Descrierea experientei:

Am avut o experiență la limita dintre viață și moarte la 25 de ani, în timpul unei intervenții chirurgicale minore. M-am trezit din operație, orbit de un râu de lumină albă. Credeam că este o consecință a anesteziei generale. Mi se părea ciudat că trecea de nervul optic, și-mi traversa tot corpul. Imediat m-am ridicat în picioare și mă uitam la asistenta care mă ajuta. Nu era asistentă. Era îmbrăcată în lumină, extraordinar de frumoasă și iubitoare. Era cea mai frumoasă Femeie pe care o văzusem vreodată, îmi vine să plâng când mă gândesc la ea. M-am îndrăgostit în clipa în care am văzut-o. Eram în extaz. Purta o rochie albă, lejeră, care emana lumină. Lumina ei era albă și aurie. Era slabă, blondă, cu părul până la umeri. Avea în jur de 1,70 m, și pielea deschisă la culoare, dar cu nuanțe aurii. Era cu siguranță Femeie, dar radia putere și inteligență, împreună cu iubire și compasiune. Era responsabilă și avea o autoritate foarte mare.

M-am uitat în spate și mi-am văzut corpul care încă dormea în zona post-operatorie.

Mi-a spus să nu mă tem, că nu sunt mort. Inima încă îmi bătea. Puteam să văd în interiorul ei. Era preocupată de respirația mea - spunea că anestezia a fost prea puternică pentru sistemul meu nervos central, și-mi îngreuna respirația. Ea se afla acolo ca să-mi stabilizeze respirația, și să vegheze asupra mea. Nu s-a rostit niciun cuvânt - toată comunicarea era prin gânduri și emoții împărtășite.

Mi-a spus că viața mea era prea importantă și nu poate fi lăsată la voia întâmplării, și că de aia se afla acolo. Trebuia să fiu păzit. Eram prea important. M-a condus în lateral, și mi-am dat seama că ne uitam printr-un perete la corpul meu adormit, dintr-o altă cameră. După ce m-a calmat, lucru care nu a durat foarte mult, mi-a arătat niște priveliști superbe. Era o perdea de lumină în jurul ei, un voal de energie în spatele său. Nu aveam voie să trec de acel voal. Eram într-o zonă de lounge dintre lumi. În laterale era un halou multicolor din lumini sclipitoare în forme geometrice. Păreau să fie încărcate cu electricitate, se mișcau și sclipeau ca o barieră zimțată între lumea mea și lumea ei. Priveam în lumea fizică printr-un fel de ceață.

Mă simțeam minunat, și nu foarte surprins - nu era prima dată când întâlneam pe cineva ca ea. Lumina ei era o semnătură care o identifica, iar eu mai văzusem acea lumină înainte. Văzând-o, m-am îndrăgostit instant de ea. Nu mai voiam să plec de lângă ea niciodată. Probabil a simțit că circumstanțele acelei întâlniri făceau o comparație nedreaptă față de soția mea. Mi-a arătat niște detalii despre copiii mei, și mi-a arătat imaginea unei femei chiar și mai încântătoare - femeia cu care eram căsătorit. Apoi mi-a spus că e vremea să mă întorc, că respirația mi s-a stabilizat, și că sistemul nervos îmi funcționa fără ajutor.

Oamenii mi-au spus că a fost o halucinație din cauza medicamentelor. Luasem tiopental sodic și înainte, dar nu am avut niciodată o astfel de experiență. De fapt, prima dată când mi s-a administrat, nu a fost deloc plăcut. Soția mea a fost înfricoșată de cuvintele pe care le-am spus când am reintrat în corp. Când m-am trezit în brațele ei, lumina încă îmi trecea prin cap, și se retrăgea ușor din mine. Am bâlbâit niște fraze de iubire și admirație care aproape că o venerau pe soția mea, și mi-a povestit că a fost șocată și speriată de intensitatea ce o aveam în exprimare. Mi-a spus ”Niciodată nu mă voi putea ridica la ce vezi tu în mine”.

Alte experiențe

Am avut și alte experiențe de acest gen, numai că mai intense, și care nu au avut legătură cu vreun stop respirator. Eram treaz în timpul acelor experiențe, și-mi amintesc foarte bine detaliile. Nu am folosit droguri sau medicamente, și creierul nu mi-a fost privat de oxigen. Mi s-a întâmplat odată la 16 ani, de două ori la 19 ani, odată la 21 de ani, și o experiență foarte puternică la 23 de ani. Lumina era atât de strălucitoare, încât soarele tropical de vară a pălit ca o luminiță slabă în comparație cu strălucirea acelei lumini.