Descrierea experientei:

Era în vara lui 1974. Aveam 8 ani. De obicei îmi petreceam timpul cu frații mei mai mari, ne jucam tot felul de jocuri. Unul dintre aceste jocuri de numea ”Pass out (Leșinul)”. O persoană inspira și expira cât de adânc putea de zece până la doisprezece ori, și o altă persoană îl apăsa pe piept până când acesta leșina.

Ca să demonstrez că merit să stau cu frații mei mai mari și prietenii lor, eu m-am oferit să fiu tipul care este apăsat pe piept și leșină. Mai făcusem asta de vreo patru ori înainte, și nu pățisem nimic. Leșinam și apoi nu-mi aminteam nimic. Ultima dată când am jucat jocul - a fost altfel.

De data asta ne-am jucat peste drum de casa noastră. Probabil că am leșinat ca de obicei, dar acum pluteam deasupra corpului meu, și iată-mă levitând la aproximativ trei metri deasupra celor doi frați ai mei și a unui prieten. Îmi amintesc cum chicoteau și râdeau de mine (de corpul meu). La acea vreme nici măcar nu-mi trecea prin cap că ceea ce mi se întâmplă este ciudat sau neobișnuit. Pur și simplu aveam senzația de ”iubire totală” împrejurul meu, și m-am simțit atât de bine, mai bine ca niciodată.

Cum stăteam acolo privindu-mi frații, am început să mă ridic puțin mai sus, până am ajuns deasupra unui copac mare, și în scurt timp eram deasupra casei noastre, îi vedeam acoperișul. Apoi am început să plutesc prin cartier, și imediat am ajuns suficient de sus pentru a vedea întregul sat, de parcă aș fi zburat cu un avion. Pe măsură ce mă apropiam de liceu, care este ultima clădire la marginea orașului, am început să mă ridic brusc într-o lumină albă. Până în acel moment mă simțisem bine, dar am început să mă gândesc că s-ar putea să nu mă mai întorc niciodată și că vreau să ”mă întorc acasă”. De îndată ce am gândit acest lucru, am auzit o voce care mi-a spus: ”Nu ești pregătit încă”. Imediat după ce am auzit acea voce, am fost proiectat înapoi în corpul meu cu o viteză de o 1600 de kilometri pe oră, și m-am trezit brusc, simțind un șoc puternic.

I-am povestit în mare mamei ce s-a întâmplat, dar ea a crezut că inventez, iar frații mei au râs de mine. Nu am mai vorbit despre asta niciodată timp de mulți ani, până când am văzut un episod din serialul ”Unsolved Mysteries (Mistere nerezolvate)”, și am zis ”Asta mi s-a întâmplat și mie”. L-am întrebat pe fratele meu după câțiva ani despre acea zi, și el mi-a spus că nu mai respiram, iar ei au început să mă lovească să îmi revin, ceea ce am și făcut, evident. Mi-a spus că pentru un timp au fost de-a dreptul îngroziți.

Informații generale:

Genul: Bărbat.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 1974.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Nu. Ne jucam un joc.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu, a fost foarte diferit. Sunt lucruri despre care pur și simplu știi că sunt diferite, iar experiența a fost altfel decât orice vis am avut. Câți oameni își amintesc ce au visat în urmă cu 28 de ani, și încă pot descrie cu detalii. Nu, acela nu a fost un vis.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da . Eram în continuare aceeași persoană ca cea la care mă uitam în jos. În continuare simțeam că am mâini, picioare, cap, etc. De fapt nu-mi amintesc să mi le fi văzut, dar mă simțeam în continuare ”întreg”. Doar că nu aveam un corp fizic. După acea experiență, simt că corpul îmi este doar o carapace în care trebuie să fiu până voi muri.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Starea mea de conștiență și de alertă au fost o sută de procente ca și când aș fi fost în corp.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. A părut că a durat ore întregi în afara corpului, dar de fapt am fost inconștient în jur de 3 până la 5 minute.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Niciun sunet neobișnuit pe care să mi-l pot aminti. Îi auzeam pe frații mei vorbind și râzând de mine, dar nimic neobișnuit. Am mai auzit o voce care mi-a spus ”Nu ești încă pregătit”.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Îmi amintesc că am văzut pietre albe pe acoperișul școlii, când am trecut pe deasupra acestuia. Niciodată nu am verificat dacă este așa în realitate.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. Am început să urc printr-un tunel cu lumină albă în capăt, dar am știut imediat că dacă fac asta nu o să mă mai întorc niciodată în corp, și am vrut să mă întorc. Am fost în tunel foarte puțin timp. Nu a existat senzația timpului cu adevărat, dar în mintea mea nu am perceput șederea în tunel ca fiind îndelungată.

Ați văzut vreo lumină? Da. Lumina era la capătul tunelului. Nu am stat acolo mult timp, pentru că m-am speriat când am început să urc tot mai sus, și am vrut să mă întorc.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? Nu.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Nu.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Trebuie să fi avut un cuvânt de spus, pentru că imediat ce m-am gândit că s-ar putea să nu mă mai întorc niciodată să mă joc cu frații mei, am spus în mintea mea că vreau să mă întorc la ei și la familia mea. În acel moment, mi-a fost frică. Am fost imediat readus în corpul fizic.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Am fost crescut Catolic.

Care este religia dvs acum? Catolic.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Nu. La vremea aceea eram atât de mic și mi-era teamă să vorbesc despre ce s-a întâmplat, așa că am ignorat totul, dar experiența a rămas mereu în mintea mea. Zece ani mai târziu a fost prima dată când am auzit despre o experiență la limita dintre viață și moarte. De atunci, atitudinile și convingerile mele s-au schimbat. Sunt mai spiritual acum, și cred în viața de după moarte.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Tot ce pot să spun este că sunt mereu amabil cu oamenii. Încerc să găsesc binele din fiecare persoană pe care o întâlnesc, și încerc să nu mă focusez pe părțile negative din oameni. Nu merg la biserică deloc acum, și nu am mers regulat la biserică de peste 18 ani. Cu toate acestea, mă rog mult și vorbesc cu Dumnezeu. Cred că am fost întotdeauna speriat de biserică încă din copilărie, și de asta nu m-am simțit niciodată confortabil acolo.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. În primul rând nu se poate compara cu nimic din ce am trăit vreodată, prin urmare e foarte greu de descris, plus de asta eram mic și îmi era teamă că nu mă va crede nimeni, ba chiar vor râde de mine.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nesigur. De când aveam zece ani, nu pot spune că am fost paranormal înainte de acel eveniment. Totuși, pe măsură ce am crescut, mă consider într-o oarecare măsură clarvăzător. Pot citi destul de bine majoritatea oamenilor și, de multe ori, știu ce urmează să spună înainte să o facă.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cel mai frumos a fost pur și simplu sentimentul trăit în afara corpului, și că am avut posibilitatea să mă întorc. Acum cea mai rea parte este încercarea de a înțelege ce mi s-a întâmplat atunci, și care e scopul meu aici. N-am nici cea mai mică idee încă ce rol am eu pe Pământ, și de ce mi s-a permis să mă întorc.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Am povestit în general cu cei din familia mea și cu câțiva prieteni. Nimeni nu mă crede cu adevărat. Cred că nici eu nu aș fi crezut așa ceva dacă nu aș fi trăit eu însumi. Cred că trebuie s-o trăiești pe pielea ta, și sunt puțini cei norocoși care au șansa asta.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice alt moment al vieții? Nu.