascut. Ca niste clopotei si tunet in acelasi timp. Niciodata nu voi putea descie acel ris oricit de mult m-as stradui.

Cind am ajuns la capatul cararii eram deasupra vaii. Valea era acoperita de ceata/nori asa incit nu numai ca nu puteai vedea prin ea dar nici nu aveai o idee cit este de mare. Dinspre vale am simtit niste emotii incarcate de tristete, ca am inceput sa pling. Am avut impresia ca era o tristete invaluita de dorinte. Cum ar fi atunci cind doresti ca ceva rau sa nu se fi intimplat, ca este prea tirziu sa schimbi ceva, dar totusi doresti cu ardoare ca san u se fi intimplat asa. Ghidul meu plingea si el. O viata fara rost, pierduta este o tristete greu de descris in cuvinte.

Stralucirea ghidului meu s-a micsorat in timp ce o stralucire mai mare ne-a invaluit, si am auzit o voce inlauntrul meu vorbindu-mi. Vocea a zis Filip, acsta este capatul cararii pe care mergi. Nu uita ca te voi iubi intotdeauna. Stralucirea a inceput sa paleasca, ghidul mi-a zimbit si mi-a sters ochii de lacrimi, iar balonul s-a spart din nou.

M-am trezit la reanimare si plingeam ca un copil. O asistenta statea linga mine si incerca sa ma calmeze, spunindu-mi ca tot ce-a fost mai greu s-a sfirsit, si m-a intrebat de ce pling. I-am spus ca am avut un vis trist. Ea a ris si mi-a spus ca anestezia blocheaza capacitatea creierului de a visa. Apoi m-a intrebat despre vis. Nu i-am spus totul (ma luptam inca cu somnul) dar a inteles majoritatea din ce am povestit. Mi-a spus ca doctorii au fost ingrijorati din pricina mea de doua ori (am fost sub cutit peste sase ore) si ca am pierdut foarte mult singe. Apoi mi-a spus ca nu credea ca a fost un vis, si mi-a spus sa ma culc. Am visat ca voi avea o viata mai buna si stiam ca este foarte posibil acest lucru.

De atunci am intrebat multi doctori daca este posibil sa visezi in timp ce esti sub influenta anesteziei. Toti au raspus ca nu. Dar mult timp nu am vrut sa-i cred. Uneori, cu putin inainte de a adormi, il vad pe ghidul meu linga mine. Eu simt ca am vazut cu acea ocazie atit Raiul cit si Iadul, ca nu numai ca l-am intilnit pe Ingerul meu pazitor dar ca l-am si tinut de mina si ca in plus am auzit insasi vocea lui Dumnezeu,.