Descrierea experientei:

Când am ajuns într-o lumină albă, l-am văzut acolo - înalt, tânăr, purta o uniformă militară maro, și pur și simplu am știut cine este când a întins mâna. Am văzut ce văzusem toată viața: o mână ca a tatălui meu. Când m-am dus să-l îmbrățișez, am fost copleșită de o tristețe profundă, așa cum nu am mai simțit niciodată. Am plâns pentru viața lui scurtă, pentru fiul lui în vârstă de 3 ani pe care nu l-a mai văzut crescând, pentru bunica mea care nu s-a mai măritat niciodată, pentru mine, și pentru bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodată.

Am povestit cu el despre prăbușirea avionului său în al doilea război mondial. I-am spus că nu prea am vorbit despre moartea lui în copilărie, și că știam foarte puține despre el. El mi-a povestit că bunica mea (soția lui) a avut depresie de doliu în 1945, și că acest subiect a fost unul sensibil pentru ea. I-am spus că mă simțeam vinovată că nu prea m-am interesat de el. El a râs și mi-a spus ”Știu, dar acum a venit timpul”. Ne-am plimbat și am povestit foarte multă vreme. Nu ne-am grăbit deloc, a fost foarte multă pace.

Când ne plimbam, îmi amintesc că ne-am întâlnit și cu alți bărbați care au fost uciși în luptă. Bunicul insista foarte mult că e timpul ca eu să vorbesc despre cum s-a întâmplat cu adevărat accidentul. În acele momente eu îmi doream să rămân acolo, dar bunicul m-a condus la periferia unui oraș ce era încă în 1945. La capătul orașului era lumina albă, și m-am întristat profund că trebuie să-l părăsesc. Mergând spre lumină, m-a îmbrățișat și mi-a spus ”Când ai îndoieli, sau ești tristă, adu-ți aminte de îmbrățișarea asta și de adierea caldă, și vei ști că a fost real”. L-am cercetat peste tot, chiar am crezut că am pus mâna pe o medalie de pe haina lui. Mergeam spre lumină și mă simțeam sfâșiată de durere, dar cuvintele lui ”Te iubesc, și voi fi aici pentru tine când vei fi pregătită să vii, dar deocamdată ai foarte multe de făcut”.

L-am întrebat despre fiul pe care tocmai îl născusem. Mi-a spus să fiu puternică, ”Joey va avea o mică problemă de sănătate, dar totul se va rezolva”. Ne-am îmbrățișat din nou și m-am dus înapoi în lumina caldă. M-am văzut întinsă pe pat cu tuburi în mine și o asistentă alături, și asta a fost tot.

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 11.02.1997-01.04.1997

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Naștere. Eram însărcinată în 7 luni cu al treilea copil, și am dezvotat sindromul HELLP.

Elemente LMV:

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nesigur. Am fost foarte bolnavă. Nu am nicio amintire despre timpul petrecut în spital, m-am trezit două luni mai târziu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu, a fost foarte real.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Ca o persoană diferită.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Nu sunt sigură. Cred că eu am fost conștiința.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Simțeam că timpul este din altă epocă.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței, cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu.



Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs, ca și cum ați fi avut o perceptie extrasenzorială? 1. Fiul meu Joey a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală ușoară, de la 5 ani doar șchiopătează, nu mai are nimic. 2. Prăbușirea avionului bunicului meu, în urma căruia a murit echipajul. Am obținut mai apoi un raport de 40 de pagini al accidentului. Majoritatea familiilor celor din echipaj nu aflaseră ce s-a întâmplat. 3. Cămașa de noapte pe care am purtat-o, a fost pusă într-o geantă a doua zi. Am găsit-o doi ani mai târziu, și când am deschis geanta, am simțit un miros, nu era mirosul de la spital.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. Am ieșit dintr-un tunel și am intrat într-un oraș.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat, sau încă trăiesc pe Pământ? Da. În acel oraș am întâlnit oameni, și păreau să mă cunoască toți.

Ați văzut vreo lumină? Da. Albă, caldă, atrăgătoare.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Conexiune puternică. Iubire. Tristețe profundă.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Nu.

Ați văzut scene din viitor? Nu.

V-ați lovit de vreun obiect fizic, sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. Capătul orașului, și știam că bunicul nu poate merge.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Nu.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia ta înainte de experiență? Nesigur.

Care este religia dvs acum? Conservatoare / fundamentalistă.

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credinței, ca urmare a experienței? Da. Sunt mult mai sensibilă, și simt anumite lucruri foarte puternic.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii, ca rezultat al acestei experiențe? M-am implicat foarte tare în genealogia familiei mele, și asta m-a făcut să devin genealog.

După LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Da. Simt că nu mă crede nimeni, și cea mai mare întrebare a mea este ”De ce?”

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Nu.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Întâlnirea cu bunicul meu, și faptul că nu am putut să-l aduc înapoi.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Majoritatea cred că a fost un vis.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați la experiența dvs? Nu.