LMV-ul Val
|
Descrierea experientei:
Imi amintesc cum m-am trezit in
camera de reanimare si am vazut doua asistente cum se ocupau de mine, grijulii,
imi vorbeau si incercau sa ma trezeasca. Cind am deschis ochii imi aduc aminte
ca ma priveau intens si una din ele ma misca usor de umar, apoi s-a uitat la
bandajul ce-l aveam in jurul gitului si I-a spus celeilalte surori “adu-l pe
doctor ca singereaza rau”. In acel moment am simtit cum am parasit trupul si am
auzit un zgomot ca de cascada care mi-a inundat capul, mi-am intors capul la
stinga, inspre usa, si am vazut o lumina puternica, crescinda prin usa
intredeschisa. Era mai stralucitoare decit soarele, si continua sa creasca
in intensitate. Apoi am auzit pe cineva strigind “O pierdem!” si m-am
vazut inconjurata de patru surori si doctori. Mi-am intors din nou capul
la stinga si am vazut ca lumina se revarsa pretutideni. Am vazut o fiinta
stind in mijlocul acelei lumini, inalta si senina, era Cristos in forma si
statura, si am simtit cum m-a invaluit un sentiment de pace adinca. Apoi
am simtit cum m-am ridicat din trupul fizic si am inceput sa ma indrept spre
Lumina si spre Fiinta din mijlocul Luminii care ma astepta. Insa nu am
inaintat decit vreo 2 metri cind am simtit cum cineva ma tinea de brat.
M-am intors si m-am uitat in jos si ii vedeam pe doctori cum lucrau pe mine, ma
apasau pe piept si am vazut-o pe mama cum ma tinea cu amindoua miinile de bratul
sting si implorindu-ma sa nu plec. M-am simtit ca rupta in doua… nu stiam
daca sa continui sa merg spre lumina sau sa ma introc in trup. Urmatorul
lucru de care imi aduc aminte este ca m-am trezit in camera de spital, iar
parintii erau linga mine. Am simtit ca se intimplase ceva important si am
fost surprinsa sa vad ca eram inca in corpul fizic. Mi-a fost greu sa
vorbesc cu ei caci imi pierdeam mereu cunostinta din cauza medicamentelor ce mi
se dadeau. Doua zile mai tirziu, cind a mai trecut efectul anesteticului,
mi-am adus aminte de niste fragmente din trairea avuta in camera de reanimare si
eram confuza si foarte trista ca nu m-am dus spre lumina. Mama mi-a spus mai
tirziu ca ea nu fusese de loc in camera de reanimare cu mine; statuse afara pe
hol. Cind a vazut ca doctorul care ma operase si un alt doctor au trecut
grabiti pe linga ea inspre camera de reanimare, a stiut ca ceva era in neregula
si s-a ‘proiectat’ la capatiiul meu ca sa ma ajute. Nu mi-a spus daca
murisem pentru o perioada, decit ca fusesem foarte bolnava si crezusera ca ma
vor pierde. A doua zi dupa operatie, in timp ce eram in camera de
spital, femeia care era in patul de linga mine a avut un stop cardiac si a
murit. A fost pentru prima data cind am fost de fata cind cineva a murit,
si am ‘vazut’ cum spiritul femeii a parasit trupul. Acest lucru m-a
afectat profund, caci mi-am dat seama ca si eu fusesem in acea forma si ca nu
putusem sa merg ‘acasa’ asa cum facuse ea. Doctorul a venit sa vorbeasca
cu mine dupa ce ii povestisem unui asistent despre trairea avuta si cum nu mai
puteam dormi de cind femeia de linga patul meu murise. El mi-a spus ca nu
era anormal pentru oameni ca mine sa aiba asemenea experienta si ca da, inima
mea mi se oprise pentru citeva minute si ca fusesera norocosi cind au putut sa
ma readuca la viata. Cu privire la ceea ce am vazut atunci cind femeia de
linga patul meu a murit, el mi-a zis ca trebuisera sa ma scoata din acel salon,
si si-a cerut scuze ca am trecut prin asa ceva. Dar eu I-am spus ca era
ok, caci stiam ca acea femeie se dusese ‘acasa’. El mi-a zimbit, m-a
mingiiat pe cap si mi-a zis ca trebuie sa fi fost ‘imaginatia’ mea si i-a zis
unei asistente sa-mi dea ceva de dormit. Din acel moment m-am hotarit sa
nu mai spun nimanui despre trairea avuta, fiindca nimeni nu ma credea, dar eu
stiu ca ceea ce am vazut, simtit si trait era ‘adevarat’. Ceea ce
experimentam in viata fizica nu este decit o mica parte din ceea ce si cine
sintem cu adevarat, si este adevarat ca exista viata dupa moarte.
A fost greu de exprimat in cuvinte aceasta intimplare? da. Mi-a fost greu sa descriu experienta avuta parintilor sau celor din spital caci ei nu pareau ca pot accepta sau intelege asa ceva.
Pe durata cind se petrecea intimplarea, avea loc vreaun eveniment ce era legat de ameninitarea vietii? Da in timp ce ma aflam in camera de reanimare, gaura care mi se facuse in git s-a redeschis si am inceput sa am hemoragie. Din cauza pierderii de singe si a influxului de tiroxina inima mi s-a oprit si au trebuit sa ma re aduca la viata. Mi s-a spus mai tirziu ca ‘aproape m-au pierdut’ si ca inima mi se oprise pentru citeva minute. Datorita virstei si a conditiei fizice bune am raspuns repede procesului de resucitare.
La ce punct pe parcusul intimplarii v-ati aflat la cel mai inalt nivel de constienta si agilitate sau atentie? In ciuda faptului ca anestezia si alte medicamente m-au facut sa ma simt ametita pot spune ca simtul mirosului, gustului si auzului erau foarte acute. Dar in acelasi timp m-am simtit rupta de trup, ca si cum nu mai imi apartinea.
A fost experienta asemanatoare viselor? Nu. Am avut impresia unei viziuni/amintiri a ceva ce s-a petrecut, dar nu paream a fi implicata in ea- ca si cum o priveam din afara, urmaream un film.
Ati avut simtamintul cum constienta vi se separa de trup? da cind eram deasupra trupului , mi-am vazut picioarele si spatele ‘spirit’ cum erau inundate de lumina si erau transparente.
Ce fel de sentimente ati avut in timpul intimplarii? Amestecate – la un moment dat am simtit cum ma indreptam spre Lumina si Fiinta de Lumina sau Cristos , acolo in usa intredeschisa, eram plina de o bucurie completa, o iubire si pace fara margini. Cind mi-am dat seama ca nu pot inainta pentru ca mama ma tinea de brat, m-am simtit sfisiata… nu voiam s-o parasesc dar in acelasi timp voiam cu disperare sa merg spre fiinta ce ma astepta in Lumina.
Era auzul dvs. deosebit in vreun fel fata de auzul de zi cu zi? Zgomotul ce l-am auzit a fost ca si cum ai sta foarte aproape de o cascada si auzi apa cum cade cu putere. Am auzit de asemenea si alte voci care cintau ceva pe care nu pot sa-l descriu niciodata, asa de frumos era.
Ati trecut printr-un tunel sau ceva care va imprejmuia? Nu
Ati vazut vreo lumina? da
Era cea mai stralucitoare lumina pe care ti-o poti imagina cu putinta. Alb, auriu, argintiu si toate culorile curcubeului la un loc.
Ati intilnit sau vazut alte fiinte? da
am vazut o figura asemanatoare lui Cristos in pragul usii, era inconjurat de lumina. Nu mi-a comunicat nimic dar am simtit o mare iubire si liniste in preajma Lui, si foarte primitor. Mai mult decit orice pe lume imi doream sa fiu cu acea fiinta din mijlocul luminii dar m-a tinut mama si n-am putut merge la Lumina.
Ati avut experienta revederii tabloului vietii? Nesigura
desi am avut mai multe trairi ‘psihice’ inca de pe cind eram copil, aceasta traire mi-a dovedit dincolo de orice dubiu, ca realitatea noastra fizica nu este decit o particica din ceea si cine sintem. Ca ceea ce consideram realitate este numai umbra unor dimensiuni cu care sintem in continua legatura atunci cind sintem in viata. Ca constiinta noastra supravietuieste dupa moartea formei fizice in care ne aflam.
Ati observat sau auzit ceva cu privire la persoane sau evenimente care ar putea fi verificate in viitor? da
le-am povestit doctorilor si asistentilor cum i-am vazut reactionind atunci cind ma aflam aproape de moarte, inainte ca sa stiu ca mi se oprise inima, cum au luptat sa ma readuca la viata si cum surorile imi bagau fluid in vene. Le-am spus ca i-am vazut cit erau de suparati si ce frica se citea pe fata lor.
Ati vazut sau vizitat vreun loc minunat sau alte locasuri ori dimensiuni? nesigura
Deoarece nu am intrat in intregime in acea Lumina, nu-mi aduc aminte sa fi vazut alte locuri sau dimensiuni. O data ce-am vazut-o pe mama in timp ce eram in afara trupului fizic, in corpul eteric am simtit cum s-a trintit o usa si apoi a urmat un intuneric, un nimic. Urmatorul lucru de care imi aduc aminte a fost cind m-am trezit in camera de spital. Nu-mi amintesc nimic din timpul dintre cind mama ma tinea de bratul eteric si cind m-am trezit.
Ati avut vreun sentiment ca timpul sau spatiul era schimbat in vreun fel? Nu
Ati avut simtamintul ca ati invatat ceva deosebit, in legatura cu telul sau ordinea universala? da
vedeti raspusul la intrebarea numarul 12
V-ati lovit de vreun obiect fizic sau ati simtit o limita de care nu puteati trece? da
Cum am explicat mai inainte, am simtit cum mama ma tinea de brat ca sa ma opreasca din a continua drumul spre Lumina in care se afla Cristos care ma astepta.
Vi s-au facut cunoscute evenimente din viitor? Nu
Nu atunci. Din copilarie am avut vise profetice si viziuni care au crescut in intesitate dupa LMV-ul avut.
Ati fost implicat in decizia de a va reintoarce? Nesigura Nu-mi dau seama daca m-am reintors singura sau a fost o hotarire dintre mine, mama si Fiinta de Lumina.
Ati observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l avuseseti inainte de intimplare? da
Asa cum am raspuns la intrebarea numarul 18
Vi s-a schimbat credinta sau felul in care practicati religia in urma acestei experiente? da
M-am simtit mai aproape, legata de Dumnezeu/Creator. Mi-am dat seama ca viata este un dar nepretuit si nu trebuie s-o tratam ca pe ceva care ni se cuvine. Si ca noi oamenii avem multe de invatat despre viata si moarte.
S-au schimbat legaturile dvs. cu semenii ca rezultat al acestei experiente? Am tinut in mine tot ce am trait in acele momente deoarece nici familia nici prietenii nu pareau ca voiau sa auda de cele prin care am trecut. Parea ca le e teama. Asa ca, pentru o perioada, m-am inchis in mine. Continuam sa cred in Dumnezeu sau Fiinta Suprema si simteam adeseori prezenta Ingerilor in jur. Aceasta senzatie de protectie o simteam cu precadere cind eram in biserica. Intr-o perioada m-am simtit atrasa de credinta Catolica si pe la virsta de 17 ani m-am gindit serios sa intru intr-o manastire pentru a-mi dedica viata lui Dumnezeu. Cu toate acestea, viata mea a luat o intorsatura si m-am concentrat in studii intelectuale in loc de a ma retrage intr-o viata monastica. Am mers la un colegiu timp de 2 ani si apoi m-am hotarit sa ma fac asistenta medicala. Hotarirea de a avea o cariera in acest domeniu a fost dorinta mea sincera de a ajuta oamenii care trec prin momente critice in viata lor. In cariera mea am descoperit ca am ‘putere de vindecare in miini’ si abilitati de intuitie medicala (pot ‘vedea’ in interiorul trupului fizic). Am practicat aceste ‘daruri’ in tacere, nu le-am impartasit cu colegii de lucru fiindca stiam ca nu vor intelege. Cu toate acestea, am primit reputatia de a fi ‘diferita’ si am fost supra numita ‘radarul’ pentru ca de multe ori am simtit ca cineva este ‘gata de a cadea’ inainte de a se intimpla. Am luptat din rasputeri cu aceste ‘daruri’ si niciodata nu m-am simtit in largul meu sa povestesc sau sa impartesesc cunostintele in acest domeniu cu altii, in afara de un grup restrins, care erau sau din familie sau aveau si ei darul de a vindeca.
Ati impartasit experienta avuta cu altii? da
vezi raspunsul la intrebarea numarul 22
Ce sentimente ati avut dupa aceasta traire?
Confuzie, frica, nesiguranta si in acelasi timp o liniste profunda… cind mi-am dat seama ca exista o realitate si o existenta dincolo de moartea formei fizice. Confuzia si teama au fost rezultatul prezentei mamei in forma ei eterica pe timpul cit a durat aceasta traire si ea m-a influentat oarecum in a ramine aici pe pamint. De atunci am impresia ca traiesc viata unei alte persoane. Ca o parte din constienta mea s-a dus in acea Lumina so ca exista de cealalta parte a realitatii.
Care a fost partea cea mai buna si partea cea mai rea din aceasta experienta? Partea cea mai buna a acestei trairi a fost ca am aflat ca noi sintem fiinte spirituale care au o existenta umana. Partea rea a fost ca nu am simtit suportul necesar pentru a-mi impartasi trairea cu familia sau cu cei din cadrul medical – sentimentul ca ei nu credeau in trairea ce-o avusesem. De asemenea o ruptura dintr-o parte din mine si un ‘dor de acasa’ atit de coplesitor care ma apuca citeodata incit m-am gindit sa-mi iau viata singura pentru a putea sa ma intorc in lumea spirituala.
Mai vreti sa adaugati ceva in privinta acestei intimplari? In 7 Martie, 2001 mama mea a murit dupa o lunga suferinta. Tocmai implinise 68 de ani. Inainte de a muri am avut amindoua multe discutii cu privire la vederile noastre despre viata si moarte ca pina la urma sa cadem de acord cu privire la trairea de LMV (limita dintre viata si moarte) pe care o avusesem in copilarie. Am fost linga ea cind a murit, si ea mi-a comunicat ca acum intelegea de ce in anumite perioade din viata m-am simtit atit de chinuita. I-a parut rau ca m-a influentat sa nu plec la virsta de 15 ani cind avusesem acea traire, dar aveam un rol de jucat pe acest pamint pe care am cutreierat impreuna. Parte din agrementul pe care l-a luat sufletul meu a fost sa impartasesc trairea mea cu altii si, cind timpul a sosit, sa o ajut pe mama in trecerea pragului. Inainte de a muri, m-am simtit sfisiata si am simtit ca trebuia sa fie ‘in cealalta lume’ pentru a o putea ajuta sa treaca pragul cu bine. Acum insa imi dau seama ca nu era nevoie de aceasta, pentru ca pot sa traiesc atit in realitatea aceasta fizica cit si in dimensiunea spirituala in acelasi timp si sa fiu un conduit pentu iubirea si lumina spiritului, care este manifestat in domeniul fizic.
Vi s-a schimbat viata ca urmare a acestei experiente? da
Dupa aceasta intimplare, prin folosirea unor medicamente sau substante chimice sau alte evenimente ati mai avut trairi ce au semanat cu vreo portiune a experientei originale? da
Am trairi in afara trupului (OBE) in timp ce visez si am fost capabila deseori de a re-trai aceste stari in timpul meditatiei. Meditez in mod regulat si am practicat ‘punerea miinilor’ pentru vindecare, cum ar fi metoda Reiki. Multe zile la rind am un sentiment de constienta acuta si pot sa gasesc acordul cu dimensiunile spirituale. Legat de starea mea emotiva pot simti prezenta ghizilor sau al Maestrilor care au ascendat in viata mea.
Au fost aceste intrebari compuse in asa fel incit sa va permita sa descrieti cu precizie si cit mai complet experienta dvs.? da