Descrierea experientei:

Este o poveste lungă dar văzând atâtea relatări similare cu relatarea mea, mă gândesc ca într-o zi să scriu si povestea mea.

Însă până atunci voi face o descriere scurtă a ce mi s-a întâmplat. Mi-au trebuit 33 de ani in care am citit cărti din diferite religii, articole si folosind internetul, acesta fiind cel mai bun, să realizez că nu sunt singură!

La vârsta de 17 ani am experimentat pentru prima dată o altă realitate, deşi eram foarte tânără trebuia să nasc, dar aveam eclampsie. Am avut un stop respiratoriu. Totuşi, la un moment dat m-am trezit fiind foarte însetată, asistenta mi-a adus apă; aveam senzaţia că beau viaţă la propriu. Am zis asistentei "Nu mă tem a muri." M-a intrebat de ce? I-am zis că am fost în altă lume. Am încercat să explic dar nu am găsit cuvintele potrivite. În mintea mea, îmi aduceam aminte a fi intr-o cameră gri cu alte ființe in ea. Camera părea a fi o cameră de așteptare. Acele ființe veneau înspre mine. Pe unele le recunoșteam a fi inrudite cu mine dar nu le recunoșteam. Totuși ele mă cunoșteau.

Îmi amintesc de minunatul sentiment de iubire, căldură, adevăr şi grijă pentru mine. In acel loc aveam un sentiment de implinire şi doream să rămân cu acele persoane. Comunicarea se făcea nu prin cuvinte ci printr-un act telepatic. Cel mai important lucru pe care mi l-au zis este că trebuie să mă întorc. I-am implorat şi certat. Nu am putut să accept gândul de a părăsi sentimentul de iubire deplină si căldură, dar au insistat, "Trebuie să mergi înapoi, ai de făcut ceva." M-am regăsit întoarsă în corpul meu cu toată durerea şi discomfortul pe care îl aduce nașterea unui copil. Aceasta s-a întâmplat în anul 1969.

După această incursiune spirituală am avut multe altele. Fiind tânără cu un soţ şi prieteni tineri, am mers la petreceri. La o astfel de petrecere, ținută in casa noastră, cineva a adus o prăjitură dar nu o prăjitură ca toate celelalte prăjituri. Orice a fost in prăjitura mea am râs pentru preţ de un minut, apoi un bărbat cu pelerină şi glugă mi-a vorbit. Avea o barbă sură. Îmi amintesc că era foarte amabil dar punându-mi întrebări. Apoi am văzut o imagine în faţa mea. Era un tipar. M-am uitat mai atentă la acest tipar, care era o tapițerie şi am putut vedea urzeala şi țesătura. Acest tipar eram eu. Simțeam că sunt eu. Bărbatul cu barbă m-a îndemnat să mă uit mai atentă. Pe măsura ce mă uitam mai atentă, vedeam ca într-un scenariu a vieții mele. Priveam cum viaţa mea a afectat alte persoane. Am văzut momentele de egoism, lăcomie, asprime, nemilă, nepăsare si am început a mă simți ruşinată. Era un sentiment de tristețe pentru purtarea mea faţă de alte persoane. Apoi, acel bărbat amabil, m-a scos din starea de tristețe zicându-mi, "Hey, nu este totul rău." Apoi am văzut in acel tipar alte momente ca şi cum ai urmări un video. Am văzut momente din viaţa mea unde am simțit că era bine. In acele momente ale vieții eram bună, iubind, ajutând, fiind amuzantă, cu toate lucrurile frumoase care m-au făcut să nu mă simt rău. Pe urmă mi-a arătat reversul tapiţeriei. Acolo erau multe fire neterminate si arăta dezordonat. Când am menționat acest amănunt mi-a zis, "Este aşa pentru că încă nu este terminată."

Când m-am trezit, am crezut că am dormit pentru multe zile dar totul nu a fost decât pentru câteva minute. Asta s-a întâmplat când aveam 18 ani. Acum inţeleg ce înseamnă tapițeria vieții. Am avut alte experiențe şi chiar de la început m-am aflat vorbind cu Iisus sau cu altcineva. Ştiam că ei sunt acolo. Totuși, în tot acest timp îmi spuneam singură că visasem doar, că am o imaginatie bogată si că eram năucă. Uneori nu eram sigură dacă tot ce mi s-a întâmplat a fost real sau nu. Am avut dorința de a vorbi cu Iisus numai când lucrurile luau o întorsătură rea. Am găsit că rugăciunea funcționează cu adevărat. Am învățat să am grijă pentru ce mă rog.

Rugăciunile primeau răspuns dar nu în modul în care mă așteptam. Avem de învățat şi uneori este greu să învățăm aceste lectii.

Am găsit o carte numită, Tao of Physics. Am vrut să o cumpăr deoarece uitandu-mă prin ea am văzut un tipar a ceea ce autorul cărții l-a numit "dansul şhiva". Intodeauna am o satisfacție şi o confirmare când citesc ceva despre ceea ce am experimentat personal. Dansul şhiva, este o întelegere a vietii unde nimic nu este pierdut sau risipit. Am văzut energia activă peste tot, interacţionând apoi dispărând ca şi cum energia ar zbura înspre noi locații. Creea, creştea apoi se muta în altă parte, nimic nu se risipea, întodeauna mişcându-se dintr-un loc in alt loc. Îmi aduc aminte, când am văzut asta am ştiut cât de importanţi suntem. Cu toţii suntem parte a ceva magnific şi cu adevărat există un plan. Ultima experienţă avută a fost când aveam 30 de ani. Deşi nu a fost ultima revelație, totuși a fost cea mai minunată. Nu am fost foarte fericită, simțeam că am făcut ceva rău. Mă simțeam ca şi cum nu aş face ceea ce trebuia, ba chiar opusul, mă simțeam ca şi cum aş face ceva rău. Nu puteam să scap de sentimentul că "Trebuie să fac ceva!" Dacă aș fi știut cât de mult trebuia să fac, aș fi insistat pentru a rămâne de cealaltă parte. Părea că nu făceam ceea ce așteptau de la mine a face. Dar aveam ocazii când vorbeam cu oameni, după ultima mea revelație,

aflându-mă in poziția în care vorbeam cu cei care doreau să afle despre experiența mea. Mă gândeam de unde vin aceste cuvinte. Oricum, nu am fost prea împlinită şi m-a apucat depresia, punându-mă in situația de a face ceva ce de obicei nu aş face. M-am dus la biserica locală din sat. Era Vinerea Mare şi eram foarte tristă. Am văzut lumânări, veşminte şi o procesiune înainta înspre preot. Acesta împărţea vin şi ceea ce părea a fi bucăți de hârtie de orez (n.t. în cultul catolic se numește Eucharist). M-am lăsat dusă cu cei din biserică petrecând o mare parte a programului in lacrimi. M-am alăturat enoriașilor fiind binecuvântată şi primind acele daruri. Am înțeles că nu ar fi trebuit să iau parte la acel eveniment deoarece nu eram membră în acea biserică. Dar Iisus mă iubește nu-i aşa? Chiar nu ştiusem de acest obicei. Eram în Lunea Mare, foarte devreme în acea dimineața m-am trezit şi am stat ridicată în pat. Soţul meu, m-a întrebat ce s-a întâmplat? Am exclamat "Iisus, l-am văzut pe Iisus!" A replicat "E doar un vis, pune-te şi te culcă." Era imposibil ca să fi fost doar un vis. Am văzut o lumină extrem de strălucitoare. Era precum o explozie atomică dar care nu-mi făcea rău ochilor. Eram speriată. În mijlocul acelei lumini strălucitoare era o ființă îmbrăcată într-o mantie albă (mai târziu când am citit Biblia am văzut aceași descriere pe care o văzusem). Avea păr lung. Îmi amintesc că avea un brâu la mijloc şi avea ciucuri la capete.

Dar cel mai mult îmi amintesc de picioarele sale. Păreau a fi din piatră sau marmură, ce arătau magnific in sandale. Îmi amintesc simţindu-mă atât de mică, ca şi un fir de nisip, doar uitându-mă la picioarele lui. Apoi mi-a vorbit. Oricât aş încerca nu-mi pot aminti ce mi-a zis. Dar îmi amintesc zgomotul făcut ca şi cum era într-un cutremur. Zgomotos, adânc, din nou nu era nevoie de cuvinte. Nu părea a fii mulțumit de mine deşi ştia ca sunt acolo. M-a făcut să înțeleg că știa cine sunt dar am fost atât de copleşită cu frică încât m-am trezit. De aceea, în vis sau în realitate, vorbesc cu Iisus.

Informatii generale:

Genul: Femeie

Data cind s-a petrecut intimplarea: 1969

Pe durata cind se petrecea intimplarea, avea loc vreaun eveniment ce era legat de ameninitarea vietii? Da Nastere Nastere Asociat..Toxemia, Edema A avut crize, nu respira, fiică nascută cu ajutorul forcepsului.

Elemente LMV:

Cum considerati ca a fost traita experienta dvs: Mixt

Exista medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experienta? Nesigur Nesigur Medicamente de la spital?

A fost experienta dvs. de vis in vreun fel? Da

V-ati simtit separat de trupul fizic? La ce punct pe parcusul intimplarii v-ati aflat la cel mai inalt nivel de constienta sau atentie? Complet alert in mintea mea.

Vi s-a parut ca timpul este accelerat? Nu

Va rugam sa comparati auzul din timpul experientei cu auzul de zi cu zi pe care l-ati avut imediat inainte de momentul experientei. Nu Nu era la fel, comunicarea se făcea fără ca buzele să se miște, era o convorbire telepatică.

Ati trecut printru-un tunel sau ceva asemanator? Da Eram într-o cameră foarte puțin populată de oameni. Camera era cenușie. Știam că vreau să merg altundeva, dar nu m-au lăsat

Ati intalnit sau vazut alte finite care au decedat sau inca traiesc pe Pamant? Da Păreau oameni obișnuiți, deși vorbeau telepatic.

Ati vazut vreo lumina? Nu

Vi s-a parut ca a-ti intrat intr-o lume altfel decat cea pamanteasca? O lume mistica sau nepamanteana

Ce fel de emotii ati simtit in timpul experientei? Fiecare emoție pe care o poți descrie.

Ati vazut scene din viitor? Scene din viitorul lumii Uneori am un fel de sentiment că știu ce se va întâmpla în continuare, dar probabil nu mai mult decât alţii, mai mult ca o intuiție, deși am avut visuri mici care s-au împlinit.

V-ati lovit de vreun obiect fizic sau ati simtit o limita de care nu puteati trece? Da Nu mi s-a permis să merg în afara camerei, au spus că trebuie să mă întorc.

Ati ajuns la o granita sau punct de unde nu mai era intoarcere? Da Am fost foarte dezamăgită, experiența iubirii, căldurii, grijii a fost copleșitoare.

Dumnezeu,Spiritualitatea si Religia:

Care a fost religia ta inainte de experienta dvs.? Nesigur

Care este religia dvs acuma? Liberal

Ai avut orice modificări ale valorilor sau credintei tale după experiența dumneavoastră, care a avut loc ca urmare a experienței? Da Inițial am încercat să resping. Aveam 17 ani la acea vreme. Au fost atât de multe experiențe pe care mi-am dorit să le am în viața mea. Am încercat să le resping ca pe un vis foarte real. Dar, de-a lungul anilor, totul a devenit mult mai puternic și cu cât citeam și vorbeam mai mult cu oamenii, cu atât mai mult mi-am dat seama că nu sunt singura.

Referitor la viata Pamanteana,altele decat Religia:

Schimbari din viata dvs dupa experienta: Intensificat

Ce schimbari au aparut in viata dvs dupa experienta? Este întotdeauna acolo, mai ales când am încercat să o ignor.

S-au schimbat legaturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiente? Da profund, dar este greu să trăiești în viața de zi cu zi. Trebuie să fi reţinut. De-a lungul experienţelor (le numesc revelații) știu că toți facem parte din ceva mult mai mare, tot ceea ce facem este interconectat și trebuie să ne străduim să ne preocupăm cât mai mult de ceea ce credem.

Dupa LMV:

A fost greu de exprimat in cuvinte aceasta intimplare? Da Nu se poate compara cu nimic ce este in această viaţă....este o limitare a descrie exact ceea ce s-a intamplat in limbaj uman....

Ati observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveati inainte de intamplare? Da Descris mai sus.

Exista parti din experienta care au o semnificatie importanta pentru dvs? Toate

Ati impartasit experienta avuta cu altii? Da Nu am primit prea multă reacție din partea preotului, m-a ascultat, după care m-a binecuvântat, atâta tot.....am zis copiilor, cel mai tânăr are 24 de ani...ei cred că sunt un pic excentrică, dar acum sunt conștienți...recent m-am apucat să vorbesc despre asta mult mai mult....dacă numai toată lumea ar fi conștientă de responsabilitatea lor!!! și până acum oamenii cu care am vorbit despre aceste lucruri sunt fie liniștiți și gânditori sau am alții care au auzit și ei despre aceste lucruri și au venit cu câteva motive aparent plauzibile pentru care totul este în minte.

Vi s-a mai intamplat sa aveti acest fel de experienta in orice moment al vietii? Am descris mai multe lucruri care mi s-au întâmplat, care s-ar fi putut întâmpla inițial în NDE. Rugăciune şi consistenţă. Sau este posibil să fi fost experiențe îmbunătățite în continuare, care au fost aduse de rugăciune sau de consistenţa rugăciunii.

Mai este ceva ce doriti sa adaugati la experienta dvs? Când am văzut figura lui Isus în experiența de rugăciune, a fost ca o lumină atomică, dar nici acea descriere nu i-ar face dreptate (nu ar fi pe aproape). Toată lumea ar trebui să aibă parte de o moarte clinică.

Va rugam sa faceti orice propuneri in privinta acestui chestionar. Ce intrebari ar mai trebuit incluse aici ca sa va ajute sa comunicati mai bine experienta dvs.? Nu întrebările sunt atât de importante pentru mine, ci modul de înțelegere a oamenilor care citesc aceste răspunsuri.