Cu aproape doua saptamini inainte de sfirsitul lui Decembrie 1993, eram la capatiiul surorii mele care era pe moarte cu un cancer la stomac. Sora mea avea 33 de ani si noi eram mereu impreuna, inseparabile. In seara cu pricina am adormit caci sufeream de narcolepsie. Lucrez in domeniul medical asa ca pot sa va asigur ca cele ce s-au petrecut mai apoi nu sint absolut de loc legate de maladia mea de atunci. In timpul somnului am auzit in vis vocea surorii mele mai mari care-mi vorbea. Era o voce mingiietoare. Ea mi-a spus: ‘te rog, spune-i lui Jody sa nu-i fie teama cind se va apropia clipa mortii. Eu voi fi linga ea. Spune-i sa caute mina mea albastra’. Apoi mi-a spus: ‘tu vei fi cu ea in acel moment pentru ca mama care m-a tinut in brate in clipa mortii nu mai poate sa treaca prin astfel de momente dureroase. Toti vor fi in camera cind se vor intimpla acestea, inclusiv surorile de spital, dar sa nu-ti fie teama, eu voi avea grija de toate. Tu vei sti cind se va apropia momentul. Saptamina aceasta sa te duci la florarie si sa iei o felicitare mare in forma de inima pe care scrie ‘trei surori, o singura inima’. Apoi sa-ti calci hainele de doliu. Alege pe cel ce trebuie sa dea telefoane din partea familiei. Iti spun acestea dinnainte pentru ca esti bolnava de narcolepsie si trebuie sa le pregatesti din timp. Spune-i lui Jody ca daca nu vede mina mea tu vei merge cu ea si ii vei arata incotro sa mearga’. Apoi a zis: ‘nu vei fi bolnava in timpul mortii ei, dar o data ce-a murit trebuie sa-ti dam inapoi narcolepsia’. M-am trezit si m-am simtit atit de calma, insa in acelasi timp speriata. Am facut cele ce mi s-au spus. Pe la inceputul primei saptamini din ianuarie 1994, intr-o dimineata, sora mea a rugat-o pe o sora sa ma cheme la ea. Tocmai plecasem de la capatiiul ei si voiam sa ma odihnesc caci petrecusem toata noaptea linga ea. Sora mea mi-a spus sa ma duc acasa la mama (casele noastre sint una linga alta). Era constienta, nu in starea de semi comatoza cum fusese pina atunci. Miinile ii tremurau. A spus: ‘Kim, am halucinatii ca cele pe care le ai tu. Imi este frica.’ Am luat-o in brate. A spus: ‘tine-ma dar nu asa. Urca-te in pat cu mine. Vreau sa-ti arat cum sa ma ti’. Apoi s-a asezat in bratele mele si a intrat din nou in starea de semi constienta. M-am intors apoi catre mama si i-am spus: ‘Nu ma mai misc de aici.’ Era pe 3 ianuarie si m-am gindit ca si ea va muri tot pe 6 ianuarie ca si sora cea mare. In dimineata de 5 ianuarie sora mea s-a trezit. Inca nu ma miscasem de linga ea. Ii tinusem mina intr-a mea timp de doua zile. Nu dormisem de loc dar nu eram obosita. M-a rugat sa-l sun pe tata la servici. El a venit intr-o fuga acasa, sora mea l-a imbratisat si i-a multumit pentru viata pe care i-o daruise. Dar de la mama nu si-a luat ramas bun, o iubea prea multa ca sa aiba curajul sa faca acelasi lucru cu ea. Mereu spunea ca nu-i venea sa creada ca si ea la fel ca sora noastra Ana o supara pe mama prin moartea ei timpurie. Eu ii spuneam mereu ‘Doar nu aveai de unde sa sti ca vei muri’. Dupa ce l-a sarutat pe tata si inainte sa intre iarasi in coma a zis, ‘acum sint gata sa merg in cer’. In ziua de joi 6 ianuarie, pe la ora 11 dimineata cind s-a trezit m-a strigat pe nume. O mai tineam inca strins de mina. S-a intors spre mine si a zis ‘Kim, te iubesc’. A intrat apoi in coma pina Simbata, 8 ianuarie. Avea exact 33 de ani si jumatate, deoarece se nascuse pe 8 iunie. Era pe la 2:30 dupa amiaza. Parintii nostrii, sotul si fetita ei de 2 ani precum si surorile erau in camera. Dintr-o data lui tata i-a venit sa vomite, fetita a inceput sa plinga si tatal ei, sotul sorei mele a scos-o afara din camera. Mama a mirosit ceva ars. Stiam ca se apropia timpul. I-am spus sorei medicale. Sora a zis ca inca mai respira. Am luat-o in brate si i-am pus rugaciunea Sf. Jude, sfintul cu al carui nume fusese ea botezata, in mina. Apoi i-am spus: Jody, a venit timpul. Ana a zis sa-i cauti pe bunici si de asemeni mina ei albastra si sa nu-i dai drumul pina cind nu-i vei vedea pe toti. Voi veni cu tine.’ Am intrebat: vezi mina albastra a Anei?’ ea a deschis ochii, a zimbit si a dat din cap, apoi a murit. Apoi am ridicat-o in brate si am avut dintr-o data un atac de cataplexie asa incit nu-mi mai puteam misca partea de sus a corpului. Sora ma impingea si eu strigam nu, ‘trebuie sa fac asta’. Deoarece lucram pe post de terapist in respiratie am stiut sa o intorc pe spate in timp ce din gura si din nas ii curgea ceva negru. Am inceput s-o sarut. Deasupra patului mamei erau trei fotografii ale noastre impreuna si uitindu-ma la ele am simtit asa o caldura si pace deplina. Erea minunat – de nedescris. Sora mea parasise trupul in timp ce o sarutam. A plutit afara din camera intr-un capot de sifon galben pe care inca il pot descrie in amanuntime. Bunicii mei se aflau de o parte si de alta a sorei mele iar o mina albastruie plutea deasupra capului ei. Inainte de a iesi pe usa mi-a trimis un sarut. Am avut apoi un atac cataplectic, care este o pierdere de muschi, timp de doua ore. In seara aceea, in timp ce ma aflam in apartamentul nostru, i-am spus sotului meu, ‘ce n-as fi dat sa stiu ca nu a suferit. Nu clipise de loc si-mi aduc aminte ca i-am dat o doza in plus de morfina, dar nu puteam fi sigura ca nu a suferit. ‘ In seara aceea am adormit si am visat (de obicei eu eram cea care vorbeam urit, sora mea niciodata nu vorbea urit) am visat ca sora mea venise inapoi si era imbracata in acelasi capot si mi-a zis, ‘magarita proasta, m-ai facut sa ma intorc tocmai din cer ca sa-ti spun ca nu, nu am suferit. M-ai tinut in brate asa cum ma tinea mama. Te iubesc, iti multumesc si cind voi avea ceva sa-ti spun am sa te gasesc cumva. Stii cit de desfigurata eram din cauza cancerului, miine cind ma vei vedea in cosciug voi fi la fel de frumoasa pe cum am fost in ziua nuntii. Stiau ca ma iubesti asa de mult si ca ai fi plesnit daca n-ai fi stiut ca sint in cer de aceea ti s-a dat sa vezi plecarea mea de pe pamint. Spune mamei ca este cea mai norocoasa femeie de pe pamint caci are in cer doi ingeri care au ajutat pe ingerul ramas pe pamint sa vada paradisul. In seara aceea la inmormintare sora mea era intr-adevar asa de frumoasa cum imi spusese ea ca va fii. Nu se vedea nici o rana de la chimoterapie sau in urma desfigurarii produse de cancer. Era superba. La doua zile dupa aceea sotul ei a luat fetita de 2 ani si a plecat. Parintii s-au luptat sa preia cresterea fetitei. Aceasta fusese dorinta sorei mele, ca fetita sa fie crescuta de noi. Am luptat pentru aceasta dar am pierdut. Acum imi vad nepoata o data pe luna. Citeodata cind nepotica este bolnava sau plinge mi se pare ca o vad pe sora mea pe partea cealalta a caii ferate si o aud plingind sau strigind: ‘copilul meu, copilul meu.’ Atunci o sun pe nepotica si o aud cit e de trista.

Citeodata cind ma duc la cimitir, vad trandafiri portocalii la mormintul ei. O data eram gata de plecare cind un vint teribil a inchis poarta cu putere. Ea este ingropata intr-un mauzoleu. O aud cum imi vorbeste in cap, dar cu vocea mea. A zis ‘vin-o inapoi’ si pe pamint am vazut un trandafir rosu cu tulpina lunga. Ma uit la fotografia ei din mauzoleu si o aud zicind: ‘n-am uitat ziua ta’. Ziua mea este 18 ianuarie – surorile mele au murit in ianuarie.

Atitea s-au petrecut de cind a murit ea. Am vorbit cu preoti despre asta si ei mi-au spus ca sora mea mi-a daruit ceva deosebit. Nu am devenit o sfinta dar ma rog des la ea si numai acum dupa moartea ei am ajuns sa cred ca exista viata dupa moarte.